KorAP: Find »[drukola/base=filosof & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...42 43 44 ...489 >

12,214 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656

pentru totdeauna... îngrozind galeria, și în scena de amor, închipuie-ți dumneata nu vrea să zică nimic... Se întrerupe pentru a scrie un aforism și continuă: Sunt coriști, decoruri, prime și secunde părți, fragmente... Eu, Fulgencio Entrambosmares, am conștiința rolului filosofului pe care Autorul mi l-a repartizat, de filosof extravagant în ochii celor din jur, comic, și mă preocup să-l joc bine. Sunt unii care cred că repetăm mai apoi comedia în alt scenariu sau că, comici ai leghei

Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
închipuie-ți dumneata nu vrea să zică nimic... Se întrerupe pentru a scrie un aforism și continuă: Sunt coriști, decoruri, prime și secunde părți, fragmente... Eu, Fulgencio Entrambosmares, am conștiința rolului filosofului pe care Autorul mi l-a repartizat, de filosof extravagant în ochii celor din jur, comic, și mă preocup să-l joc bine. Sunt unii care cred că repetăm mai apoi comedia în alt scenariu sau că, comici ai leghei călătoare prin lumile stelare, reprezentăm același loc în alte

Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
rolului" și continuă: Pregătirea pentru vâna sa trebuie să fie munca pedagogică a dumitale. Lombroso... Auzind acest nume, Avito își întoarce privirea, dar întâlnindu-și privirea cu găunoșii ochi ai scheletului Simia sapiens, se întoarce să fie atent. Lombroso, acest filosof de simț comun, spune geniului ce-o vrea, geniul este acela a cărui vână se vede obligată să accepte Supremul Dramaturg. Este apoi necesar să oblige pe Autorul Suprem să pună în rol vânele noastre, ce deja țâșnesc din rolul

Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
metadramatic! adaugă don Fulgencio. Asta e prea mult pentru Avito; dă peste știința sa. Este atât de sublimă filosofia că numai în parabole se poate încarna. O să vi-l aduc dumitale, don Fulgencio... Nu, nu, în niciun caz exclamă vioi filosoful, care nu are copii nu, eu nu trebuie să-l văd, nici să mă vadă până ce nu sosește ora. Este convenabil să fie o mână, deși umană, ocultă și invizibilă, în sensul său; ne înțelegem noi doi, și când va

Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
ce vârstă sosește. Urmează ceva timp de planificare a educației copilului, al cărui principiu constă în a vedea tot, a experimenta totul, să se sature de tot și să treacă prin toate. "Să se închege, în căutarea vânei sale" repetă filosoful. Dar totul trebuie explicat, cu glosă și comentariu științific. Natura natura cu literă mare, se înțelege este o mare carte deschisă în care omul are de pus note marginale și ilustrații, semnalând uneori cu creion roșu cele mai notabile pasaje

Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
întâlnește cu doña Edelmira în hol. Femeie înaltă, calmă, statuară, intrată în ani deja, surâzătoare, cu fața nepăsătoare; poartă perucă. Se salută ceremonios și Carrascal iese. Este acesta Don Avito Carrascal, Fulgencio? Da, păi? Nu, nimic; pare un om bun. Filosoful prinde bărbia solemnei sale soții și-i spune: Să vedem, Mira, nu fi rea. Tu ești rău, Fulgencio. Răi suntem noi doi, Mira. Cum vrei, dar eu cred că suntem foarte buni... Din întâmplare ai dreptate, adaugă filosoful gânditor și

Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
om bun. Filosoful prinde bărbia solemnei sale soții și-i spune: Să vedem, Mira, nu fi rea. Tu ești rău, Fulgencio. Răi suntem noi doi, Mira. Cum vrei, dar eu cred că suntem foarte buni... Din întâmplare ai dreptate, adaugă filosoful gânditor și apoi: Ei drăcie! Dar ce frumuseți îmi rezervi trecând peste ale tale... Șst! șst! Fulgencio, că pereții aud... și văd... * "Cazi, cazi și te vei întoarce să cazi de o sută de ori...", îi spune vocea interioară lui

Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
și într-o zi surprinde don Avito la Apolodoro pronunțând misterioase silabe, singure, ca și când vorbind cu sine: puchulili, pachulila, titamimi, tatapupa, pachulili. Nu-l înțeleg, nu ajung să-l înțeleg, nu-l înțeleg își zice tatăl în drum spre casa filosofului vor fi fatale indicii? A fost o cădere... o cădere... sângele matern... și acest om.... dar revenindu-și, adaugă printre dinți: "Taci! taci!". În timp ce copilul se joacă de-a creatorul formând din toate piesele cuvinte, creându-le, își afirmă originalitatea

Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
privire, mai întâi, apoi la microscop. Mușamaua care acoperă masa este din acelea în care se află reprezentate principalele invenții cu portretele inventatorilor. Lui Montgolfier îi zice tată pentru că seamănă cu don Avito, tatăl său. * În timp ce tatăl se aprinde cu filosoful, se aprinde mama cu fiul și acolo este sărutul visului din somnul său. Mama, spune dragule. Dragule! Dragul meu! Bogat! Regele casei! Cer! Drag! Drag!... Luis, Luisito, Luisito, Luis-ul meu.... Pentru că la botezul făcut i-au pus numele Luis, numele

Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
și pentru asta are burta umflată. Când Carrascal, de tot alarmat, povestește asta lui don Fulgencio, încruntă maestrul fruntea, înclinând capul gânditor, contrariat pentru că Avito, aplecându-se peste masă, îi mișcă lucrurile care îi umplu biroul. Le pune în ordine filosoful, pentru că fiecare obiect, călimara, creioanele, ceasul, chibriturile, tocurile au locul lor și exclamă: Forțe pentru a se ieși din scenariu, pentru a se scutura de veridic, legea tragicomediei noastre! Și ce e de făcut? Lasă-l, lasă-l, lasă-l

Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
pământ, să cadă sămânța călcând pe teren sigur. Nu se culeg semințele zburând. Numai logica dă de mâncare. Și în timp ce se oprește pentru a scrie acest aforism, ca și pe cele mai multe dintre ele, i se întâmplă vorbind, căci este bărbat filosoful care gândește cu voce tare, își zice don Avito: "Lasă-l!, mereu să-l lași!, lasă-l la toate! Stranie pedagogie! Ce îmi va propune acest om? " Să-l las? Da, lasă-l! Ai fost dumneata vreodată copil, Carrascal? Avito

Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
insinuează dulce Marina din fundul visului său. Carrascal privește la soția sa și la fiul său, coboară capul și zice: Lasă-l!, lasă-l!, să-l lași... dar acest om... acest om.... Trebuie să mă comport cu energie!". Capitolul VI Filosoful insistă să i se dea copilului educație socială, să se formeze în societatea infantilă, să fie lăsat să se joace cu alți copii și la final, Carrascal, deși mârâind mai întîi, cedează. Dar este teribil, oh, este teribil, este teribilă

Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
este atent, nu este atent!... De bun folos, pentru a-i deschide apetitul, i-ar da să citească romane de Jules Vernes, dacă nu ar fi romane, dar le elimină epicul. Așa că, rămâne uimit când spunând asta lui don Fulgencio, filosoful îi răspunde: Eu te-aș sfătui pentru un bun folos să-i dai să citească romane și să lase la o parte științificul. "Acest om... acest om... îi zice demonul familiar Fii cu ochii-n patru la acest om, Avito

Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
el, cu guingo. Of! Instinctul! Instinctul! Cuvânt pe care l-a inventat ignoranța noastră. * Ajunge Carrascal în prezența lui don Fulgencio, când acesta, cu ceașca de ciocolată, rece deja, meditează la un aforism. Nimic nu ajung să rezolv! exclamă repede filosoful, rupând liniștea cu care l-a primit pe fidelul don Avito aforismul există, nu încape nicio îndoială, aforismul există, dar în ce sens? Putem spune: femeia naște și bărbatul se face sau viceversa? că bărbatul se naște și femeia se

Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
face? Este femeia de moștenire și bărbatul de adaptare sau contrariul? Care este primitivul? Sau ce i-au diferențiat de ceva primitiv, care nu era nici bărbat, nici femeie? Precis... începe Carrascal, uimit de această concordanță de preocupări. Pentru că, continuă filosoful întorcându-se la ciocolată, femeia este piedica întregului progres... Este inerția, forța conservatoare... adaugă don Avito. Da, ea este tradiția, bărbatul, progresul... Abia dacă meditează... Face ce simte... Cum noi nu naștem, exagerează durerile facerii... Cum noi medităm, simulează că

Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
natura raționată și rațiunea naturalizată; soțul este progresul în tradiție, iar femeia tradiția în progres. Carrascal privește, fără a răspunde, la Simia sapiens, care pare că râde, și apoi la afișul " Dacă nu am avea bărbații, ar trebui inventați", în timp ce filosoful își șterge, cu dosul mânecii, gura. Când don Avito ajunge acasă, o găsește pe a sa anti-supra-bărbat sărutând-o pe gât pe Rosita care se agită, râzând în hohote; se oprește din gâdilitura de dezmierdare, în timp ce Apolodorin, dintr-un colț

Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
cu efuziune mâna zicându-i: Acesta rămâne aici; tratează-mi-l cu răsfăț" și, fără să întoarcă privirea spre fiul său, iese. Apolodoro s-a așezat și așteaptă cu picioarele apropiate și cu mâinile pe genunchi. Bine, omule, bine, și filosoful se oprește o clipă în fața lui Apolodoro, îi pune o mână pe cap, la care băiatul dă din picioare, îl examinează, în timp ce bătăile inimii sufocă viitorul geniu care privește în gol, bine, omule, bine: deci Apolodoro? Apolodorul nostru? Băiatul se

Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
surâzătoare a doñei Edelmira, încadrată de peruca sa blondă și după ce învăluie băiatul într-una din privirile sale inchizitorii de presă, zice: Fulge, îmi faci o favoare să ieși o clipă; îndată vii. Mira, Mira, nu-mi zice Fulge spune filosoful soției sale, când nu îl aude băiatul. Da, te înțeleg; n-are importanță. Și rămân șușotind un moment. Între timp, Apolodoro contemplă în gând acest chip surâzător și placid, adăugat perucii blonde peste acea figură masivă. Privește în jur, la

Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
este știința". Universul s-a făcut, fii atent bine, s-a făcut și nu a fost făcut, nici nu l-au făcut, Universul s-a făcut pentru a fi explicat de om. Și când rămâne explicat... Iradiază fulguranții ochi ai filosofului și cu un ton profetic continuă: Știința! Va ajunge întreaga știință să se facă, datorită omului, un catalog rezonabil, un vast dicționar în care să fie definite bine numele tuturor, să fie ordonate genetic și ideologic, ordini care vor ajunge

Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
a îndrăgostit oare de el Marina? Nu urmează, peste toate, și bine considerate lucrurile, să fie îndrăgostită mereu? Nu pierde timpul și merge să-l vadă pe don Fulgencio. S-a îndrăgostit! Și când speră altceva, aude vocea flegmatică a filosofului care zice: E natural. Natural da, dar... Dar ... ce? Nu este rațional! Natura învinge rațiunea. Dar rațiunea trebuie să învingă natura. Iese rațiunea din natură. Dar trebuie ca natura să intre în rațiune. Este Hado12 replică sec don Fulgencio, deranjat

Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
masă, în timpul prânzului: Du-te cu Apolo! Du-te cu Apolo! E ceva rar, spune Emilio. Sst! Fiecare este cum este făcut și fiecare cu fiecare al său... Dacă ai fi văzut ce lucruri i-a spus tatăl său aseară!... Filosofii! Nu mănânci mai mult, Clarita? Nu, nu am poftă. Treaba ta, dar fără să manânci, nici... Alaltăieri mi-a vorbit de unde venim și încotro ne îndreptăm... ce știu eu! Șst! Odată vom vedea... Lasă asta! Și citește unele lucruri! Bah

Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
doi, tus. Fără îndoială. Apoi, dacă pe de o parte ești dumneata un eu și eu alt eu, și pe de altă parte dumneata un tu și eu alt tu, rezultăm a fi amândoi, eu și tu, odată. Bine zice filosoful, că totul este unul și el însuși. De unde rezultă ce dorim împreună de la Clarita? Dorim? Da, o dorim, dumneata și... eu! Și dumneata? Da, eu! Dumneata? Da, eu; și lucrul e clar, prietene Carrascal, dumneata o vrei, eu o vreau

Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
Și Apolodor se retrage pentru a lucra la o povestire lungă sau un mic roman, sentimental și poetic, pe care-l ține-n mâini, pentru că l-a apucat, în ciuda tatălui său, o mare mâncărime să fie literat, nici gânditor, nici filosof, nici sociolog, ci poet, chiar și prozator și povestește neliniștile primei dragoste, dar îi lipsește forma, căci vrea să fie drăgăstoasă și dulce auzului și își dă silința în remarci psihologice, și așa analizează propriile sentimente și ajunge deja la

Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
mai mult decât moartea, lasă-l să moară. Îi trebuie dezamăgiri pentru a învăța să cunoască lumea; îi e sigură moartea vieții, are dreptul la moartea vieții. Are poftă? De fiecare dată, mai puțin. Semn bun. Și ieșind din casa filosofului, își zice don Avito: "Dar acest om... acest om... acest om m-a păcălit... m-a păcălit... Știința! Știința!". Se închide în camera sa și începe să citească un tratat de fiziologie. * S-a publicat într-o revistă nuvela lui

Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
pe don Fulgencio, fascinantul șarpe, omul tot o ironie și proastă intenție. Și va vedea pe doña Edelmira, ce carne bună! Ce surâsuri și umpluturi! Și ce perucă! * Se află deja în casa lui don Fulgencio. Ce stranie seninătate a filosofului! Salut, Apolodoro, ce te aduce? Pe unde ai umblat? Pari preocupat! Cum îți merge? Ce să îmi meargă, don Fulgencio! Îmi pare că dumneata și tatăl meu m-ați nenorocit, foarte nenorocit; vreau să mor! și izbucnește în plâns, ca

Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]