1,926 matches
-
Graur și I. Coteanu, și cele de folcloristică, semnate de I.C. Chițimia ș.a. Buletinul are și o secțiune administrativă ce cuprinde rapoarte, dări de seamă, date statistice, liste ale membrilor și ale publicațiilor și volumelor editate de Societatea de Științe Filologice. Alți colaboratori: Eugen Coșeriu, Marius Sala, Al. Hanță, Vasile Netea, Dumitru Micu, Mircea Martin, Dan Horia Mazilu, Gabriel Țepelea. M.W.
BULETINUL SOCIETAŢII DE STIINŢE FILOLOGICE DIN ROMANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285941_a_287270]
-
două numere, excursurile istoricului literar trecând în alte publicații, care aveau o ritmicitate mai alertă a apariției. De asemenea, prezența, încă de la primele numere, a lui Grigore Nandriș și a lui D. Găzdaru indică o mai accentuată orientare spre aspectele filologice și culturale decât spre cele istorico-literare propriu-zise. În 1967, buletinul este editat într-un nou format și cu un număr sporit de pagini, fiind scoase și două volume anual, ca în cazul anului 1974, moment jubiliar al Bibliotecii Române din
BULETINUL BIBLIOTECII ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285932_a_287261]
-
Istorie Literară și Folclor (devenit Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”), al cărui membru a rămas până la săvârșirea din viață. În paralel, între 1962 și 1966, a fost redactor la revista „Luceafărul”. Și-a luat doctoratul în științe filologice cu o teză despre C. A. Rosetti, susținută la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, în cadrul căruia a promovat până la funcția de șef de sector. Din 1990, a condus ca editor suplimentul săptămânal „Arhiva” al ziarului „Cotidianul”. A
BUCUR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285900_a_287229]
-
tribunal și consilier de Curte. Mitropolitul Veniamin Costache îl cheamă la Iași, oferindu-i un post de profesor la Seminarul de la Socola, invitație căreia nu-i dă curs. La Lvov își redactează cea mai mare parte a scrierilor cu tematică filologică, istorică și juridică, în spiritul ideologiei iluministe. Tot aici lucrează la principala sa operă literară, Țiganiada. Un studiu, realizat doar în parte, cu titlul proiectat De originibus populorum Transilvaniae commentatiuncula, cum observationibus historico-criticis, abordează problema continuității elementului roman în Dacia
BUDAI-DELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285910_a_287239]
-
asigurând întregului un reconfortant spirit ludic. Comentariul socio-politic implicit se alătură valorii artistice conferite ironiei și satirei. Umorul și șarja parodică sunt mijloace, nu scopuri pentru autor; dincolo de învelișul declarat vesel al relatării poetice, stăruie o temeinică informație istorică și filologică, dar și o bună cunoaștere a literaturilor europene sau a filosofiei de viață specifică țăranului român. Invocarea unor elemente care țin de mitologie sau de supranatural este operată prin convertirea lor la universul uman imediat, fapt care sporește coeficientul de
BUDAI-DELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285910_a_287239]
-
cu articole și cronici literare în publicațiile transilvănene „Afirmarea” și „Tribuna”, colaborând apoi la „Decalog”, „Timpul” și „Revista Fundațiilor Regale”. În 1955, împreună cu Emil Manu și Al. Bistrițianu, a întemeiat revista „Limbă și literatură”, în cadrul Societății de Științe Istorice și Filologice. B. s-a consacrat cercetărilor filologice, îndeosebi de stilistică și limbă literară, în strânsă conexiune cu istoria literară. În lucrări de sinteză precum Scriitori români despre limbă și stil (1957) și Problemele limbii literare în concepția scriitorilor români (1966), a
BULGAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285943_a_287272]
-
publicațiile transilvănene „Afirmarea” și „Tribuna”, colaborând apoi la „Decalog”, „Timpul” și „Revista Fundațiilor Regale”. În 1955, împreună cu Emil Manu și Al. Bistrițianu, a întemeiat revista „Limbă și literatură”, în cadrul Societății de Științe Istorice și Filologice. B. s-a consacrat cercetărilor filologice, îndeosebi de stilistică și limbă literară, în strânsă conexiune cu istoria literară. În lucrări de sinteză precum Scriitori români despre limbă și stil (1957) și Problemele limbii literare în concepția scriitorilor români (1966), a exemplificat, prin texte amplu comentate, opiniile
BULGAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285943_a_287272]
-
seria a doua, care începe cu un număr dublu (1-2, ianuarie-iunie 1969), are însă o viziune umanistă mai cuprinzătoare și o deschidere spre alte domenii ale spiritului, depășind cadrul inițial. Caracterul studiilor și articolelor se lărgește spre perspectiva istorică și filologică (Pamfil Carnatiu, Dictatul de la Viena și Sfântul Scaun; Ion Filip, Înțelesul creștin al istoriei; Ion Popinceanu, Limba religioasă și limba superstițiilor la români; Ștefan Manciulea, Scriitori străini despre vechimea și numărul străinilor din Transilvania, Banat și Ungaria etc.). Sunt publicate
BUNA VESTIRE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285948_a_287277]
-
de Filologie din Cluj (1960-1965), după care este profesor de limba și literatura română la liceul din Blaj, iar din 1991 la Institutul Teologic Greco-Catolic și la Colegiul de Institutori al Universității „Școala Ardeleană”. Și-a luat doctoratul în științe filologice, în 1982, cu o teză intitulată Andrei Mureșanu. Viața și opera. Cercetător pasionat, riguros, documentat, practicând un pozitivism echilibrat în tot ceea ce a scris și publicat, de regulă despre fenomenul cultural și literar transilvănean, B. s-a aplecat mai stăruitor
BUZASI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285968_a_287297]
-
ianuarie și august 1884, cu subtitlul „Organ beletristic-literar al Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina”. Redactor responsabil și editor: Ion I. Bumbac. A.r. are un conținut bogat: proză, cronici literare, literatură populară, istorie și critică literară, cercetări filologice, bibliografii, ceea ce îl determină pe I.I. Bumbac să-i schimbe, în 1884, subtitlul în „Revistă științifică-literară”. S. Fl. Marian semnează articole despre obiceiuri, moravuri și datini populare, I. Bumbac scrie despre manuscrisele codicelui de la Voroneț. În ultimul an de apariție
AURORA ROMANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285492_a_286821]
-
interesează un public mult mai larg decât cel al specialiștilor ori pasionaților de indianistică este Arhaic și universal. India în conștiința culturală românească (1981). Dacă în Limbă și gândire în cultura indiană A. depășea fruntariile stricte ale demersului lingvistic și filologic, dezvoltând considerații filosofice, prin volumul de eseuri Arhaic și universal - considerat capodopera sa - practic transcende domeniul strict al indianisticii, oferind o reflecție, profundă și fundamentală, în marginea fenomenului cultural. Cartea a îmbogățit în chip oportun bibliografia privitoare la literatura - și
AL-GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285209_a_286538]
-
metode care să-i „dizolve” materialul, asemenea reactivilor chimici, și să-i dezvăluie structura. Punctele de vedere aderente pot fi găsite numai printr-o investigare comparată a literaturilor, adică în mod empiric. Numai o știință a literaturii procedând istoric și filologic poate să răspundă unei asemenea cerințe. Aceluiași om de cultură îi datorăm cea mai complexă și completă retrospectivă a literaturii medievale de limbă latină prin care se proiectează o nouă imagine asupra spiritualității europene, relevând totodată legătura neîntreruptă dintre antichitate
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
particulare ale diferitelor grupări intelectuale subordonate unei mișcări generale. Este tocmai ceea ce în accepțiunea lui Frobenius privitoare la zonele de cultură se definește a fi paideuma ca suflet supraindividual al popoarelor. O asemenea lucrare ocupă o pondere apreciabilă în cercetările filologice și istorice ale ultimelor decenii, sugerându-ne una dintre cele mai fructuoase modalități de reconstituire a drumului parcurs de gândirea omenirii la răspântie de vremuri. Ideea unui homo europaeus modern, cel puțin pentru Apus, se observă și în originala scriere
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
religioase, convertirea. Oamenii acestor vremuri își impun să respecte cu fidelitate doctrinele antice, chiar și atunci când pentru ei nu aveau decât valoarea unor opinii. Inițial, le lipsise atitudinea critică, metoda științifică, rigoarea, echilibrul. Inaugurând, după un timp, critica istorică și filologică, umanismul a pornit pe calea exegezei biblice, descoperind în textul original pe Homer, pe Aristotel și Platon, restabilind ulterior textul autentic al Bibliei și dovedind că unele dintre dogmele fundamentale ale Bisericii (Imaculata Concepțiiune) se întemeiau pe greșeli de traducere
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Târgoviște, realizată cu concursul unor agenți ai Contrareformei. La fel, în Moldova, școala de la Cotnari a lui Despot-Vodă, rezultată din activitatea agenților protestanți, este o expresie a unei mișcări împotriva sistemului economic otoman. Acest umanism avea o tendință erudită și filologică, fără a fi de o „concepție antropocentrică laicizantă”. El propunea apelul la greacă și latină, limbi mult cultivate de promotorii noului curent, care nu uită însă că vehiculul principal al scrisului în Sud-Estul Europei este slavona. „Prin aceeași slavonă” - conchide
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
universitar la Pesta). Prin urmare, evaluarea raportului său cu cartea va fi cu totul alta decât obișnuitele incursiuni în vederea estimărilor cantitative. Pe Batthyăny l-a interesat să valorifice în mod științific textele medievale, raritățile adunate trebuind a fi supuse studiului filologic și istoric. Activitatea de colecționar trece în plan secund, dacă aflăm că munca înaltului prelat va duce la fondarea codicologiei și textologiei metodice maghiare. Este vorba de o cultivare creatoare a științelor care, la cumpăna timpurilor istorice, nu putea însemna
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
și sud-estic, precum și să poarte un viu schimb de valori cărturărești cu Occidentul. În biblioteca sa se va tezauriza tot ceea ce este esențial în materie de carte iluministă și tot aici se va crea un cadru propice studiilor istorice și filologice inițiate în primii ani ai secolului al XIX-lea de Kovăchich György. Sub aceeași cupolă se vor întâlni cărturari de seamă ai iluminismului răsăritean și aceeași instituție își va aduce o contribuție remarcabilă în cercetarea și modernizarea limbii maghiare. Colecția
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
nou dispozitiv pedagogic utilizat probabil pentru prima dată pe scară largă la Universitatea din Halle de către Friedrich August Wolf. Acesta a deprins noul mod de a învăța să înveți de la magistrul său, Christian Gottlob Heyne, creatorul de drept al „seminarului filologic” la Universitatea din Göttingen, unde a impus o pedagogie riguroasă, centrată pe pregătirea de lucrări periodice, orale și scrise, și pe susținerea de examinări scrise. Activitatea seminarului a fost astfel disciplinată, de vreme ce atât studenții, cât și profesorii erau puși în
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
rodul cercetărilor mele În materie de biblistică și patristică de-a lungul mai multor ani de zile, În diferite medii universitare, laice sau teologice. Fără să pot descrie „rețeta absolută”, aș spune că tipul de abordare a temelor combină analiza filologică și perspectiva istorică, pe de o parte, cu dezideratul teologic, pe de altă parte. Las dogmaticienilor atemporali, ce par conectați direct la „bateria” Sfântului Duh, iluzia practicării „teologiei de performanță”. Personal Îmi asum calitatea de felix amator Într-un domeniu
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
câteva explicații plauzibile acestui fenomen care privește deopotrivă societatea european-americană și studiile neotestamentare. A fost Maria Magdalena o prostituată? Cum voi proceda? Voi culege toate mărturiile evanghelice despre Maria Magdalena și le voi analiza, mai Întâi din punct de vedere filologic și istoric, apoi teologic, propunând o lectură cât mai completă cu putință, fără evitarea nici unei aporii. Soarta ambiguă a personajului nostru se datorează În bună măsură, și subliniez acest lucru, lecturilor simplificatoare și grăbite. De aceea consider esențială reasumarea critic-obiectivă
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Îmbrăca sensuri și sensuri, fiind de o ambiguitate dezarmantă. Tradiția legată de figura Mariei Magdalena se cuvine revizuită, corectată, interpretată cu suplețe și bun-simț, eventual refuzată. Dar nu deformată tendențios, fără argumente solide, fără probe decisive de ordin istoric sau filologic. Literatura mi se pare un registru mult mai frecventabil și mai cinstit, În acest sens. Dacă nu s-ar pretinde manual de istorie, Da Vinci Code ar putea fi un pretext stimulativ pentru teologi și nu numai. Am pus Între
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
serie de concluzii destul de tulburătoare. Observăm, din inventarul parcurs, că verbul paradidomi caracterizează acțiuni săvârșite de Dumnezeu, de Isus, de Pilat, de oameni, În general. Între aceștia se numără și Iuda Iscariotul. Nu există nici o rațiune, cel puțin de ordin filologic, pentru ca verbul respectiv să fie tradus prin „a vinde” sau „a trăda”. Fapta lui Iuda nu poate fi pusă Într-un registru separat de al acțiunilor săvârșite de Dumnezeu, Isus ori Pilat din Pont. Echivalarea prin „a vinde” este așadar
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
de Dumnezeu, Isus ori Pilat din Pont. Echivalarea prin „a vinde” este așadar nelegitimă și trebuie abandonată. Când vom ajunge la episodul „remunerării” lui Iuda, vom vedea că el nu contrazice verdictul nostru. Există Încă un argument puternic de ordin filologic. Greaca dispune de un verb aparte, care Înseamnă „a trăda”, „a vinde”, compus tot din verbul didomi, dar cu un prefix verbal diferit, pro: prodidomi. De ce evangheliștii n-au folosit, În cazul lui Iuda, acest verb, curent, al cărui sens
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
lucrurile sunt ceva mai colorate. Fiecare evanghelist propune versiunea lui asupra lui Iuda și istoricul trebuie să discearnă atent grăuntele de adevăr istoric (probabil niciodată pur sută la sută) de aluviunile tendențioase. În primul rând trebuie să reamintim sensul, justificat filologic și teologic, al termenului paradidomi, impropriu tradus În românește prin „a vinde” sau „a trăda”. O traducere corectă, netendențioasă va folosi echivalentul „a preda”, În conformitate cu sensul dat de autorii textelor din Noul Testament. Cât privește evoluția reprezentării personajului, am constatat o
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
el ar fi singurul creștin autentic din preajma lui Isus, singurul capabil să Înțeleagă mesajul Acestuia și să-l Împlinească. Înainte de a intra În contraargumentație, trebuie să spunem că nici un fragment din Evanghelia lui Iuda, citit corect din punct de vedere filologic, teologic și istoric, nu susține verdictul de mai sus. Iuda nu apare nicăieri ca un erou, opus portretului canonic, iar Isus nu-l Însărcinează cu nici o misiune specială. Mă voi folosi de un articol al profesorului Louis Painchaud, de la Universitatea
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]