2,868 matches
-
Goguță și mi-am ocupat un loc la fereastră, să pot revedea după mulți ani, partea maritimă a litoralului, pe cea rutieră văzând-o destul de des. Întunericul și norii ce apasă peste acoperișurile orașului este spart de luminile gării destul de firave. Cobor din motorul parcat la linia a patra și prin tunel mă grăbesc să urc în trenul de Constanța - Iași ce așteaptă liniștit la linia întâia. Îmi găsesc locul și rămân surprins de confortul compartimentului. Parcă aș fi într-un
SUB TEIUL LUI EMINESCU, S-A NĂSCUT IUBIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369578_a_370907]
-
cu prezentul, în care personaje stranii afirmă lucruri despre care pretind ca ea să știe, să și le amintească. Imposibil! Se simte ferecată între pereți groși, înalți, gri și reci, fără nici o firidă pe unde să pătrundă o cât de firavă rază de lumină. Unde nu ajung idei, amintiri, sentimente, unde există doar ea și acea teamă viscerală, care îi ține tovărășie cel puțin, pe care o caută și o invocă, în ciuda răutății ei. În creierul opacizat parcă, crește zi de
AMNEZIE de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369628_a_370957]
-
pânză vineție drapată peste părul nins și vânătă durere-n suflet: pe cruce-atârnă trupu-ntins. Știa că va fi mama Celui Ce pentru toți va suferi. Așa I s-a prezis din Ceruri Că fiul Ei, fiu al durerii, din trup firav de om s-a zămisli. Ea s-a supus și L-a crescut și lângă leagăn I-a cântat, L-a învățat tot ce-a știut, deși era deja-nvățat. Urla acum în suflet întrebarea se zvârcolea să dea cuvânt
DE PAȘTE de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369638_a_370967]
-
veni în curând. Câte un fluture mai mic, de un albastru pal, parcă fără puteri, zboară ostenit căutând câte-o floare, fie ea și ofilită, pe care să se așeze și să își tragă sufletul! În stânga mea observ o tulpină firavă cu două rămurele, la capăt cu câte o floaricică care a început să chelească pierzându-și o parte din micile petale. Petalele s-au ofilit, puful lor a încărunțit... conturându-se doar punguța cu semințele, dovadă că s-a consolat
BANCA AMINTIRILOR (14) TOAMNA TÂRZIE de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369687_a_371016]
-
cu îngăduință: - Îi vom spune Lolek, iubito! Așa îl vom striga. Căldura sânului și laptele dulce îi acoperi însă repede fața și Lolek se simți în siguranță acolo, în brațele primei femei din viața lui, înfruntând încet și sigur începutul firav din lunga dar nefinalizata niciodată pe deplin a existenței lui pe acest tărâm. Un zâmbet abia schițat înflori ca un trandafir alb la cotiturile ultimelor gânduri. Se întoarse ușor spre stânga și, în lumina aceea strălucitoare ce învăluia tunelul aducerilor
ECLIPSA DE SOARE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368085_a_369414]
-
TĂCUT Autor: Cristea Aurora Publicat în: Ediția nr. 1588 din 07 mai 2015 Toate Articolele Autorului O mostră suavă de oraș european în care teii își deschid bobocii pe cel mai vechi bulevard și unde trecutul și-a lăsat încă firava și bine înmiresmata adiere a florilor de primăvară: Galați, locul ce amintește de faptul că timpul pare o substanță confesivă perenă, dar și un pic veștejită. Arhitectura franceză a unor clădiri somptuoase îți mai aduc aminte încă de trăsurile cu
PARFUM DE ANOTIMP TĂCUT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368121_a_369450]
-
întreaga artă.Cu toate acestea, subiectul nu este epuizat. Dacă ne mai mișcă acest gen de literatură, înseamnă că nu suntem cu totul abrutizați, pervertiți, pierduți sufletește. Mai există o mică speranță pentru om, un fel de luminiță care pâlpâie firav, ca să ne facă să înțelegem că viața nu ne aparține, ea ne-a fost dăruită și nu avem dreptul să abuzăm de ea, să ne batem joc, să o socotim la cheremul și cheful nostru.” Iuliu Marius Morariu, Silviu Aurelian
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368112_a_369441]
-
spitale, cauza e ticăloșia oamenilor care mi-au lăsat în ultimele clipe ale vieții lui, copilul însetat, ud. Asta nu pot ierta. Dacă-i va ierta Domnul, să fie iertați. Când lupți ani de zile să le asiguri unor pui firavi o viață cât de cât mai bună, dincolo de chinul lor continuu, când îi crești în iubirea maternă deplină, când trăiești prin ei pentru a le simți fiecare zbatere și vezi că pleacă în condiții mizere, nu poți ierta. Spui că
O IUBIRE MAI VECHE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362660_a_363989]
-
Articolele Autorului Înhamă fluturii la car! Dar nu la cel al umilinței Și fă-ți din suflet un Icar Zburând spre inima credinței. Unde-i aceasta? Nimeni știe! Poate departe'n univers, Ori chiar în taina unui vers, Sau în firava păpădie ... Oriunde-ar fi, cu delicate Aripi de flutur vei pluti. Nu cu războaie vei răzbi În lumile adevărate. Inima este sclavă forței! Buze mușcând nu guști săruturi, A tale's cu aripi de fluturi, Fă întunericul rob torței! Lumini
ÎNHAMĂ FLUTURII! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362701_a_364030]
-
secretarului piatra ciudată. Ceilalți concurenți răsuflară ușurați dar și dezamăgiți. Șiroaiele de transpirație se scurgeau de-a lungul trupului, udând cămășile uzate de prea multe spălări. Lăutarul intonă „Mulți ani trăiască” de mai multe ori, în vreme ce câteva aplauze se auziră firav în cinstea câștigătorilor. Apoi interpretă o sârbă de prin partea locului. Localnicii porniră veseli să-și scuture praful din încălțărilor văcsuite din ajun. O stare euforică plutea prin spațiul încăperii. Premiații își priviră trofeul cu nedumerire. Piatra strălucea de parcă ar
BALUL TINERETULUI de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362726_a_364055]
-
milă de mine!, îl imploră ea, cu o voce stinsă. - Mi-a fost până acum. De-acum, gata! Ieși! - Dar nu pot să ies dragă! Dacă nu pot, nu pot și gata!, țipă ea brusc isterizată, cramponându-se cu degetele firave de nichelul roților cauciucate. - Ba poți, ba poți!, nu se lăsă băiatul, călcând peste pata întunecată acoperită de mușchiul ars de soare ce acoperea marginea betonată. Trupul se dezechilibră. Întinse mâinile brusc spre cerul potopit de lumină. - Costel, nuuuu!, slobozi
HAVUZUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362733_a_364062]
-
măreață a nașterii Domnului ca pe o revelație a binelui omenirii, voi da curs unei povestiri pe care am auzit-o, într-o seară de iarnă, în Săliștea Sibiului, în ajunul Crăciunului. Undeva, în munții Cibinului, am cunoscut un bătrânel firav și cam scump la vorbă, însă cu toată această zgârcenie mi-a istorisit o întâmplare pe care am să încerc să v-o relatez, pe scurt. Într-o seară neagră, ca acelea petrecute în zonele unde munții cu păduri dese
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
Elena Trifan Publicat în: Ediția nr. 1154 din 27 februarie 2014 Toate Articolele Autorului TOPORUL Toporul ședea-n ușă Țipa la zei și farisei, Se hrănea cu foc Și sângera cenușă. Era prea verde în trupu-i prea înalt Și prea firav la mintea-i înțeleaptă. E mai viclean decât un șarpe ecuatorial Și-n gânduri are icter și metal. Elena Trifan Referință Bibliografică: TOPORUL / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1154, Anul IV, 27 februarie 2014. Drepturi de Autor
TOPORUL de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370151_a_371480]
-
2016. Chiar crezi, că mai m-ar speria o moarte Când eu de-atatea ori prin toate am murit? Chiar crezi, că mai există alte fapte Prin care-aș mai putea muri un pic? Am strans țărâna-n pumnii mei firavi Și-am presărat-o-n fiecare rană vie Le-am arătat mereu la toți cei slabi Că morții, prin durere și iubire învie. Am coborât în iadul lor de ură Și-am ars prin foc... nemeritat, Mi-am strâns cenușa
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
vesele. - Ei, cum a fost ? întreb eu. Ce-a zis doctorița ? - Doctorița, zice că nu e nimic grav, copilul n-are nimic la glandă. Vestea asta m-a bucurat mai mult ca orice pe lumea asta. Corina, cu mânuțele ei firave m-a cuprins de după gât, bucuroasă, exclamând fericită: - Tăticule, n-am nimic! Am scăpat! Așa-i? - Da, n-ai nimic, puiul meu! Ce mare e Domnul! (în conformitate cu întâmplări autentice) (sfârșit) Referință Bibliografică: Liniștea de Cernobâl (2) - ultima parte / Viorel Darie
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370204_a_371533]
-
unui cuvânt care trebuie remodelat.... Poezia ei trăiește prin propriul sânge, prin circumscrierea ființei la tumultul existenței. Experiența de viață e un dar care-i deschide autoarei drumul confruntărilor cu sinele. În multe dintre poeme transpare vocația mistică.” Despre volumul „Firava Dansatoare” s-a exprimat doamna Victoria Milescu - Revista Sud : “Deși structurată pe șase părți, cartea are o curgere fluentă, neidentificându-se diferențieri esențiale de la o secțiune la alta, autoarea încercând să creeze doar niște praguri ori trepte de lectură a
EPISTOLE ELEGIACE ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353379_a_354708]
-
nu prea însemnat, dar incontestabil și greu de jucat, Ionică, un băiețel de 7 anișori, devenind vedetă și actriță pe scena Teatrului Vasile Alecsandri până în anii 1991, dar și pentru totdeauna, de fapt. Ce a făcut-o pe tânăra și firava Lidia Noroc-Pânzaru să meargă anume la teatru? Eu cred, că acesta a fost un destin actoricesc, un destin al împlinirii și al flăcării teatrale. Și în școală, așa cum ne mărturisește actrița, a avut norocul să joace roluri în diferite mini-spectacole
ARTISTA EMERITĂ A REPUBLICII MOLDOVA, DOAMNA LIDIA NOROC-PÎNZARU, MUZĂ A UNEI DINASTII DE ACTORI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353363_a_354692]
-
pe care puțini autori de romane au îndrăzneala să-l evoce. Își asumă riscul și este prezent la scene de o intensitate maximă, cu rezonanță dramatică și revoltătoare, dar știe să aducă în toată această fărădelege socială, frânturi de bucurie, firave raze de soare. Cu multă măiestrie, autorul ne portă într-o lume pustie și sfâșiată, unde plăcerea și dorința sunt principalele elemente care ucid iubirea și respectul de sine. Sunt distruse identități prin violul fizic, dar și prin cel psihic
CHEMAREA DESTINULUI, UN ROMAN SOCIO-PSIHOLOGIC CU FINAL DRAMATIC (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352855_a_354184]
-
Autor: Liviu Pirtac Publicat în: Ediția nr. 1631 din 19 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Plăpândă floare de cais Ție cântul meu adie, Ești frumoasă ca un vis Puf și fulg de păpădie. Ruptă ești din prag de rai Și firavă ca o boare, Gingașă și fără grai Așteptând un puls de soare. Roua nopții te descântă Răcorindu-te ușor, Albinuțe te alintă Fredonând versuri de dor. Mai presus ești tu de toate Prin lumina ce-o emani, O prințesă din
PLĂPÂNDĂ FLOARE DE CAIS de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352900_a_354229]
-
stațiunile, de la Olimp până la Vama Veche, ca o ghirlandă de steluțe galbene și sclipitoare. Norii acopereau întregul cer. Nici o stea nu reușea să se strecoare prin perdeaua întunecoasă și prevestitoare de furtună. Speram ca luna palidă să-și facă apariția firavă pe bolta întunecată, prevestitoare de evenimente rele, să ne călăuzească pe direcția bună. Trăgeam tăcuți de vâsle. Eu și fratele meu mai mare cu patru ani și jumătate, am mai fost prinși de furtună în larg. Odată am tras fără
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354251_a_355580]
-
Publicat în: Ediția nr. 432 din 07 martie 2012 Toate Articolele Autorului Natura s-a trezit de dimineață, E primăvară-n cuget și-n simțiri, Cu rouă-și spală florile a lor față În suflet se-nfiripă noi iubiri. Ești firavă ca flrul de lalea Și mândră ca o orhidee Sunt fericit c-ai apărut în viața mea Ești visul meu, regina mea, femeie! Sarea pământului, dulceața vieții, Ești raza soarelui către pământ, În versuri te cântă poeții Iar eu te
FEMEIA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354292_a_355621]
-
am dat din mâini ca să nu se miște, am căzut în genunchi și m-am rugat Domnilui să-l aibă în paza Lui, a găsit - după câteva zbateri în gol dasupra prăpastiei ale piciorușelor goale - niște cioturi, lăstari de arbuști firavi crescuți în stâncă și a reușit să revină la o poziție care să-i permită să se agațe, să se reechilbreze și să părăsească singur și fără ajutorul meu sau al altcuiva locul de mare primejdie în care se angajase
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]
-
în: Ediția nr. 293 din 20 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Când oamenii din jurul meu sufereau de sete, n-am pregetat o clipă să mă cațăr sângerând pe piscul unde nu mai călcase picior de om înainte; Cu putereile ele firave și uneltele mele primitive, am săpat o fântână cu apa limpede ca de cleștar Am împodobit-o cu gresia visurilor mele la care ajungeai printr-un arc de triumf al nopților mele de marmoră albă Oameni buni, potoliți-vă setea
FÂNTÂNA de ION UNTARU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354358_a_355687]
-
coloșilor săi de beton, firicelul Lui de viață, pentru ca doar-doar văzându-l, omul Lui să se trezească și să înțeleagă odată ce mare crimă a făcut atunci când a betonat „frumusețile" arhitectonice spre consolidarea așa zisei sale „civilizații"! Tot la fel și firavul creator anonim al baladelor face mit dreptății, în fața „coloșilor noștri literați” care slugăresc cu geniul lor (dotare cerească!) figuri criminale mai mari sau mai mici decât stalin, lenin, hitler, pinochet! Privind doar în urma mea, văd cum acei copii din cartierul
DEZGUST FATA DE FOLCLORUL ROMANESC de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354363_a_355692]
-
sus, încruntându-i figurile peste vremuri, punându-i câte o mustață virtuală, cum ar fi putut să-și asorteze unii dintre ei. Sau punând câte un vârf de burtă la câte un băiat - care acum era cât se poate de firav, dar lăudăros, încercând să acopere cu glasul lui pițigăiat discuțiile din grup. Sau câte un chip de femeie corpolentă derivând dintr-o fetișcană suplă și cochetă de acum, care se dă mândrețea grupului de elevi, făcând ochiade băieților. Câteodată, Karl
ETERNELE VISĂRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353683_a_355012]