1,134 matches
-
pe strada Vulturului, unde locuiam noi atunci. Am trimis articolul într-un plic la redacție, semnat V. Demetrescu (tatăl meu și-a spus întotdeauna Demetrescu, pentru că așa îl înscriseseră părinții la liceu, dar eu mi-am corectat apoi numele în firescul, deși banalul, Dumitrescu) și peste două zile am tresărit emoționat văzându-l publicat chiar în prima pagină, lângă articolul lui Nicolae Iorga. Era prima dată când mi [27] se publica un articol politic într-un ziar „adevărat”, nu în cele
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
ritmul vieții de zi cu zi. Trăiesc un moment de iraționalitate mundană. Lumea banal-agitată din jurul meu pare a se prăbuși, a se topi sub flama unei incinerări violent apărute. Șocul cu tente de supra-uimire mă scoate și îndepărtează de axa firescului viețuirii în cetatea umană, mă deviază de la parcursul rațional liniștit prestabilit cu aproximație de pe un interval temporal limitat pe altul, mă abate de la traseul meu social insignifiant prin repetitivitate sa. În acest context, unde sunt aruncat întru rătăcire? Spre ce
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
adevărul acestui anunț determină survenirea ispitei iscodirii, implicării într-o expediție de recuperare, într-un demers al remedierii, al repunerii la loc. Ne confruntăm aici cu inducerea unei imagini a descomplectării, a lipsei ce traumatizează omogenitatea unui întreg, ce lezează firescul unui mozaic deplin, închis. Ceva este ascuns adică retras, furișat înapoia sa lăsând în urmă un gol, un loc vacant, un vid asemeni unei decupări într-un tablou bine proporționat. Acest culoar deschis, precum o prăpastie în orânduiala întregului, exercită
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
din apusul, toamnei că este un moment natural. Acest termen natural ne spune că este vorba despre ceva firesc, adică în acord cu o constituție a naturii ca întreg învăluitor echilibrat, mai exact, calibrat pe măsura vieții. Prin urmare ne-firescul se află în dezacord cu armonicul ce caracterizează natura, este plasat în afara acestuia adică este deplasat, îndepărtat și insular. Vom zice despre un om ce se manifestă aberant, cu puternice afinități spre demență, că nu este normal, nu este inserat
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
în dezacord cu armonicul ce caracterizează natura, este plasat în afara acestuia adică este deplasat, îndepărtat și insular. Vom zice despre un om ce se manifestă aberant, cu puternice afinități spre demență, că nu este normal, nu este inserat normalității, normei firescului, naturalului, este desprins de realitate și incoerent, în afara logicului așezat. Acest om devine un caz, o sincopă extra-naturală. De asemenea, spre exemplu, apariția iernii violente după simfoniile florale ale primăverii ar fi definită imediat drept un fenomen extrem adică așezat
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
realitate și incoerent, în afara logicului așezat. Acest om devine un caz, o sincopă extra-naturală. De asemenea, spre exemplu, apariția iernii violente după simfoniile florale ale primăverii ar fi definită imediat drept un fenomen extrem adică așezat la extrema îndepărtată a firescului, a normei, un eveniment ne-natural ce a izbucnit în sânul naturii precum o plantă otrăvitoare. Cataclismul înseamnă absolutizarea, generalizarea acelei apariții insulare sau de periferie care este nenaturală, care este anormală. În cataclism asistăm la o răsturnare devastatoare în
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
este natural devine insular sau proiectat la periferia extremă, iar ceea ce este nenatural, nefiresc se instaurează drept extensie suverană. Cataclismul nu aduce un dezechilibru secundar ca episod secvențial, ci guvernarea și triumful cuceritor al dezechilibrului. Aici natura devine non-natură și firescul universal se preschimbă în nefirescul general. Este o răsturnare în care firea este înlocuită de nefire, iar viața tinde să se autoanihileze fraternizând cu adversara ei de drept, moartea. Cataclismele apocaliptice inversează sensul naturalului și îl întoarce împotriva omului determinând
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
Credința în Dumnezeu oprește pe om de a cădea în mocirla păcatului. Dumnezeu este modelul unic, perfecțiunea, lumina eternă spre care omul trebuie să năzuiască. Denigratorii și potrivnicii, comunismul, consideră credința o sclavie. Ei sunt împotriva ordinii naturale și a firescului uman, Dragostea, care înseamnă pace pe pământ și între oameni bunăvoire. Credința în Dumnezeu a fost barajul care a oprit multe dezastre. Scopul celor din culisele sumbre urmărește distrugerea ultimii fărâme de conștiință, lăsându-l pe om în întuneric, fără
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
eu nevrednic și rănile adânci. Mă închin cu pietate la icoanele camarazilor mei plecați demult la cer, camarazi cu care am pătimit „veacuri de nopți” fără de zori, în cavouri umede, cu bolți înghețate. Să ne întoarcem la matca străbună, la firescul uman. Noua democrație a devastat ultimele „rezerve” spirituale, morale și materiale ale neamului. Așa zisa „privatizare” înseamnă jefuirea avutului național și trecerea bogățiilor statului în mâinile nomenclaturiștilor și a străinilor ce se declară patroni. Comunismul de ieri mai scotea la
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
explorează umorul la nivele diferite: de la jocul verbal, calamburistic, la textul parodiat după principiul împingerii la absurd. Sunt găsite și valorificate chei și registre, situații și stări variate. Umoristul își întrevede misiunea în tentativa de a proiecta asupra lucrurilor lumina firescului, a naturalului și de a deconspira automatismele, convenționalul, conformismul social și psihologic. În parodii T. adoptă rolul de critic literar care ironizează clișeele, pozele meditative, ticurile stilistice, ca în textele care pleacă de la Grigore Vieru, Leonida Lari, Dumitru Matcovschi, Aureliu
TARLAPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290088_a_291417]
-
și locul nașterii și al morții, ca și pe celelalte morminte protestante, evreiești sau „atee”... S-ar fi convins, poate, că nu este vorba, neapărat, de rea-voință din partea nimănui În cinstirea memoriei dispăruților, ci de o tradiție a modestiei și firescului care nu agreează marile „monumente” funerare și nici nu consideră că ele ar trebui să fie pe „măsura” (mai curând, imaterială) a meritelor marilor dispăruți. În această delicată chestiune, americanii preferă „instituțiilor” individul sau grupul care se simte chemat să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și de a folosi În acest scop, tocmai eu, limba română era greu de iertat. Prețioasa informație abia recepționată nu-mi stimula, mărturisesc, dezinvoltura, dar aș fi vrut să uit incidentul. Răspunsesem, deci, fără crispare Întrebării lui Sorescu, sperând că firescul mă va proteja și În cursul dezbaterii. Nu vroiam ca incidentul „diplomatic” să-mi diminueze bucuria la care mă referisem și care era reală. Așa s-a și Întâmplat. Când am Început să vorbesc, uitasem de ipocrita Îmbrățișare și de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Eusebiu Camilar (Execuția), Mihail Sadoveanu, Ion Călugăru. O zonă de normalitate și culoare aduce proza lui Marin Preda, prin cele câteva nuvele și fragmente de roman (Moromeții). Aceasta se distinge printr-o tonalitate nouă, repunând în drepturile lor exuberanța limbajului, firescul, colocvialitatea, fapt ce nu scapă vigilenței ideologice, prin intermediul lui J. Popper, contrariat că „unui conținut nou de viață i se mai suprapun forme de expresie învechite, care nu-i mai corespund”. Ideologul cere prozatorului „părăsirea clișeelor naturaliste anacronice”, fiindcă „noi
FLACARA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287012_a_288341]
-
Eminescu, Poezii, pref. edit., București, 1995, Sărmanul Dionis și alte proze, București, 1997. Repere bibliografice: Ștefan Borbély, O nouă lucrare despre Lucian Blaga, VTRA, 1976, 6; Ion Dodu Bălan, „Opera literară a lui Lucian Blaga”, RL, 1976, 34; Doina Uricariu, Firescul analizei, LCF, 1976, 41; Ioan Buduca, Noi exegeze blagiene, AFT, 1976, 11; Dumitru Micu, Blaga într-un studiu monografic, CNT, 1976, 46; Mircea Zaciu, Lucian Blaga într-o nouă exegeză, ST, 1976, 12; Al. Piru, Lucian Blaga, poet și dramaturg
GANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
cu poezii sau predilecția critică pentru Baudelaire și Eminescu ori pentru mit și poezia modernă erau semnale despre preocupările sale poetice. D. caută regresiunea: „Zbor invers, în roci, în mări/ presupuse din defuncte ere” (Peisaje). Autorul cultivă o poezie a firescului, participă la balul naturii, caută „ceas de mulțumire”, ascultă ecourile muzicii copilăriei, cu miturile ei, se joacă cu „rime în in”. Tonul predominant este cel elegiac, poetul fiind un retractil, căruia nu îi plac larma festivistă și nici versurile encomiastice
DRAGAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286841_a_288170]
-
Ist. lit. (1982), 79-83; Constantinescu, Scrieri, III, 89-94; Popovici, Studii, I, 349-364; Perpessicius, Mențiuni ist., 167-198; Piru, Ist. lit., II, 238-242; Gh. Popp, Dinicu Golescu, București, 1968; Zaciu, Colaje, 11-16; Cornea, Originile, 220-224; Duțu, Cărțile, 47-57; Zalis, Scriitori, 37-59; Iorgulescu, Firescul, 19-56; Dicț. lit. 1900, 403-405; Manolescu, Istoria, I, 157-158; Negoițescu, Ist. lit., I, 28-29; Faifer, Semnele, 561-567; Mircea Anghelescu, Clasicii noștri, București, 1996, 13-52; Dicț. analitic, II, 245-247; Dicț. esențial, 350-352; Simion, Ficțiunea, III, 36-42, passim. G.D.
GOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287310_a_288639]
-
Astfel că Anne Garréta scrie o poveste cu dragoste și moarte, nici serioasă dar nici neserioasă, care este o poveste despre literatură. Codul cultural (tematizarea formală a problemei genului) impregnează „autenticitatea” (tema iubirii și morții), convenția intră prin efracție În firesc și Împiedică interpretarea de la luarea unei decizii. Această ambiguitate face ca romanul Sphinx să nu poată fi așezat nici În absoluta vecinătate a scriitorilor „clasici”, nici În cea a „inovatorilor” formali și nici măcar În cea a „revoltaților”, și unii și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de origine africană, Ahmadou Kourouma (Allah n’est pas obligé) sau Farid Tali (Prosopopée), chiar și la celebrul Tahar Ben Jelloun, și În poezie. Să fie această afinitate definitorie pentru esența vitală a unora dintre semenii noștri, pentru un anumit firesc al lor mai bun conducător de energie decît acela cartezian al “falogocentrisumului alb”? Nimeni altcineva, În afara celor cu pricina, n-ar putea răspunde acestei Întrebări. Pentru Lorette Nobécourt; Revoluția este o idee revolută: “Trebuie să luptăm pentri iertare, Anna. Revoluțiile
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
personologică a intelectului și a introspecției. Astfel, un individ preocupat de computere - cu trăsături de tip evitant - imatur afectiv și relațional, în sens dimensional, nu este clasificabil categorial. Orice trăsătură dizarmonică reprezintă - ca semnificație - o negare a unui atribut al firescului, deci al umanului, care înseamnă și cunoaștere, și afirmare de sine. Faptul că există personalități normale și tulburări de personalitate rezultă din însăși modul de a fi al lumii, în sensul că totul are un rost, iar durata existenței persoanei
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
premiile revistelor „Poesis”, „Familia” și „Observator” din München, reprezintă transcrierea unei alte călătorii: eul în căutarea propriei identități. Poemele sunt construite în crescendo, cuprinzând călătoria unui solitar aflat într-o căutare fără sfârșit. Carte vie (2003) înseamnă o redescoperire a firescului existenței, a simțurilor eliberate de constrângeri pentru a putea percepe naturalul, iar dialogul cu universul mic sau mare e mediat de tehnica în expansiune. Experiența cotidiană e pretext pentru a admira eternitatea lucrurilor. Tema esențială a volumului pare a fi
DAN-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286677_a_288006]
-
mână nevăzută, în fantastic. Printr-o fantă secretă, printr-o „falie neagră” (albăstrie, alburie), ba se insinuează, ba năvălește incredibilul. O ușoară mișcare de baghetă și se declanșează „surpriza”. Într-un „balans” produs printr-o tehnică, ușor manieristă, a ambiguizării, firescul, în insolitele „scene, scenuțe” ce se înfiripă, se răstoarnă, neliniștitor sau în tumbe arlechinești, în neverosimil. Tărâm învăluit în „pâclă”, „fumuriu”, „cețos”, cu irizări de enigmatic, de suprareal, în care printre indescifrabile rumori purtând înțelesuri ascunse dănțuiește funambulescul, se scălâmbăie
GHEORGHIU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]
-
Petroveanu, Traiectorii, 276-278; Ciobanu, Incursiuni, 106-110; Barbu, O ist., 245-246; Piru, Poezia, II, 257-266; Laurențiu, Eseuri, 107-113; Raicu, Critica, 359-362; Felea, Aspecte, I, 134-139; Grigurcu, Poeți, 469-471; Daniel Dimitriu, „Iluzia cea mare”, CL, 1979, 11; Alboiu, Un poet, 197-198; Iorgulescu, Firescul, 219-223; Cristea, Faptul, 154-156; Livescu, Scene, 107-115; Vlad, Lectura rom., 160-165; Dumitru Radu Popa, „Flori de câmp”, TBR, 1985, 288; Dinu Flămând, „Flori de câmp”, AFT, 1985, 3; Cristian Livescu, „Flori de câmp”, ATN, 1985, 6; Ioan Holban, Proza lui
GENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287210_a_288539]
-
sau stomacului. El mai adaugă că diabetul „nu este deloc frecvent la om”, menționând că a întâlnit doar două cazuri. Iată o traducere a textului său: „Diabetul este o afecțiune misterioasă, dar nu este frecvent la om. ... Cursul este cel firesc, adică rinichii și vezica urinară, pentru că pacientul produce permanent urină, în continuu, ca la deschiderea unui apeduct. Natura bolii este cronică și instalarea ei este de lungă durată, dar odată ce s-a instalat complet, viața pacientului este scurtă, el topindu
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
suport (mai ales de tip Balint), constituie o soluție prețioasă în prevenția sau terapia fenomenului burnout. Dat find înalta combustie de stres și suferință ce caracterizează instituțiile care se ocupă de pacienții terminali și de aparținătorii acestora, este de domeniul firescului ca după un timp, membrii personalului să părăsească acest loc de muncă, pentru a-și proteja armonia interioară și a face loc unor noi angajați, cu resurse mai proaspete. Indiferent însă ce perioadă din viața lor au dedicat acestei munci
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
în realitate. Nu se pot "disocia gramatica, retorica, poetica, morala și mistica regală"26 remarca Marc Fumaroli. Obișnuințele lingvistice care constituie mitul "geniului limbii franceze" se sprijină pe determinările concrete ale curții regale, ale societății și ale practicilor conversaționale. "Simplitatea", "firescul", "dulceața" vorbirii, care susțin productivitatea spontană a limbii, au aceste realități ca termen de referință. Vorbitorul nu e figura abstractă a unei competențe lingvistice, ci e ancorat într-o societate, într-un teritoriu concret, într-un raport instituțional. Astfel, "natura
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]