1,332 matches
-
Încearcă... Ai hotărât să te angajezi în luptă, nu mai poți da înapoi. Cu mișcări convulsive deschei nasturii halatului alb al programatoarei Sheila și descoperi uniforma agentei de poliție Alfonsina, smulgi nasturii auriți ai Alfonsinei și găsești hanoracul Corinnei, tragi fermoarul Corinnei și vezi petlițele lui Ingrid... Restul de haine și le smulge singură: apar doi sâni tari, în formă de pepene galben, un stomac ușor concav, un buric adâncit, o burtă ușor convexă, două șolduri pline de femeie aparent slabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
când îi redeschise Duncan arăta la fel de bine — chiar foarte mișto. Clic. Din nou fericitul cuplu...pe un vaporaș! Stăteau împreună pe o bancă din lemn, unul cu mâinile pe genunchii celuilalt, arătând atletici și minunați în combinezoanele de scufundători cu fermoarul deschis până la brâu. Erau înconjurați de cele necesare unei recente scufundări, rezerve de oxigen și reglatoare, măști și labe de înot, și mai într-o parte, un mexican în uniformă cu pantaloni scurți albi se pregătea să-i servească cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
încolo și-ncoace, dintr-o cameră în alta, ca să pună în bagaj tot felul de lucruri pe care nu le găsea. — Ai văzut cumva iPodul meu? Dar acumulatorul pentru telefon? Fir-ar să fie, nu mai găsesc nimic! Leigh închise fermoarul geamantanului cu rotile în care își pusese ordonat lucrurile și deasupra așeză cu grijă geanta asortată. Verifică în gând dacă mai avea ceva de luat și, mulțumită că nu uitase nimic, își duse bagajul în hol. Intră în camera lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
evenimente, am ajuns la concluzia că pot supraviețui doar cu poșetele, pantofii și bijuteriile. Accesoriile contează. Restul e de umplutură. —Secretul meu, pentru că trec printr-un stres de neimaginat cu muzeul, sunt rochiilefurou Michael Kors, din colecția de vară. Tragi fermoarul și zdup! ai întins-o din casă în trei minute. Atmosfera era mai tensionată decât o scenă dintr-o piesă de Cehov. Dintr-o clipă în alta una din fete putea să leșine sau să moară doar ca să fie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
pe mine. Vai! M-am înțepenit ca într-o cușcă din vârful capului până la buric. Nu mă puteam mișca. Nu puteam să văd. Nu-mi puteam mișca mâinile nici în sus, nici în jos. Trebuie să fi uitat să deschid fermoarul. Încetișor, am încercat să mă eliberez. Tocmai când reușisem, am auzit un sunet de parcă ceva se sfâșia. 6.25 după-amiaza. Am deschis fermoarul și am dat să-mi trag din nou rochia pe mine. Atunci am văzut: o crăpătură nimicitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Nu-mi puteam mișca mâinile nici în sus, nici în jos. Trebuie să fi uitat să deschid fermoarul. Încetișor, am încercat să mă eliberez. Tocmai când reușisem, am auzit un sunet de parcă ceva se sfâșia. 6.25 după-amiaza. Am deschis fermoarul și am dat să-mi trag din nou rochia pe mine. Atunci am văzut: o crăpătură nimicitoare - și folosesc adevăratul sens al cuvântului - se căsca în partea din spate a rochiei. Nu mai puteam să mă îmbrac cu ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
altă băutură la modă - versiunea chinezească a Cosmopolitanului) într-o mână și cu cealaltă o trăgea după ea pe Lara. Ea purta pantaloni albi evazați, care-i veneau ca turnați, iar Lara era într-o rochie scurtă, neagră, acoperită cu fermoare. Probabil că-n mintea ei revenise la modă mișcarea punk. Poate chiar așa și era. Lara era plictisită, dar Jolene era îmbujorată de emoție. —Michael Kors! decretă Jolene teatral în timp ce se apropia de masă. El! și urmă o pauză teatrală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
meniu ? Trish își aprinde o altă țigară. Să zicem pentru un dineu ? Mâncare... mâncare care să sune impresionant... Deodată, îmi amintesc de restaurantul Maxim’s, cu o seară în urmă. Meniul suvenir de ziua mea. — Să-mi consult notițele. Deschid fermoarul genții și trag cu ochiul rapid la meniul de la Maxim’s. Pentru un dineu oficial, aș servi... ăă... foie gras flambat cu glazură de caise... miel cu humus condimentat... urmat de un sufleu de ciocolată de mentă, cu două tipuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
A. Casc ușor - pentru că sunt încă somnoroasă de la aerul ăsta tare de țară - și, în clipa în care îmi duc mâna la gură, observ că mi s‑a ciobit ușor o unghie. Încercând să fac cât mai puțin zgomot, desfac fermoarul genții, îmi scot pila de unghii și mă apuc de treabă. Călugărița se uită la mine, eu îi zâmbesc îndurerată, arătând spre unghie (fără să zic nimic, ca să nu stric atmosfera plină de spiritualitate). Apoi, după ce termin, pentru că tot nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
teanc, scriu repede în interiorul ei „Pentru Suze, cu dragoste, Bex“ și revin în bucătărie, lipind plicul. — E pentru mine? zice Suze mirată. Ce e? — Deschide‑o! Rupe grăbită plicul, se uită la poza cu niște buze strălucitoare, unite cu un fermoar, și citește mesajul tipărit: Coleguța mea dragă, secretul tău e în siguranță. — Uau! zice, făcând ochii mari. Cât e de mișto! Ai cumpărat‑o special pentru mine? Dar de unde... Se încruntă. De unde‑ai știut că am un secret? — Ăă... am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Le umpli până la refuz, după care scoți aerul din ele. Zece pulovere de pungă, zice; dar, pe bune, cine stă să numere? Încep să îndes haine în prima pungă, până e cât se poate de plină. Gâfâind de efort, închid fermoarul de plastic, apoi bag duza de la aspirator în gaura rămasă. Și nu‑mi vine să cred. Merge. Merge! În fața ochilor mei, hainele mele sunt reduse la zero! E fantastic. Chestia asta o să‑mi revoluționeze viața! De ce naiba să arunci din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
semenii noștri se feresc a vorbi. Nu și despre plictiseală, cum bine știi și exemplifici zilnic. Ai fidescoperit, iată, dureroasa lor întrepătrundere, numită Irina. Femeile îți amintesc ceva mereu amânat și rănit, așa ar spune amicul Marga. Vampire, gheară, lanț, fermoar, verigă, inel, amintește-ți, așa obișnuiai să-ți instruiești tinerii interlocutori asupra eventualelor partenere. Nici un fel de precauții, professore? Nu obișnuiai nici elementarele precauții cerute de suspiciunea care deja te înconjura și care avea să fie curând folosită pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
trufia!” Are dreptate. În plus, acum o conștientizează și el... O să vă povestesc cîte ceva despre unii din studenții mei. Mai precis, despre ticurile lor verbale: D.A. : tiribombă (merge la orice: facem o tiribombă? Sau i-am băgat tiribomba! etc.), fermoar (adică, mucles!), dă cu var (măgulește), je pronunțat fonic (eu); G.M.: ciorbeanu, fomeanu (vrea papa); macioalfe (fete); ieși cu marinarii pe covertă!(scoate bani); mă iertați, mă duc să micționez (nu mai e nevoie de traducere); P.F.: parfum! (bun); șampanie
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
prieten, dar încè nu mi-a luat nici o femeie, zice cè eu sunt de vinè, explicându-mi cè femeile se cèsètoresc întotdeauna cu bèrbați că Vlad și nu cu bèrbați că Matei, cum vine asta?! Cheia era în buzunarul cu fermoar al genții, geantă o am de la un colocviu național de informaticè care s-a ținut în primèvarè la Predeal, scrie pe ea! rèsucesc cheia în poartè, gazda mea o fi dormind la ora asta, n-am vèzut-o de câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
am aflat, ea, urmèrindu-mè cum împachetez aparatură, considerè cè dacè n-aș fi fost eu s-o ajut, n-ar fi fost nimic din toate acestea, Ar trebui sè te fac asistentul meu, vrei? punând în genți toatè aparatură, trègând fermoare, totul e aproape gata, în loc de rèspuns, Matei se apropie de ea și o sèrutè, amfiteatrul gol, asemènètor calei unei nave, îmi dè senzația plutirii pe mare, Cine e Theo Ignat? Eu întrebând, și ea, pe drumul spre Muzeu, explicându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
femeie îi anihileazè orice putere de împotrivire, iubitul meu, acestea au fost cuvintele magice la care Matei a reacționat că dus de-o vrajè sau poate de un blestem cumplit, dar nespus de dulce, încurcându-mè în nasturi, încuietori și în fermoarul de la fustè, XXII Într-o noapte, la Café Internet, reușesc, cu ajutorul unor coduri de acces primite de la bèieți, sè intru pe serverul poliției județului și sè accesez serviciul de înmatriculèri auto, treabè de începètor! descopèr ușor în baza de date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de bènci din amfiteatru, eu luptându-mè cu dorința lèuntricè de a îngenunchea și de a-i sèruta acele porțiuni dezgolite dintre carâmbul înalt al cizmelor și marginile fustei, Plec în America! o anunț de sus, de la catedrè, unde tocmai închideam fermoarul genții cu laptop-ul, în semiobscuritatea din amfiteatru îi ghicesc tulburarea adâncè, Te-ai decis? Când? Aștept actele și dupè sèrbètori voi merge la ambasadè sè iau viza, Definitiv? Da! Și când vrei sè pleci? În douè, trei luni, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
unui străin cu haine ciudate din plastic, mulate pe corp, lingouri într-o geantă de voiaj, pe care erau ștanțate anii îndepărtați ai copilăriei Mioarei Alimentară. Eu am văzut strălucirea aurului acelor vremuri peste care s-a tras cu zgomot fermoarul. Străinul își însuși geanta după ce oferi în schimbul ei un laptop de buzunar care, deschis spre verificarea funcționării sale, expuse, ce-i drept, trunchiat ochilor mei, mascați de ochelarii incognito-ului, secvențe dintr-un oraș cu case pe perne de aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
200 de metri pătrați, aranjat în stil venețian. Fata înclină aprobator din cap și zâmbi. — Frumos. O cameră frumoasă. — Mda. Vrei să bei ceva? Ea refuză, clătinând din cap. — Nu prea am timp. Duse mâna la spate și își trase fermoarul rochiei, lăsând-o să atârne pe umeri. Se întoarse pe loc, prefăcându-se nedumerită și permițându-i să-i vadă spatele gol, până la fese. — Unde este dormitorul? — Pe aici, scumpo. Când intrară în dormitor, Vasco răsuci din nou butonul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
lume plecaseră de mult într-o altă misiune. Acum, Hagar se întorsese cu un singur client. Un bărbat pe nume Gorevici. Un faimos fotograf al faunei, care venise cu avionul, din Tanzania. Gorevici se instală sub un ficus mare, trase fermoarul raniței și scoase o plasă de nailon, ca un hamac. O așeză cu grijă pe pământ. Apoi scoase o cutie metalică, o deschise și asamblă o pușcă. — Știi, asta e ilegal, spuse Hagar. Aceasta e o rezervație. — Pe bune? Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și parcă deodată s-au auzit niște șușoteli. Știi cine erau? Copacii, îmbrăcați în haine de sărbătoare, prinseseră viață, iar acum stăteau la taifas. Aceasta și-a aranjat deja rochia de mătase și după ce și-a închis ultimul centimetru de fermoar, florile au început să-și deschidă petalele, să parfumeze aerul și să zâmbească cerului albastru-cristalin. Ea nu a uitat să-și contureze puțin ochii și iarba a prins deja culoare. După ce și-a pieptănat părul, și-a pus pe cap
ANTOLOGIE:poezie by Estera Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_680]
-
-o pe Jemina să intre În cea mai strâmtă rochie neagră de piele de căprioară pe care am văzut-o vreodată. — Uau ! spun, lăsându-mi geanta jos. Cum poate să fie ! — Așa ! spune Lissy gâfâind și se așază pe călcâie. Fermoarul e Închis. Poți să respiri ? Jemima nu-și clintește nici un mușchi. Lissy și cu mine ne uităm una la alta. — Jemima ! spune Lissy alarmată. Poți să respiri ? — Oarecum, spune aceasta Într-un final. O să fie bine. Foarte Încet, cu corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pantofi se referea, mă Întreb ? Ai lui Lissy ? — Uite ce e, Jemima, vrei să... Îmi pare rău... trebuie să Închid, zic stins și las receptorul În furcă. Fără telefoane. Ia-ți geanta. Și du-te. În timp ce-mi trag fermoarul genții cu mâini tremurătoare, câțiva dintre cei care m-au urmat În birou ridică telefoanele care sună insistent. — Emma, bunicul tău la telefon, spune Artemis, acoperind receptorul cu mâna. Zice nu știu ce despre ultimul autobuz și că n-o să mai aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
deschisă.. -Înțelege, n-am cum să Împart cu tine spațiul ăsta. Bruta se Încruntă, scrâșnește din dinți și așează pe pat, sacul de voiaj. după care Își Încrucișează mâinile și-și rotește privirea, fotografiind interiorul, cu ochi de expert.. Prin fermoarul Întredeschis, gâtul sticlei a ieșit și mai mult la vedere. -Ți s-a urât cu binele? Crezi că-s idiot? Am aflat tărtăcuță plină cu aer, că a mai locuit cineva cu tine. Crezi că mă duci cu zăhărelul? -Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de la noi din curte! — Feriți-vă! Face doar pe nebunul, ca să audă ce zicem și să ne toarne după! Dacă ai fi el, nu te-ar fi lăsat să treci frontiera! Dacă ai fi el, n-ai căra valize cu fermoarul rupt și legate cu sfoară! Dacă ai fi el, ai fi mort În Donbass! La Stalingrad... Ce dracu’, doar ne-am Înțeles să spunem c-a murit pe frontul de vest, În Tatra! — Te-a văzut cineva, străine, când ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]