29,920 matches
-
Dorin-Liviu Bîtfoi Despre interpretare, al doilea tratat, după tradiție, din seria celor care alcătuiesc Organon-ul aristotelic, se înfățișează din nou, incepand cu finele lui 1998, la orizontul cititorului român - în formatul de buzunar al colecției "Marile cărți mici ale gândirii universale" coordonată de Sorin Vieru la Editură Humanitas. E recomandabil că buzunarul, mic sau mare, în care va fi purtat acest volum să
Comentând Despre interpretare by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17712_a_19037]
-
experimentalul" nu se leagă de noutate și, prin urmare, de avangardă sau chiar de modernism? Cît privește "marginalitatea", mă tem că ea riscă să se suprapună și să se confunde uneori cu o marginalitate funciară a culturii române înseși. În fine, "inclasificabilul" nu e o soluție oare prea facilă spre a arunca tot ce nu ține de mișcările cunoscute într-un fel de "substrat" postmodern? Aceste întrebări sînt formulate, de fapt, în continuarea întrebărilor autorului însuși. Prin calitatea investiției intelectuale, aproape
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
acea abstragere ce pare propice contractului cu viitorul, întîmpină dezagremente în relațiile cu cel din urmă. Să recunoaștem că tezele vitaliste ale autorului Femeii cu carnea albă ar fi găsit un teren de aplicare pe propriul său destin literar. În fine! Să recunoaștem în F. Aderca măcar pe unul din cei mai de seamă precursori în direcția a ceea ce exegetul sau numește "deprovincialziarea" culturii române. Într-un mediu dominat de sămănătorism și de poporanism, de un cult al tradiției, circumscrise unor
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
Popoare cu străveche civilizație mănâncă peste crud, pe un subțire pat de orez. Mateloții noștri preferă mămăligă. Saci numeroși sunt tot timpul descarcați în magazii, cu această particularitate că, totuși, acestea nu se umplu niciodată, pentru că vasul să poată, în fine, ridică ancoră. Experții au explicat fenomenul: vasul este găurit pe fund, în mai multe locuri. Găuri mari, comparabile celor astral obișnuit numite negre. Acelea unde, printr-o înțepătura de ac se scurg galaxii, în cea mai incredibilă comprimare. Identic, mii
Vasul fantomă al economiei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17724_a_19049]
-
și eu ceva minunat!) până la delicioasă Opera bufa "Pimpinone" de Telemann, grupul de opt intitulat "Violoncelissimo", un redescoperit Cvartet de coarde al carui autor este Fritz Kreisler! (Cvartetul "Gagliano") cu Radu Paraschivescu și instrumentiști români, germani sosiți de la München); în fine o "bombă" de cameră - Johnny Răducanu și Invitații săi. Jazz, de ce nu? A fost și în concertul propriu piesă scrisă cu o meserie fabuloasă, la 13 ani, de un compozitor pe nume Dmitri Sostakovici: Suita nr. 1 pentru orchestră de
GONG FINAL by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17752_a_19077]
-
nu Luna; principiul masculin, viril, în dauna feminității; arhetipul Tatălui, nu Mama. E ceea ce-l separă, de altminteri, de câțiva preferați ai săi: Nerval, Novalis, Edgar Poe... Mai anevoie explicabil, căci scandalos prin definiție, este apelul lui Ion Barbu, spre finele lui ^40 și în răstimpul Rebeliunii, la suprimarea prietenului Vianu (fapt explicat de către fiul acestuia prin "gelozia" poetului față de Ralea, cu care se legase Tudor): enormitate evidență și într-atâta de grotesca, încât fu luată-n zeflemea. E drept că
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
mele, nici tribunii din for, nici prietenii, nici clienții, nici oaspeții". Tot astfel, daca bătrânețea este lipsită de plăceri, "trebuie să aducem mari mulțumiri bătrâneții, ca uneia care face să nu ne placă ceea ce se cuvine să nu placă". În fine, apropierea morții este și ea privită cu liniște pentru că: "ori trebuie să fie cu totul neluata în seamă, daca aduce completă pieire a sufletului, ori, dimpotrivă, să fie dorită, dacă ea îl duce acolo unde va avea o existență veșnică
Optimus civis la bătrânete by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17763_a_19088]
-
un caiet și cu un creion... Totuși, se poate spune că nu muncesc și se poate spune că muncesc... În fapt, daca scriu, asta se datoreaza sentimentului de culpabilitate, pentru că sînt înclinat să nu scriu, să nu ridic povară, în fine, să nu lucrez. Îmi trebuie luni de acumulare ca să pot lucra o lună". E, firește, ca autor dramatic, împotriva excesului din ultima vreme de a se contemporaneiza opere, asemuind procedeul că o rescriere a istoriei. "Nu-i pui mustăți Giocondei
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
admite, prin absurd, ca postmodernismul împinge relativitatea, "democrația", pluralismul pînă la confiscarea de către "popular" a artei ca produs de elită, atunci însăși sintagma de artă postmodernă și-ar pierde sensul. Mai exact nu am mai putea-o consideră artă. În fine, o selecție e inevitabilă. Nu cred că postmodernismul dizolva ierarhiile, taxonomiile. Axioma a treia ar trebui să fie: dacă nu e canon, nimic nu e. N-am încotro și recunosc: sînt un nostalgic al logicii, al esteticului și al canonului
Axiome pentru uzul postmodernilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17823_a_19148]
-
materialist-fabuloase, ni se înfățișează un atelier al unui fierar cosmic, un soi de Hefaistos, "calfa a toamnei", care dă naștere "îngerilor/ bătînd fierul pînă e cald" și îndruma "scînteile spiritului". Materia primă" de care se slujește sînt stelele (Fierarul). În fine, natura se confruntă cu civilizația, ultima fiind tratată cu mefienta: "un metru cub de văzduh/ îi este suficient ideii/ să supraviețuiască" (Viitorul duminicii). Sau: " Prin artere/ vedenii urca grăbite/ ca-ntr-un barometru/ vremea de ploaie" (Prin artere-mi circulă
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
Naționale Radio. Vorbeam la început despre formule noi, una a fost și spectacolul coupé cu operele: "Telefonul" de Gian-Carlo Menotti și "Ultimul cuvânt" de Mildred Kayden, bijuterii realizate cu talent și farmec de studenți de la Universitatea de Muzică. Și în fine, o reîntoarcere la surse cu lăutari din Gherla și o fanfara moldoveneasca. Ei au cântat cu o însuflețire contagioasă muzică autentic țărăneasca. După o săptămână de discursuri supersofisticate, unele reflectând întreaga angoasa a lumii contemporane, contactul cu aceste valori în
Tot despre pluralism by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17850_a_19175]
-
Vulcănescu are nevoie într-adevăr de o amplă risipire în jurul său, de o dilatare în multiplu, si cu cat va reuși această mai bine, cu atât el își va împlini mai stăruitor și mai senin unicitatea, desăvârșirea, liniștea sufletească în fine întrezărita. Căci se va ghici adeseori, prin rămurișul tot mai des al copacului trunchiul întărit, puternic înrădăcinat, parcă anume format să susțină abundență coroanei. Maestrul nu dă sfaturi, ci premeditează o cât mai oportună întâlnire cu sine a discipolului. Dar
Singurătatea unui mentor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17843_a_19168]
-
sosite din exterior, cît și creierul, ca sediu de depozitare și prelucrare a lor. Psihologia contemporană distinge memoria semantica, definită că reproducere corectă a unor informații stocate, de memoria personală, capacitate de a rememora evenimente semnificative din trecutul personal. În fine, nu enumăr toate tipurile de distincții care pot fi făcute în studiul memoriei, mai important mi se pare să reținem următorul aspect, pe care il prezint foarte simplificat: există o memorie oarecum impersonala, o funcțiune a păstrării și reproducerii de
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
remarcă de acum o jumatate de secol Iorgu Iordan - preferință pentru unele adverbe în -mente în limbajul juridic și administrativ: "am cerut că Ministerul Apărării Naționale să fie introdus în cauză, ca parte responsabilă civilmente" (RL 2588, 1998, 24). În fine, la intersecția dintre modelele interne și influențele străine, se pot înregistra chiar noi apariții, marcate, voit artificiale și desigur efemere: "Practicamente, nu există să existe poem de Eminescu, suprasolicitat, ce să nu-și posedeze clonările" ("Viața românească", 9-10, 1998, 97
Realmente, fatalmente by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17846_a_19171]
-
de "sex pe bune" (cum titra un critic, a doua zi după lansare), între un frate și o soră; o mai are și pe Catherine Deneuve goală, în cadă, sub privirile fiului (o relație ușor incestuoasa, și ea, dar, în fine, platonica)! La un moment dat, în film, auzi cum două personaje refugiate din Estul sălbatic (pe care comentatorii occidentali le-au perceput că venind de undeva din Bosnia sau din Kosovo) își spun cîteva replici în românește; am mai descoperit
Selectia franceză by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17835_a_19160]
-
profitat cu abjecție sau ai trândăvit cu spor. Și la acest capitol, diferențele se șterg că prin minune. Fie "lideri", fie "fruntași", fie "primi-secretari", fie "domni" sau "tovarăși", ai noștri se întrec în mârșavii. Îi privești uluit și înțelegi, în fine, de ce a falimentat cinematografia românească: pentru că platourile de la Buftea s-au mutat, în corpore, pe scena politică!
Buftea politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17857_a_19182]
-
mai sângeroși ani din istoria ultimelor decenii. Însă opoziția lui putea fi ușor înfrânta dacă liderii Convenției Democratice ar fi fost altceva decât niște fripturisti de doi bani. Pentru ei, profitul imediat și satisfacerea orgoliului de veșnici lachei ajunși, în fine, pe tronul stăpânului au fost mai puternice decât instinctul de conservare. Nu știu ce obraz mai are astăzi dl Diaconescu să se cabreze pe poziții autoritariste în C.D., după ce a redus acest vehicol al democrației la dimensiunile unei bărci de hartie într-
"Presedintele nostru, premierul vostru"?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17870_a_19195]
-
unei uși, a unui picior de "secretar luichenz" (apar mai peste tot la Ioan Lăcusta aceste "evoluții metonimice de la numele proprii de produs (marca, firma) la un nume propriu", cum le numește Rodica Zafiu) sau al unui cal împăiat. În fine, cea de a treia tema (melodica) care intră în compoziția cărții lui Ioan Lăcusta o constituie notațiile de jurnal din cele două cicluri întitulate De la țară. Fragmentele devin solilocvii grave asupra condiției țăranului român, satului mutilat de politică pustiitoare a
Contrapunct by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17908_a_19233]
-
cea a veacului. Acoperind perioada dintre 1926 (cînd autoarea lor avea 39 de ani) și 1940, ele au suferit, aidoma unor ființe umane, ani îndelungați în detenția Securității, găsindu-se acum în fondurile județene Vâlcea ale Arhivelor Naționale, deci, în fine, în...libertate. Redactate în limba franceză, epistolele în cauză au fost trimise, în majoritate, de la Slăvinesti, localitate situată în apropiere de Râmnicu-Vâlcea, unde se află moșia familiei Lahovari și unde Cella, soția lui Filip, se simțea că o castelana. Dar
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
după Iancu Lahovari, care se așază în Râmnic și ia în stăpînire averea Socotenilor. El e dintr-un neam nou"), avîndu-si ca reprezentant principal pe cunoscutul ministru conservator Alexandru Lahovari, a cărui statuie a străjuit centrul amintitei urbe pînă la finele deceniului cinci, cînd a fost înlăturata de oficialitățile comuniste, ce-am putea spune despre Cella? Nepoata unui căruțaș de la periferia Bucureștilor, "aristocrația" ei se sprijinea exclusiv pe personalitatea literar-politică, atît de artist fasonata, a tatălui său, Barbu Delavrancea. Poate că
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
investit cu valoare expresiva aparte. Continuîndu-si investigația până în contemporaneitate, autoarea survolează opere diverse de la Stravinsky la Vieru, materia este într-atât de bogată (stilizarea trecutului, colajul, grafismul etc.) încât ar merita să fie amplificata într-un al doilea volum. În fine, autoarea își pune întrebarea dacă postmodernismul este un nou manierism și caută să-și definească sieși și cititorului un răspuns. Departe de viziunea îngust tehnicista sau provinciala deseori întâlnită în muzicologia noastră, dornică să pătrundă dincolo de litera partiturii, și să
Ceea ce nu este evident by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17898_a_19223]
-
Mircea Mihăieș După îndelungi bătălii, legea dosarelor de securitate a intrat, în fine, pe mâinile celor mai avizate persoane. La parlamentari mă refer, desigur. Am folosit calificativul "avizate" pentru că mulți dintre ei își vor fi contemplând cu melancolie participarea nemijlocita la crearea problemei pe care astăzi, sub pintenul necruțător al istoriei, se văd
Bumerangul de catifea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17886_a_19211]
-
familiei. E o poză această, un soi de al Caragialeștilor, sau mai degrabă un maniacalism, care poate fi întâlnit în forme felurite chiar la scriitorul de mai tarziu, cât și - într-o mixtura mai complicată - la fiul acestuia, Matei". ...În fine, ar trebui să discut mai pe larg (și nici atunci nu știu dacă aș reuși să surprind toate nuanțele profilurilor critice ale lui Cornel Regman) despre cele două studii dedicate poeziei și prozei lui Alecsandri, despre spiritul "Junimii", ca moment
Printre clasici by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17915_a_19240]
-
Simetria aceasta extraordinară, care nu e alcătuită numai din părți simetrice; ea conține și multe asimetrii... Desigur. Bine, dar e vorba despre intuiție. Nu trebuie să gândești prea mult. Intuiția, intuiția e importantă mai mult decât rațiunea pentru mine. În fine, vorbeam despre muzică... Am remarcat că aveți și un acut simț psihologic care cred că e foarte necesar în realizarea unor fotografii ca ale dvs. ...nu, eu sunt un om în vârstă, am văzut multe lucruri, în fine, am trăit
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
mine. În fine, vorbeam despre muzică... Am remarcat că aveți și un acut simț psihologic care cred că e foarte necesar în realizarea unor fotografii ca ale dvs. ...nu, eu sunt un om în vârstă, am văzut multe lucruri, în fine, am trăit... Muzica m-a marcat enorm. Când eram la Colegiu studiam flautul traversier, ca să nu joc fotbal! Nu aveam ureche muzicală, dar important era faptul că aveam nevoie de muzică. Am trăit câțiva ani în Orient. Adoram muzica indiană
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]