28,109 matches
-
Ariel pe Prospero. "Magistre fără seamăn, slavă...", ne reamintește fostul Ariel din Furtună lui Liviu Ciulei, Florian Pittis, primele cuvinte pe care i le spunea, în scenă, lui Prospero - și care dau și titlul, shakespearian, al filmului... Mihai Constantin are fericirea de a fi urmașul "magistrului fără seamăn"; un dar care, uneori, ar putea fi și o grea povară: căci nu e ușor, într-o astfel de (și altfel de) meserie, să te raportezi, obsedant și inevitabil, cu carnea și cu
Dinastia Constantinilor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17453_a_18778]
-
sale de fond și de comportament, Secția Grafică a cerut Senatului să-i retragă lui Perjovschi calitatea de membru, ceea ce atrăgea după sine pierderea dreptului de a deține un atelier din fondul Uniunii. Iată, așadar, cum o sancțiune administrativă, din fericire nedusa pînă la capăt, viza nu o abatere de ordin administrativ, ci una care ține exclusiv de libertatea fundamentală a expresiei și a opiniei. Un al treilea caz, în care planurile se încurcă iarăși într-un mod inacceptabil, este foarte
O executie sumarã by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17452_a_18777]
-
dorința de mișcare. Două ispite care transformă viața într-un infern al confuziei și neliniștii. Unde și când să te oprești? Pentru că acest "unde" este de fapt spațiul, iar acest "când", timpul. Fixitatea unei fizionomii, armonia ei, mărturie a unei "fericiri" prezumtive oferă acel liman la care toate aspirațiile se împlinesc necondiționat. Dar ce este fixitatea? O falsă eternitate. O eternitate în afara lumii, insensibila la schimbările ei, încremenita undeva, într-un loc imaginar, într-un timp care n-a început să
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
orișicum, față de spiritul franțuzesc latin, ironic, spumos, tolerant și atât de ăntelegător an ale vieții... Azi limba engleză ași ia o revanșa. Dar nu despre asta-i vorba. Dar, măi ăntăi verva, cinismul celor patru, ideile lor an materie de fericire, de morală: ..."Eh, eh! Face Bixiou, fericirea păcătuiește prin faptul că indică ceva absolut; o aparentă ce-i face pe ațâți neghiobi să se ăntrebe: "Ce-i fericirea?" O femeie cu mult spirit spunea: Fericirea este acolo unde o pui
Ce se face si ce nu se face by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17489_a_18814]
-
tolerant și atât de ăntelegător an ale vieții... Azi limba engleză ași ia o revanșa. Dar nu despre asta-i vorba. Dar, măi ăntăi verva, cinismul celor patru, ideile lor an materie de fericire, de morală: ..."Eh, eh! Face Bixiou, fericirea păcătuiește prin faptul că indică ceva absolut; o aparentă ce-i face pe ațâți neghiobi să se ăntrebe: "Ce-i fericirea?" O femeie cu mult spirit spunea: Fericirea este acolo unde o pui." - Femeia această proclama un adevăr trist, spuse
Ce se face si ce nu se face by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17489_a_18814]
-
Dar, măi ăntăi verva, cinismul celor patru, ideile lor an materie de fericire, de morală: ..."Eh, eh! Face Bixiou, fericirea păcătuiește prin faptul că indică ceva absolut; o aparentă ce-i face pe ațâți neghiobi să se ăntrebe: "Ce-i fericirea?" O femeie cu mult spirit spunea: Fericirea este acolo unde o pui." - Femeia această proclama un adevăr trist, spuse Blondet. - Și moral, adaugă Finot. - Arhimoral! Fericirea, ca și virtutea, ca și răul, exprimă ceva relativ, răspunse Blondet. Astfel, la Fontaine
Ce se face si ce nu se face by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17489_a_18814]
-
ideile lor an materie de fericire, de morală: ..."Eh, eh! Face Bixiou, fericirea păcătuiește prin faptul că indică ceva absolut; o aparentă ce-i face pe ațâți neghiobi să se ăntrebe: "Ce-i fericirea?" O femeie cu mult spirit spunea: Fericirea este acolo unde o pui." - Femeia această proclama un adevăr trist, spuse Blondet. - Și moral, adaugă Finot. - Arhimoral! Fericirea, ca și virtutea, ca și răul, exprimă ceva relativ, răspunse Blondet. Astfel, la Fontaine speră că o dată cu trecerea vremii, condamnații se
Ce se face si ce nu se face by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17489_a_18814]
-
absolut; o aparentă ce-i face pe ațâți neghiobi să se ăntrebe: "Ce-i fericirea?" O femeie cu mult spirit spunea: Fericirea este acolo unde o pui." - Femeia această proclama un adevăr trist, spuse Blondet. - Și moral, adaugă Finot. - Arhimoral! Fericirea, ca și virtutea, ca și răul, exprimă ceva relativ, răspunse Blondet. Astfel, la Fontaine speră că o dată cu trecerea vremii, condamnații se vor obișnui, cu poziția lor, și vor sfârși prin a se simți an infern că peștele an apă." Aici
Ce se face si ce nu se face by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17489_a_18814]
-
fisurile ei" (op. cît., pag. 32-33). Pe de altă parte, nu trebuie să ignorăm interesul cu totul special pe care al acorda autoarea "Istoriei civilizației române moderne", lucrare fundamentală, neglijată multă vreme și pe nedrept de majoritatea comentatorilor (reeditata, din fericire, acum doi ani, ăn condiții grafice deosebite, la Editură Minerva, ăn colecția "Cărți fundamentale ale culturii române"). Revenind la studiul an discuție, nu ne sfiim să afirmăm că acesta reprezintă - ținând cont de locul privilegiat care i se acordă "Istoriei
E. Lovinescu - un critic mereu actual by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17482_a_18807]
-
Andreea Deciu Dacă ai noroc, nu trebuie să te avânți prea departe pentru a te regăsi," scrie Iso Camartin, undeva pe la mijlocul volumului sau de eseuri Reflecții de la Sils-Maria. O privire de pe acoperișul Europei, o carte superbă, greu de tradus, din fericire meșteșugit adusă din condei de Magdalena Popescu-Marin, pentru Editură Humanitas. Citind eseurile lui Iso Camartin, ai sentimentul că aceste vorbe i se potrivesc, ăn primul rand, autorului ănsusi. Un om norocos, cu alte cuvinte, care s-a găsit și continuă
Marginalitatea fericită by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17490_a_18815]
-
la Hvide Sande de pe o corabie/ m-a atins umbră unei raze de soare.../ Nu mai cred an melancolii și nici an/ zările bocitoare/ singur dezmierd cu cuțitul/ peștele care m-a ănghitit/ an lăuntru/ singurătatea e-o formă de fericire/ cei ce suferă de tahicardie ași vor vinde săngele/ an piața de bărci și de văsle/ Knud Sorensen/ mi-a soptit-o deunăzi an Danemarca" ("an lăuntru singurătatea). Că și la Follain, asistăm aici la un amestec de lirism și
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
-i invidiez pe cei originari de aici? o întreabă naratoarea pe imaginara ei corespondență. Ușurință cu care vorbesc limba, fără accent, ca și cum ar dansa, modul in care știu să fie singuri îi țin acum la distanță de propriul trecut, iar fericirea nu are istorie. Unele din intuițiile autoarei lui Melbourne Sundays nu s-au adeverit însă întru totul. Mai întâi viziunea idealizanta ale cărei victime am fost mulți dintre noi, potrivit căreia revoluția din decembrie 1989 a fost o operă, un
Exilul ca rescriere si tălmăcire () [Corola-journal/Journalistic/17515_a_18840]
-
la o asemenea perfecțiune în exploatarea și asamblarea poncifelor încît, în mileniul trei, ne putem imagina un computer scenaristic apt să combine singur replici deja verificate - de la "Să ieșim de aici!" pînă la, să sicem, "Play it again, Șam"... Din fericire nu sîntem încă în mileniul trei. Deocamdată, mai există regizori care își pot permite să fie geniali, cu oricîtă "ineficientă". Bunăoară Woody Allen. Woody Allen are o slăbiciune declarată pentru Veneția, drept care a acceptat să-și trimită noul film -al
Mica infractiune si VIP-urile locale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17522_a_18847]
-
Cronicar Babel sau fericirea ORIZONT nr. 9 ne prezintă - în formă neconvenționala a discuțiilor dintre membrii grupului de studii comparate central-europene și invitatul lor - un profesor american ieșit din comun, un "fenomen": Michael Heim, șeful catedrei de slavistica de la Universitatea californiana UCLA, știe, pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17527_a_18852]
-
ce văd sau visez oare cum visăm acum cîțiva ani...") Și: Ce e vis, ce e realitate? Nu știu, dar mă surprind cu niste lacrimi care curg pe brazdele obrajilor. O fi de emoție, de regretul unei vieți irosite, de fericirea de a ma vedea aici, după atîtea peripeții servite copios de destinul și capriciul întîmplărilor de-a lungul vremii? Am sentimentul omului bătrîn care umblă pe picioarele și sufletul pe trecut. Mă simt scormonit în mine iar imaginile lui Victor
Din viata lui Harry Brauner by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17537_a_18862]
-
pare, din acest motiv, un lucru dificil. Dar totodată esențial. Oricît de inflamat retoric ar părea asemenea vorbe astăzi, mie mi-e limpede că o lume trăită și gîndită în cheie lévinasiană e una în chip fundamental mai bună. Din fericire, două cărți excepționale din toate punctele de vedere, semnate Emmanuel Lévinas, se lansează în cultura românească aproape simultan. Prima e apărută la Editură Polirom, Totalitate și infinit, operă principala a filozofului, într-o traducere riguroasă apartinîndu-i lui Marius Lazurca, de
O filozofie a tandretii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17561_a_18886]
-
se pot ucide, pentru că fiecare descoperă în celălalt exact ceea ce Lévinas numește conștiința de sine, care este o relație fundamental morală cu alteritatea. Cei doi soldați trăiesc împreună cîteva zile de beatitudine în amărîta de tranșee, într-un fel de fericire adamica, a uniunii perfecte cu lumea și toate celelalte fapturi din ea, pînă cînd, într-o dimineață, unul dintre ei, trezindu-se din somn primul, îl împușca pe celălalt. Chipul cu ochii închiși, și fără acea lumină a vieții și
O filozofie a tandretii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17561_a_18886]
-
pe care națiunea l-ar avea de pe urma "ineditelor" lui Brâncusi și condamnarea că răi români a celor care se îndoiesc țin de același tip de argumentare ideologică păgubitoare nu numai pentru istoria intelectuală, dar chiar pentru prestigiul nostru național. Din fericire, grosolană și imorală campanie de îmbogățire pe cai ilicite a patrimoniului brăncușian (și, firește, românesc și mondial) a primit o replică promptă din partea d-nilor C. Stănescu și C.R. Constantinescu în ziarul Adevărul. Apelul lor, absolut necesar, la calm și la
Cazul Brâncusi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17580_a_18905]
-
servit în continuare și nu pot spune că munca mea ulterioară cu cei mai mari dirijori mi-ar fi adus ceva nou." În continuare, Ileana Cotrubas se referă la colaborarea cu dirijorul Carlos Kleiber: "A lucra cu el era o fericire incredibilă: de fiecare dată aveam sentimentul că mă depășesc, într-atât eram de inspirată de muzicalitatea și de personalitatea să. Întâlnirea noastră a fost excepțională și ea m-a împins incontestabil dincolo de posibilitățile mele naturale. Era unic pe toate planurile
Ileana Cotrubas despre Adevărurile Operei by Ma () [Corola-journal/Journalistic/17592_a_18917]
-
litere, salutînd cu pasiune pămîntul patriei, retardatare (notă noastră): O, țara mea iubita! o mîndră Românie! Pămînt cu râuri d-aur și bolta aurie! Tu, muma iubitoare a fii nesintitori Ce-adânca ta durere nu poate să reînvie! Trecut-au fericirea s-a tale sărbători, Cum trec d-al toamnei crivat plăpânde dalbe flori. Curat nene Vasile!... P.S. Lista poeților minori români a continuat și va continua. Nu fac un paradox, dar rolul lor în cursul literaturii noastre, ca și al
Poeti minori by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17613_a_18938]
-
monoloagelor interioare". Explicabil, romancierul își pune mereu chestiunea diferenței de vîrstă, în raport cu tînăra-i iubita. Cochetînd pînă la un punct, ajunge la stratul grav al confidentei avînd ca obiect unele experiențe de viață decepționante, ce ar putea constitui "obstacole" în calea "fericirii" sale idilic întrevăzute: "Mereu, mereu în acest sentiment a stat de-a curmezișul, mereu persistă disproporția noastră de vîrstă și de viață. Nu rîde! Odată, cînd vorbeam, ți s-a părut un fel de cochetărie de femeie bătrînă, care așteaptă
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
Mihai Floarea Pentru opera lui F.M. Dostoievski - insuficient înțeleasă/apreciată de contemporani - mulți dintre urmași s-au dovedit receptivi. Din fericire, de la primele mențiuni în publicistica românească - aparținînd unui obscur "corespondent de la Petersburg"1) - pînă la cartea lui Paulin Lecca 2), scriitorul rus s-a aflat în atenția constantă a cititorilor români. Mai mult: despre el au referit mai toate numele
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
din partea unei fete bisericești ortodoxe, asupra opiniei personajului Zosima privitoare la sinucidere (p. 285). În loc de aceasta, doar amplul citat din Frații Karamazov este așezat dinaintea cititorului... Concluzia fusese trasă indirect, în această problemă, de alt exeget, citat și el, din fericire, la pagina 117: "Pedeapsă cu moartea ne ofera exemplul cel mai izbitor al trecerii limitelor îngăduite de către Stat, căci soluționarea destinelor omenești, judecată definitivă asupra persoanei nu-i poate reveni Statului sub nici o formă, viața omului neaparținînd decît lui Dumnezeu
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
TV în RTV. Am înțeles că am trăit o chestiune foarte rară: o televiziune s-a despărțit în două live în timpul unei emisiuni, fără că telespectatorii să știe acest lucru și fără ca invitații din platou să știe acest lucru. Din fericire, operatorul meu a filmat tot acest proces cu acordul celor din studio. Eu i-am explicat domnului Mihail Zaslavski ce s-a întâmplat. Ulterior, am înțeles că emisiunea noastră, care pentru mine era foarte importantă pentru că era prima dezbatere publică
Filmul scindării Realitatea Tv - RTV, realizat pe peliculă de regizorul Florin Iepan - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/24787_a_26112]
-
iar sentimentele declamate de vorbitori, de recunoștință, admirație, devotament nemărginit. Supergrandioasele epitete erau rezervate desigur generalisimului Stalin, calificat drept geniu al omenirii muncitoare, corifeu al științelor, părinte al popoarelor, stegar mondial al păcii, scut al progresului și civilizației, veghetor al fericirii fiecărui muncitor. Poporul rus apărea ca frate protector al nostru de totdeauna, apărătorul nedezmințit al românilor în vremurile de restriște. Apologia îngloba atât istoria marelui imperiu slav, mult trâmbițata sa contribuție la civilizația modernă (în calitate de autor al majorității descoperirilor și
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]