1,559 matches
-
comun și impun respect. În schimb, prestigiul persoanelor este independent de orice semn exterior de autoritate sau de loc. El emană în întregime de la persoana care, încă de la primul cuvînt, de la primul gest sau chiar prin simpla ei prezență captivează, farmecă, sugestionează. Fapt afectiv, sugestie, impresie produsă, un fel de simpatie inspirată celorlalți, scrie generalul de Gaulle, prestigiul depinde în primul rînd de un dat elementar, de o aptitudine naturală care se sustrage analizei. Cert e că anumiți oameni răspîndesc din
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ce simt și ele, pentru ca mai apoi să le întoarcă și să încerce să le aducă la limanul propriilor lui opinii. Aș merge mai departe decît îmi permite știința pozitivă, mărturisește Le Bon, și aș afirma că sufletele celui care farmecă și ale celui fermecat, ale conducătorului și condusului se întrepătrund printr-un soi de mecanism misterios"217. Acesta este mecanismul de identificare. Psihologia mulțimilor îl va descoperi mai tîrziu pornind de la același fapt. II Ajungem acum la strategiile de propagandă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
nimic. Nimic altceva decît ceea ce idealul eului, încarnat de către hipnotizator, îi poruncește să vadă și să simtă. Acesta devine unicul obiect al atenției sale. Un obiect neliniștitor care-i cere să-l privească în ochi. Privirea transmite puterea omului. Cuvîntul farmecă, se preface, ocolește, în serviciul lui. El este slujitorul, nu stăpînul. Privirea i se adresează persoanei, acum și aici, scormone în conștiința persoanei. În tăcere, ea atinge "sentimente, dorințe și tendințe vechi și familiare".440 Și este de asemenea "Cel
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
marii sărbători cosmice: Cheamă de la apus Împărțitorul de semne, Cine să dezlege inscripțiile cometelor pe copacul văzduhului? Cheamă de la răsărit trîmbițele incendiilor [...] Cheamă de la miază-zi armatele albastre ale fluviilor Fundele de nisip Înfloresc pe sînii de golfuri Și un glas farmecă valurile ca șerpii Cheamă de la miază-noapte pădurile de viscol [...] Cheamă furtunile cascadele animalele pitice și uriașe, Plantele, oceanele, Cheamă văzutul și nevăzutul Și Întreabă-te: unde e spada care să răscolească măruntaiele Înțelesului Care e rostul tău În temnița infinitului
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Peaza rea, arată o mișcare extraordinară a fanteziei. Formula poetică permite trecerea rapidă de la un cîmp de percepție la altul, salturile acrobatice, mișcarea nebună a determinărilor, cum se Întîmplă În acest remarcabil portret al Vrăjitoarei: „Ne Întîlnirăm c-o vrăjitoare, Fermeca Jună, fermeca soare: La mormînt urlă, cu scrîșniri plînge, De morți cînd seul, fălci, oase strînge, Aci făclia neadormită, Dospește, aprinde, cade uimită; Apoi se scoală, fuge nebună, În vas de nouă frați sînge-adună. De bătrîn cîine culcuș ia-n
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
arată o mișcare extraordinară a fanteziei. Formula poetică permite trecerea rapidă de la un cîmp de percepție la altul, salturile acrobatice, mișcarea nebună a determinărilor, cum se Întîmplă În acest remarcabil portret al Vrăjitoarei: „Ne Întîlnirăm c-o vrăjitoare, Fermeca Jună, fermeca soare: La mormînt urlă, cu scrîșniri plînge, De morți cînd seul, fălci, oase strînge, Aci făclia neadormită, Dospește, aprinde, cade uimită; Apoi se scoală, fuge nebună, În vas de nouă frați sînge-adună. De bătrîn cîine culcuș ia-n gheară, Îl
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
despuiese, se despletise, De trei ori casa Îi ocolise, De treizeci postii În depărtare Pornindu-l fuga pe băț călare, În trei minute s-ajungă-l face Cu neplăcuta-i să se Împace. Ucigă-o toaca! bată-o pustia! D-ale ei fermeci mi-e rea soția: D-ale ei vraje noaptea mă lasă Și ziua toată nu dă p-acasă, CÎnd va o culcă, cînd va o scoală Mintea-i prăjaște În oala goală.” Elementele au, aici, mai multă concretețe. Îndesarea, grămădirea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pe tema oscilației Între două universuri: „Cu ce să te-asămănez, O, Împodobită fire? Să-ți zic stea ce luminezi, Ești mai mult, căci poți sîmțîre. Să-ți zic Înger? covîrșești, Căci, pe lîngă frumusăță, Ești tot nuri și, cînd grăiești, Farmeci cu delicateță, Iar zicîndu-ți Dumnezău, M-apropii de-a ta ființă, Pent-aceea mă-nchin eu ȚÎe cu-atîta credință.” O nehotărîre, bineînțeles, strategică, un dramatism prefăcut. Toate Însușirile ce pot Împodobi femeia sînt de preț. Idealizarea femeii, copleșirea ei cu laude
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
suspin.” Termenul apare, de regulă, la plural: nurii. A avea nuri, a fi nurlie constituie totul pentru o femeie. Nurii atrag mai mult decît „fierul la magnit”, zice infatigabilul Conachi (o adevărată uzină de comparații flatante!), dă graiului dulceață și „farmecă cu libov”. A fermeca cu libov: iată o formulă memorabilă! Nu este unica la Conachi. Cine nu recunoaște În „dulcea Închipuire” (Amoriul din prieteșug) un sunet eminescian?! Sau În superbul vers din Pe năsălie, 831, octm. 15 o altă celebră
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
regulă, la plural: nurii. A avea nuri, a fi nurlie constituie totul pentru o femeie. Nurii atrag mai mult decît „fierul la magnit”, zice infatigabilul Conachi (o adevărată uzină de comparații flatante!), dă graiului dulceață și „farmecă cu libov”. A fermeca cu libov: iată o formulă memorabilă! Nu este unica la Conachi. Cine nu recunoaște În „dulcea Închipuire” (Amoriul din prieteșug) un sunet eminescian?! Sau În superbul vers din Pe năsălie, 831, octm. 15 o altă celebră sintagmă eminesciană?: „Ah, te-
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
firească.” În cîntul al IX-lea din Țiganiada este o secvență care arată pedepsirea femeii Înșelătoare. Infernul dantesc are, aici, o notă de veselie crudă: Muierea care pă ai său bărbat Pentru ibovnicul doară iubit, Cu venin ș-otravă au fermecat Sau măcar cum ea l-au omorît, Pă ahaia dracii suind călare O duc unde-i văpaia mai mare. Străpungîndu-o prin gemănare Cu tăciuni aprinși sau Înfocate Frigări, ș-În asemene stare Aflîndu-să purure va pate!... O, voi muieri pre
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
din nou singur individul, examinând rece faptele. Sunt parte în cauză, am dreptul să judec. Nu încape discuție, Gavrilcea e un bandit! Gavrilcea blajin! Da. Blîndeța se acordă adesea foarte bine cu instinctul sanguinar, sudicii au un calm onctuos, care farmecă. Teroriștii s-au ilustrat prin cele mai suave sentimente de familie, ba chiar prin spirit gospodăresc. Am citit de un asasin care-și făcea tacticos cafea cu ibricul și citea Times, după aceea, punîndu-și vată în urechi să nu răcească
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
asertivi, carismatici, dominatori, "atoateștiutorii închipuiți" sunt indivizii formelor fără fond. Vorbesc cu foarte mare siguranță despre lucruri pe care le știu doar pe jumătate. Ei îi păcălesc și îi cuceresc foarte ușor și repede pe cei mai naivi, mai creduli, fermecați de discursul său. După un timp, cunoscuții nu-i mai ascultă. În disperare, "atoateștiutorii închipuiți" pot să își intensifice eforturile de a atrage atenția, ceea ce duce la o mai mare izolare și dezaprobare, apoi la intensificarea eforturilor și a comportamentelor
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
va aduce câștig întregii țări. Această preafericită piesă de o sută de franci, pe care o veți arunca în cufărul meu, ca o piatră care este aruncată într-un lac, va radia mai departe un număr infinit de cercuri concentrice. Fermecați de acest discurs, încântați să afle că este atât de ușor să se crească legislativ avuția unui popor, fabricanții de legi au votat Restricția. Ce atâta vorbă despre muncă și economie? ziceau aceștia. La ce bun aceste penibile mijloace de
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
îngroparea lui Ștefan cel Mare, cum ne spune titlul, este constatat. Fie însă compus de oricine, acest cuvânt cu drept se potrivește aproape de un model de elocință română și până și azi el te pătrunde până în adâncul sufletului și te farmecă prin stilul său plăcut și energie. Bună ideie a avut dar comitetul a-l pune în programă, căci cel ce l-a ascultat a trebuit să mărturisească că rostirea lui a fost unul din momentele cele mai însemnate ale serbărei
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
căruia am a-i mulțumi din acest colț de pagină cu un „Dumnezeu să-1 ierte !” pentru că îmi găsea de multe ori flanela uitată pe aiurea, în timpul jocului, pe câmpia verde, nesfârșit de întinsă în imaginea mea de atunci, când mă fermeca acea aparentă unduire de apă care acum știm că se chema Fata morgana ? Ne dăm seama și consemnăm aici că, ceea ca a fost o realitate vie și complexă cu specific arhaic nu mai poate fi întruchipat aievea, ci doar
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
care abia de ne pricepem să mânuim furca și fusul”188. De unde și rolul pe care ar trebui să-l joace femeile într-o societate masculină și pe care îl subliniază în ultima sa povestire: apariții serafice, încântătoare, sfioase, să farmece prin cântul lor, prin gingășie și prospețime, adică foarte aproape de niște simple obiecte estetice. Întâlnim așadar, în ceea ce ilustrează Fiammetta prin povestirile ei, concepții diferite, chiar antagonice privin rolul pe care o femeie trebuia să îl joace în 186 Ibidem
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
autentic uman și, poate, de aceea, mai credibil. Donna angelicata din Decameronul sau din Povestirile din Canterbury nu mai este asemănătoare unei divinități feminine intangibile și protectoare, abia perceptibilă și mereu drapată în misterul care o înconjura, care nu doar farmecă, ci produce și o înălțare într-o dimensiune elevată, spirituală, așa cum fusese personajul feminin dantesc. Aceasta inspira o dragoste lumească, dar reușea să-l determine pe poet să transceandă mundanul și să pătrundă, în cele din urmă, în sfera celestă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
se poarte,/ Căci neprihanei ea era cunună/ și cumpătată se arăta și bună./ Erau deopotrivă lăudate/ Frumusețea ca și marea-i bunătate,/ De toți, în țara toată, fără numa’/ De cei pizmași”842. Rolul donnei angelicata este acela de a fermeca, de a atrage asupra ei toată atenția, însă uneori devine victimă a propriei frumuseți sau a verticalității morale la care nu dorește să renunțe, de unde și toate probele dificile pe care trebuie să le treacă, uneori sacrificându-se deplin pentru
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
care dă dovadă, în îngâmfarea vis-à-vis de propriile calități fizice, pe care le considera unice, încât va deveni victima unui călugăr versat, ce va pretinde, în încercarea de a o dobândi trupește pe infatuata femeie, că este însuși arhanghelul Gabriel, fermecat de ispititoarea creatură. Naratorul devine mai mult decât ironic în 917 G. Boccaccio, Decameronul, vol. I, p. 356. 918 Ibidem. 919 Ibidem, p. 417. 920 Ibidem, p. 59. 248 caracterizarea pe care o face acestei donna demonicata: „gâsca de femeie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
care abia de ne pricepem să mânuim furca și fusul”188. De unde și rolul pe care ar trebui să-l joace femeile într-o societate masculină și pe care îl subliniază în ultima sa povestire: apariții serafice, încântătoare, sfioase, să farmece prin cântul lor, prin gingășie și prospețime, adică foarte aproape de niște simple obiecte estetice. Întâlnim așadar, în ceea ce ilustrează Fiammetta prin povestirile ei, concepții diferite, chiar antagonice privin rolul pe care o femeie trebuia să îl joace în 186 Ibidem
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
autentic uman și, poate, de aceea, mai credibil. Donna angelicata din Decameronul sau din Povestirile din Canterbury nu mai este asemănătoare unei divinități feminine intangibile și protectoare, abia perceptibilă și mereu drapată în misterul care o înconjura, care nu doar farmecă, ci produce și o înălțare într-o dimensiune elevată, spirituală, așa cum fusese personajul feminin dantesc. Aceasta inspira o dragoste lumească, dar reușea să-l determine pe poet să transceandă mundanul și să pătrundă, în cele din urmă, în sfera celestă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
se poarte,/ Căci neprihanei ea era cunună/ și cumpătată se arăta și bună./ Erau deopotrivă lăudate/ Frumusețea ca și marea-i bunătate,/ De toți, în țara toată, fără numa’/ De cei pizmași”842. Rolul donnei angelicata este acela de a fermeca, de a atrage asupra ei toată atenția, însă uneori devine victimă a propriei frumuseți sau a verticalității morale la care nu dorește să renunțe, de unde și toate probele dificile pe care trebuie să le treacă, uneori sacrificându-se deplin pentru
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
care dă dovadă, în îngâmfarea vis-à-vis de propriile calități fizice, pe care le considera unice, încât va deveni victima unui călugăr versat, ce va pretinde, în încercarea de a o dobândi trupește pe infatuata femeie, că este însuși arhanghelul Gabriel, fermecat de ispititoarea creatură. Naratorul devine mai mult decât ironic în 917 G. Boccaccio, Decameronul, vol. I, p. 356. 918 Ibidem. 919 Ibidem, p. 417. 920 Ibidem, p. 59. 248 caracterizarea pe care o face acestei donna demonicata: „gâsca de femeie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
știu că Tutoveanu e un om fericit. Licărește în el o candelă din noaptea Crăciunului pe zăpa dă, o virginitate de naștere din nou, și trezește o aromă de zambilă din noaptea de Paști, o transfigurare de Învier e. Mă farmecă și mă obsedează, bătu‐l‐ar norocul! (Din „Medalion: poetul G. Tutoveanu”, de Tudor Arghezi (Păstorul Tutovei, octombrie - noiembrie 1942). * Dar iată și sonetul dedicat de G. Tutoveanu Eugeniei, celei de a doua sale soții: ...S‐ ascult cum pleacă un
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]