3,170 matches
-
Algus nu se opri decât în fața palatului său, unde îl aștepta Coral. - Știam că ai să faci asta, murmură bătrâna. - Bun! Acum să-mi spui care din cei trei tineri este cel căutat de noi! - Nu știu, recunoscu bătrâna privind flăcăii îngenuncheați în fața tronului. Toți trei s-au născut în marea stăpânită de Triton, toți trei sunt perechea unui geamăn, toți trei au ucis și au fost pedepsiți. Asta înseamnă că Triton s-a gândit că vei încerca să îl găsești
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
pas de disperare și nebunie, așa că hotărî să se furișeze noaptea în apropierea încăperii în care fuseseră întemnițați în cele din urmă cei trei prizonieri. Se felicită pentru ideea avută când, puțin după miezul nopții, îl auzi pe unul dintre flăcăi spunându-le celorlalți: - Algus nu-și va da seama de capcană! - Nu-mi pasă de Algus, vorbi altul, vreau să ies cât mai repede de aici! Sper să nu-i ia o veșnicie lui Coral să facă treaba asta. - Ar
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
-și dea viața pentru tine și pentru Anemona. Tot ce trebuie este să îți folosești înțelepciunea și puterea să ieșim din impasul în care am intrat. Eu am să plec în ținutul mărilor și îți promit că voi da de flăcăul numit Arin. Ai încredere în mine și nu te lăsa pradă mâniei și deznădejdii! Anemona are nevoie de tine să fii puternic și invincibil! - Ai dreptate, bunul meu sfetnic! De îndată o voi pune sub urmărire pe prezicătoare și îi
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
fruntea. Dar nu are cum să te sperie acest lucru atâta timp cât Arin, fiul lui Triton, a fost întemnițat de propriul său tată. - Ai avut tu grijă de asta, râse gros monstrul, Triton crede că fiul său a ucis sirenele-ursitoare, iar flăcăul nu-și mai aduce aminte nimic din noaptea în care ai avut grijă să-i torni o licoare magică în cupă. - Ai încredere în mine, în curând, ambele regate vor fi la picioarele tale. - Până atunci, poate că mă lași
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
din noaptea în care ai avut grijă să-i torni o licoare magică în cupă. - Ai încredere în mine, în curând, ambele regate vor fi la picioarele tale. - Până atunci, poate că mă lași să-i înfulec pe cei trei flăcăi de pe insula pedepselor, mi-e dor de carne fragedă! - Cu ei am alt plan! Ar face orice să reintre în grațiile lui Triton și să se întoarcă în mare. Căluții de mare așteptară nemișcați până ce Coral se despărți de monstrul
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
zâmbi cu buzele de culoarea coralului. - Dacă Anemona ar fi de acord... - Așa, își miji ochii Algus așteptând continuarea... - Eu aș dori... Triton începu să râdă ușurel în spatele lui Algus. - Nu e de râs, zise cu seriozitate regele oceanelor, ditamai flăcăul care a răpus monstrul cu două capete să nu fie în stare să ceară mâna fetei mele? Toate viețuitoarele oceanului începură să râdă. Anemona îl luă de mână pe Arin și, cu binecuvântarea celor doi regi, în Oceanul Fără Sfârșit
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
dispăruse de la domiciliu de mai bine de trei ani și nu mai dădea nici un semn de viață. Bine, nici înainte aceste semne nu prea e arătau întrucât el prefera trăscăul în locul virtuților familiale. Iar Filița, cea cu care domnul profesor, flăcău tomnatic, mai împărțea unele mici și plăcute clipe de destindere, se lăuda că este vară de-al doilea cu primarul ceea ce putea fi chiar adevărat. Că la cum arăta, la cei douăzeci și doi de ani ai ei, nu era
CONTROLUL AVERILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382014_a_383343]
-
Autorului Cu gând curat am poposit La Crucea Iancului vestit, La Mărișel în vârf de munți, Cu brazi semeți cu a lor frunți Scrutând de veacuri depărtări, Cu minunatele-așezări. Cuprinși de foc mistuitor În fruntea lor cu Crăișor, În aprige-încleștări, flăcăi Vărsară sânge. În văpăi Au dobândit ca bravi oșteni, Pământul sfânt din Apuseni. Pelaghia, c-un cuget drept Și-o flacără aprinsă-n în piept, A strâns o mână de femei Cu care-a alungat mișei. Pământul apărat de moți
LA CRUCEA IANCULUI ÎN MUNŢI de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380391_a_381720]
-
pețitori. Hai, hai, bădiță, tu Drept la casa ta mă du... Foarie verde sămulastră, Vă poftim la nunta noastră. Hai, hai, vinul e dulce Cine-l bea nu se mai duce. Foaie verde baraboi, Așa-s toamnele la noi. Cu flăcăi și fete mari, Oameni buni și gospodari, Hore mari cu lăutari!.. Referință Bibliografică: Așa-s toamnele la noi / Iacob Cazacu Istrati : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2096, Anul VI, 26 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Iacob Cazacu
AŞA-S TOAMNELE LA NOI de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380434_a_381763]
-
2017. Cu gând curat am poposit La Crucea Iancului vestit, La Mărișel în vârf de munți, Cu brazi semeți cu a lor frunți Scrutând de veacuri depărtări, Cu minunatele-așezări. Cuprinși de foc mistuitor În fruntea lor cu Crăișor, În aprige-încleștări, flăcăi Vărsară sânge. În văpăi Au dobândit ca bravi oșteni, Pământul sfânt din Apuseni. Pelaghia, c-un cuget drept Și-o flacără aprinsă-n în piept, A strâns o mână de femei Cu care-a alungat mișei. Pământul apărat de moți
GENŢIANA GROZA [Corola-blog/BlogPost/380393_a_381722]
-
Fie ce-o fi, dracul să mă ia! Unde vrei să mă duc? N-am pe nimeni...Costea mă cheamă...și n-o să-ți pară rău că m-ai întâlnit! Știam eu că odată și odată...Stors, cu brațele atârnând, flăcăul se întoarse la lopată” - cf. Doi oameni răi, p. 60. “Răutatea”, la Nicolae Țic este/devine, deci, paradoxal, o forță benefică: expresia forței Duhului uman, de a înțelege (...mai degrabă ori mai târziu, cu mai multă sau mai puțină bunăvoință
ADEVĂRUL APARE GREU: „DOI OAMENI RĂI”, DE NICOLAE ŢIC de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380562_a_381891]
-
Ion (Pamfile, 1997, 345). -Sorcova, bețișor sau rămurică împodobită cu flori de hârtie colorată. Grupul de copii urează în dimineața zilei de Sfântul Vasile, respectiv Anul Nou mirean. -Ceata Iordănitorilor/ cea a Irozilor, Viflaemul, Vicleimul-teatru de irozi, grup de 9 flăcăi, înfățișând venirea Magilor după Stea, primirea de către Irod, șiretenia tiranului de a afla unde s-a născut Pruncul, nu pentru a I-se închina, ci pentru a-L ucide (Iuliana Băncescu, Cultură Populară și Misiune Creștină, vol. II. Ed. C.N.I.
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
să dispară de pe la casele din vale. Totuși, am zărit în ultima clipă o umbră urcând spre cabană dinspre sat. Era un localnic pe care nu l-am recunoscut. - Cine-i acolo? stigă omul când mă văzu. - Marian, de la Observator!... - Măi flăcăule, ce-a fost prăpădul ăla de adineauri? - Nu știu, nene! Încerc și eu să mă lămuresc. Chiar asta fac acum... Apoi îi explic cetățeanului concluziile la care ajunsesem până în acel moment, precum și planul meu pe care tocmai îl puneam în
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379347_a_380676]
-
șirag Pe sânii de fecioară... Obrajii....câmp de maci aprinși Și gura....primăvară... Trupul de viespe se ascunde În falduri și dantele... Bat picioarele pe câmp Strânse în obiele... Iar când noaptea peste șatră Îmbracă totu-n stele... Sunt toți flăcăii-n jurul ei Mânați de gânduri rele... Toți o iubesc cu foc, dar ei Nu-i pasă nici de fel... Ea s-a născut și a crescut, Și va trăi doar pentru "EL" Feciorul ei cu păr bălai Și ochii
MELANCOLIE DE VARA de ADA SEGAL în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379539_a_380868]
-
lui Florea-Zâmbet de Floare Am auzit și eu că demult, pe vremea când florile vorbeau întocmai cum o fac oamenii, iar peștii zburau întocmai cum o fac păsările, trăia un grădinar iscusit cum nu se mai afla altul asmenea. Acest flăcău, căci era vorba de un grădinar tânăr, era numit Florea-Zâmbet de Floare pentru că atunci când zâmbea, soarele se oprea din drumul său, devenea mai cald și mai luminos, iar florile înfloreau dornice de a-i face pe plac. Florea al nostru
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
dintre cele care cântă cel mai frumos și două sute de pești dintre cei care dansează cel mai bine, pentru a-i duce fetelor mele. Grădinarul râse încetișor. - Așa ceva nu este cu putință, împărate! - Îndrăznești să mă refuzi? Nu apucă bietul flăcău să explice împăratului că florile care sunt rupte nu trăiesc prea mult și că peștii care nu au în apropiere apă nu mai pot mișca nici o aripioară, că împăratul făcu un semn cu mâna și tot puhoiul de oșteni din
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
văzu acei ochi blânzi de culoarea viorelelor, zâmbetul de pe buzele de culoarea macilor și părul de culoarea păpădiilor, prințesa se și îndrăgosti de grădinar. Nu mai pierdu vremea. Apucă cheile agățate într-un cui de pe perete și îl eliberă pe flăcău. Însă, de atâta stat în lanțuri, nemâncat și nebăut, Florea nu era în stare să se țină pe picioare. Prințesa se căzni până ce reuși să îl ducă în camera ei. Îl întinse în patul său și îl îngriji șapte zile
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
povesti cele văzute. Săgetat de o bănuială, împăratul se năpusti dpre camera fetei. - Vai și-amar de capul nostru, vine împăratul-monstru! Auzind strigătul disperat al florii, fata împăratului, care în acel moment lua masa cu Florea, sări în sus speriată. Flăcăul nu se pierdu cu firea. Încălecă marginea ferestrei deschise și sări în grădina palatului, făcându-se nevăzut chiar înainte ca împăratul să lovească ușa de perete și să intre în camera prințesei. - Tată, se prefăcu fata surprinsă, ai venit să
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
Fata împăratului se repezi la fereastră, dar nici urmă de grădinar. Întristată, se întoarse la floare. - Unde ar fi putut pleca Florea? - El nu poate trăi fără flori! Va încerca să refacă grădina. Prințesa căzu pe gânduri. Se obișnuise cu flăcăul prin preajma ei și, în curând, de dragul lui, își pierdu pofta de mâncare și somnul. - Ce e cu tine, o întrebă într-o zi împăratul Mustață-Sură? - Nimic, tată! - Ar fi bine să nu fie nimic! Am hotărât să deschid porțile palatului
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
cu mâinile arse și fără unghii, care începu să plângă de îndată ce îl văzu. Pe când se gândea că i se păreau cunoscuți ochii aceia ca albăstrelele și părul ca mătasea porumbului, în odaie apăru Vrăjitorul Întunericului. - Mutule, ia leagă-l pe flăcăul acesta! Am poftă să mănânc mâine la cină inimă de voinic! Arătarea se apropie de grădinar, iar acesta rămase uimit să vadă că legătura era doar de ochii vrăjitorului și foarte ușor de desfăcut. O șoaptă blândă ajunse la urechea
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
că legătura era doar de ochii vrăjitorului și foarte ușor de desfăcut. O șoaptă blândă ajunse la urechea lui: - Așteaptă să adoarmă stăpânul meu și apoi fugi de aici cât te țin picioarele! Florea recunoscu imediat vocea aceea. Fiind un flăcău isteț, înțelese imediat cum stăteau lucrurile în Castelul de Fier. Așteptă ca vrăjitorul să își fiarbă licorile magice, să termine cu preumblarea prin castel și să se așeze la odihnă. Când auzi sforăitul greu de-a lungul coridoarelor, își lepădă
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
palatului în care trăia cu împăratul - tatăl său și cu împărăteasa -mama sa și își pierdea vremea urmărind zborul păsărilor. Încerca bietul împărat să-l facă să coboare de acolo ca să dea o mână de ajutor la treburile împărăției, dar flăcăul nu dădea nici un semn de ascultare. Mâniat peste măsură de nevrednicia fiului său și nădăjduind că o pedeapsă îi va băga mințile în cap, împăratul hotărî să-și închidă fiul într-un turn singuratic ridicat la malul mării, de unde să
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]
-
din inima pământului. Ascunzându-și aripile sub mantie, Ador se prefăcu că este un om sărman care caută să fie argat la curtea zmeilor, iar Muma-Zmeilor, bătrână și sătulă de pretențiile celor șase feciori ai săi, îl angajă imediat pe flăcăul acela tânăr și puternic. Nici nu se văzu bine în castelul zmeilor, că Ador porni să caute încăperea în care era închisă Pasărea paradisului. Cum îi spusese și Vrăjitorul din Nori, zmeii umblau noaptea și dormeau în toiul zilei, așa încât
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]
-
cei doi prinți îl rugară să le arate și lor aripile fermecate. De îndată ce Ador își scoase aripile, Prințul Negru îi reteză picioarele, iar Prințul Galben îi luă toate odoarele, făcându-se nevăzuți din fața lui. Lacrimile amare pe care le vărsă flăcăul nostru singur pe marginea drumului, fără aripile fermecate să zboare, fără picioare să meargă și fără odoarele cu care trebuia să o ia pe prințesă de soție, nu aveau însă cum să repare răul făcut de neascultare. Nu-i spusese
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]
-
Stă pe o treaptă cu o votcă alături. Mă așez lângă el. -Ia un gât, băiete! Nu mă las rugat și omul mă privește lung. -Ce-i cu tine? mă întreabă. - Nimic. Ce să fie? Răspund eu, evitându-i privirea. - Băi, flăcăule, cu mine nu-ți merge. Se vede că te chinuie ceva aici...și îmi lovi tâmpla dreaptă cu degetul. Hai, zii, te-a lăsat fătuca aia blondă? Tac. Parc-ar avea sens să-i spun. A înțeles tăcerea mea și
DEPRESIE de MARIA BURCĂ în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381518_a_382847]