1,205 matches
-
pentru amândoi. — Mă întrebați oficial? zise ea. — Nu, sigur că nu. — Atunci aș zice că e posibil. De fapt, aș zice că Der Stürmer este opera nu a uneia, ci a câtorva personalități psihotice. Așa-zisele editoriale, ilustrațiile astea de Fino - numai Dumnezeu știe ce efect are asupra oamenilor genul ăsta de mizerii. Puteți să faceți niște speculații? Asupra efectului, vreau să zic. Își strânse buzele frumoase: — E greu de evaluat, spuse după o pauză. În mod sigur, pentru personalitățile mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
putea să vă arăt manuscrise foarte rare, versiunea originală a unor opere care au ajuns la public numai după ce au trecut prin filtrul a patru sau cinci comisii de cenzură și au fost de fiecare dată ciopârțite, modificate, atenuate, în fine publicate într-o versiune mutilată, edulcorată, de nerecunoscut. Pentru a citi cu adevărat, dragă domnule, trebuie venit aici. — Dumneavoastră citiți? — Dacă citesc nu numai din datorie profesională, vreți să spuneți? Da, aș spune că eu citesc orice carte, orice document
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mea nu m-au durut brațele atât de tare. Păturile cântăresc o tonă, iar așternuturile nu vor să stea drepte și habar n-am cum să aranjez nenorocitele alea de colțuri. Oare cum fac asta cameristele ? Cum ? 10.30 În fine. O oră întreagă de muncă grea și am reușit să fac fix un pat. Deja am rămas foarte tare în urmă. Dar nu contează. Trebuie să nu mă opresc. Urmează spălătoria. 10.36 Nu. Te rog, nu. Cu greu îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Îmi cer scuze. Altă pauză, Ce-o să-mi mai spună acum, se întrebă olarul, îngrijorat. Nu va întârzia s-o afle. Șeful deschidea un registru, îl răsfoia, consulta o pagină, alta, apoi adună cifre pe un calculator de buzunar, în fine spuse, Mai avem în magazie, fără posibilitate de vânzare, nici măcar la preț de sold, chiar sub cât ne-au costat, o mare cantitate de articole de la olăria dumneavoastră, obiecte de toate tipurile care ocupă un spațiu de care avem nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
apropia de fundul gropii, cenușa devenea tot mai caldă, dar nu atât cât să-l ardă, era călduță, ca pielea umană, și moale și suavă ca ea. Cipriano Algor puse deoparte sapa și-și cufundă amândouă mâinile în cenușă. Atinse fina și inconfundabila asprime a lutului copt. Atunci, ca și cum ar fi ajutat la o naștere, apucă între degetul mare și degetele arătător și mijlociu capul încă ascuns al unei păpuși și o trase afară. Se întâmplă să fie infirmiera. Îi scutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pălării senzaționale când... O, Doamne. Uite... uite acolo. E Saks Fifth Avenue. Chiar acolo, la câțiva metri de mine. Unul dintre cele mai faimoase magazine universale din lume. Etaje întregi de haine și pantofi și genți... Și, slavă Cerului, în fine, lui Cristoph îi vine mintea la cap și se oprește. Acesta este unul dintre cele mai renumite repere ale New Yorkului, zice, cu un gest larg. Mulți newyorkezi vizitează frecvent acest magnific lăcaș de cult - o dată pe săptămână sau chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
vină cămila pe roți. — Ai și avantaje, nea Gică. Mai întâlnești un om, mai vezi lumea. — Ei, nu-i de glumă, cum zic. Necazuri, necazuri, nici unul ca mine nu se mai descurcă. — Dar ai și clipe plăcute, nea Gică. Uite, fina arăta bine... nășica dumitale. Care fină, care nășică? — Păi, doamna. Păreați bucuroși de întâlnire, ca nașul cu fina. Sau o fi soția directorului. — Cine, doamna Mila? Asta-i altă categorie, domnule! Doamna Mila e minunea pământului! O prințesă, domnule. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
avantaje, nea Gică. Mai întâlnești un om, mai vezi lumea. — Ei, nu-i de glumă, cum zic. Necazuri, necazuri, nici unul ca mine nu se mai descurcă. — Dar ai și clipe plăcute, nea Gică. Uite, fina arăta bine... nășica dumitale. Care fină, care nășică? — Păi, doamna. Păreați bucuroși de întâlnire, ca nașul cu fina. Sau o fi soția directorului. — Cine, doamna Mila? Asta-i altă categorie, domnule! Doamna Mila e minunea pământului! O prințesă, domnule. Nu ca astea care dacă le dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-i de glumă, cum zic. Necazuri, necazuri, nici unul ca mine nu se mai descurcă. — Dar ai și clipe plăcute, nea Gică. Uite, fina arăta bine... nășica dumitale. Care fină, care nășică? — Păi, doamna. Păreați bucuroși de întâlnire, ca nașul cu fina. Sau o fi soția directorului. — Cine, doamna Mila? Asta-i altă categorie, domnule! Doamna Mila e minunea pământului! O prințesă, domnule. Nu ca astea care dacă le dai jos alifia și zdrențele doar mirosul de grajd rămâne, atât. Doamna e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-ntindă a lor loială mână. Totul culminând cu un strigăt suprem: "Ah! În această lume un om există oare?/ Cine pe-Adam din nou să-l nască ?" Ceea ce ne face să depășim deznădejdea, deziluzia, întrebările fără răspuns este însă poezia: fina vibrație a simțirii, elevația gândului, fermecătorul discurs liric poartă la transmutarea feerică a vieții și a firii, a bucuriei și a durerii: Fiece fir de iarbă e-o carte ce așteaptă Să-i afli înțelesul din slova ei cea dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
adică zi și noapte, foc prelungit, sau mai venea și din provincie câte o necesitate, atunci mă trimitea în delegație la subunitatea numărul doi, peste deal, în pădurea de la Șoptireanca, unde lucra linjerie pentru armată și tricota plăsuțe d-alea fine, fileuri, pentru căștile de le trimitea Ceaușescu lui Arafat, sau la Israel, pe unde mai avea comenzi, că se zvonea că tovarășul trăgea tare cu legăturile astea ca să-i împace și să ia Premiul Nobil pentru pace, dar așa s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Ana, care stătea la câțiva centimetri departe de mine. Atât de frumoasă! Atât de minunată! Avea niște trăsături atât de frumoase, când dormea... E adevărat că atunci când era trează era și mai frumoasă, dar era răpitoare și acum. Atât de fină... Și ochii... Ochii ei care mă priveau.... MĂ PRIVEAU? Era trează! Într-adevăr era trează. Deși cu ochii împăienjeniți de somn, se uita la mine. Vai de mine! zise ea cu o voce abia auzită. Am adormit cu becul aprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să fug lângă scenă cu camcorderul și să zic „Bună, scumpetea lu’ mama, fă-i cu mâna lui tati !“ OK. Trebuie să fac eforturi să mă stăpânesc, ca să nu fac cum am făcut mai demult, când am dus-o pe fina mea Amy să vadă Tarzan, desenul animat Disney și, atunci când s-a aprins lumina În sală, ea dormea dusă, iar eu eram plânsă toată și o droaie de puștiulici de patru ani mă priveau siderați. (În apărarea mea trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Toate celelalte instanțe în care s-au indicat puncte comune între prelegerile de metafizică ale lui Nae Ionescu și cartea despre mistică a lui Evelyn Underhill sunt fie erori de înțelegere, fie generalități comune tuturor abordărilor fenomenului mistic, fie, în fine, forțări la limita falsificării. Marta Petreu putea găsi exact aceleași idei, citate de Mircea Florian, după alți autori, în Misticism și credință (1946), carte față de care manifestă o simpatetică familiaritate. Cele două texte au multe alte idei și teme comune
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
japonez.. Ă . Nu-și amintește cu precizie cu ce ocazie a apărut În ziar, poate la apariția unei noi traduceri din proza lui? sau poate era ceva legat de un stand de carte japoneză la vreun târg de literatură...ân fine, deși cunoaște bine tot ce este scris acolo, a fost foarte fericit să mai citească odată datele biobibliografice ale marelui scriitor. Citirea lor l-a răscolit. Și-a amintit de dispariția celui cu care a Împărțit În porții egale timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
deja rădăcina <sabina>: ești singur și depresat, si nu găsești înțelegere la ea <vic47>: cine ți-a spus asta? <sabina>: trebuie să-mi spună? <sabina>: ți-am spus: sunt frumoasă și deșteaptă <sabina>: viața m-a făcut să devin o fină psiholoaga <sabina>: prinde bine la avocatură <sabina>: crezi că nu am simțit dincolo de glumele și zimbetele tale <sabina>: golul pe care îl ai în inima și în viață? <sabina>: le- am recunoscut, si eu le am <sabina>: dar eu o
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
mai tânără ca el, Trăsura discret a clipit Știți dumneavoastră-n ce fel! Calul?! A rămas înlemnit! Îngânând singurel: Sunt trecut mult de soroc, Cum așa mare noroc Să dea peste mine, Să-ncerc, o fi bine Sau nu? În...fine! Înțelept -sau nua gîndit: Nu mai am mult de trăit! Puțin! Dar voi trăi fericit! Hotărât mai face o tură Cu un trap maiestuos, Oprind la trăsură, Pentru ultimul pas, A zâmbit, cum se zâmbește frumos, Și lângă ea a
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
color. Formatul JPEG reduce dimensiunea datelor de imagine furnizate de senzor și procesor, în așa fel încât mărimea fișierului de imagine să scadă. Este un format de compresie variabil, aparatele foto digitale având de obicei două sau trei opțiuni: Super Fine, Fine și Normal. La o rată de compresie de 10:1 (setarea cea mai bună pe aparat), pierderea de informații este minimă. La o rată de compresie de 20:1, pierderile calitative devin semnificative. Compresia fișierului se realizează prin căutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
Formatul JPEG reduce dimensiunea datelor de imagine furnizate de senzor și procesor, în așa fel încât mărimea fișierului de imagine să scadă. Este un format de compresie variabil, aparatele foto digitale având de obicei două sau trei opțiuni: Super Fine, Fine și Normal. La o rată de compresie de 10:1 (setarea cea mai bună pe aparat), pierderea de informații este minimă. La o rată de compresie de 20:1, pierderile calitative devin semnificative. Compresia fișierului se realizează prin căutarea datelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
glasul de privighetoare al irealei cântărețe, Coleșiu ne explica: ― Uite, aici, Pinkerton o întreabă pe Cio-Cio-San ce virstă are? Copila surâde galeș, cochetă: "O, sânt bătrînă: am cincisprezece ani..." Râde fata, râde ofițerul, râde orchestra, râd florile din grădină, în fine, ride la terra... ... Și noi am râs emoționați, numai bătrânul Coleșiu avea ochii umezi. Afară de Mihaela nimeni n-a băgat asta de seamă din pricina întunericului. După ce bătrânul se retrase (uneori se retrăgea mai devreme) am continuat petrecerea fără el. Veverița
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cu copiii. Și a intrat familia în casă, aducând cu sine culoare și fireștile complicații, schimbând totul: Ella, cu părul ei legendar, redus acum la o tunsoare foarte băiețoasă, cu o mărturie pentru zilele grele prin care treceau, micuța Mandolina, fina mea, un pisoi cu ochi verzi și o limbă rea - și Andrew, care încheia plutonul. Andrew avea dificultăți. Le mai are încă și așa va fi mereu. Fețișoara lui de copil abia născut spunea cam așa ceva: sunt nou pe aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de arte. ["FILOZOFIA CREȘTE INTELECTUL"] 2306 Filozofia este așezarea ființei lumii în noțiuni, spre a căror stabilire judecata nu se servește de altă autoritate decât de-a sa proprie. Prin asta este înlăturată însă orice captatio-benevolentiae, fie ea cât de fină. Nu este menirea filozofiei de a afla pe "Dumnezeul științei", nici raportul dintre științele exacte, nici nemurirea sufletului, nici principiile moralei. Judecata face cu toate acestea, tabula rasa, ele sunt pentru ea probleme a căror natură și îndreptățire le cercetează
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
o mână diafană și nesigură, pipăia și lua opera căutată fără să-i citească titlul. Întreaga bibliotecă - vechile volumina, sulurile, și modernele codice, strămoșii cărților actuale - trăia, grandioasă, ordonată, în mintea lui. Nu consulta niciodată acele indices scrise citeț pe fina charta augusta. Ajungea să-i ceri o informație, fie ea și generală, un personaj, un citat, un eveniment, și memoria lui se deplasa suverană printre rafturi, până când întâlnea știrea cerută. A doua zi însă, când îl revăzu pe Gajus, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
el un simptom al „simbolismului în derivă”: „Fantezie plastică a rebours, deplină libertate în asocieri și combinații metaforice, spirit parodic susținut de ironie și vădind intuiții surprinzătoare pentru acel moment (pe care l-am numi al simbolismului în derivă), în fine, virtuți de pamfletar liric de mare rafinament (...) în evidențierea punctelor nevralgice ale unui anume tip de discurs (pe care îl denunță, dar de care nu se poate detașa, afectiv, decît în măsura în care-și minează propriul edificiu” (Leon Baconsky, „Micile publicații simboliste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Începe aparent liniștit să-i descheie nasturii și, printre două răsuflări, ea șușotește: - Nebunule! Însă el nu se oprește iar ea îl lasă supusă să-i arunce hainele într-o învălmășeală perfectă. Simți că se înăbușă, pielea ei atât de fină îl răscolește și nu mai ține cont de nimic. Nerăbdarea și dorința veșnic arzătoare a bărbatului când întâlnește femeia, căreia nu îi convine de multe ori situația însă îl lasă înțelegătoare, în speranța că mai târziu el va aprecia acest
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]