3,537 matches
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > ȘI ERAM FULG Autor: Doru Ciutacu Publicat în: Ediția nr. 794 din 04 martie 2013 Toate Articolele Autorului Și eram fulg ... zburdam printre străzi fremătânde, Eram fulg, zburdam printre vorbe flămânde ... Eram fulg, zburdam printre griji și suspine ... Zburdam ca un fulg prins de joc în destine. Și eram fulg ... vibram printre ani și valize, Eram fulg, vibram printre zgomot și vize ... Eram fulg, vibram Universu-n descântec ... Vibram ca un fulg
ŞI ERAM FULG de DORU CIUTACU în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345581_a_346910]
-
necertat la vamă... LA CIREȘE Mănânc cireșe, ce frumoase sunt! Cireșe de la mine din grădină, așa gustoase, pline de lumină precum cireșele din gând furate de la vecinii de prin alte sate, nu mai găsesc niciunde pe pământ! Dorul de atunci flămând suspină, și parc' aștept pe cineva să vină, mănânc cireșe, nu pe săturate, cireșe de la mine din grădină. MI-A PLECAT DORUL DIN ȚARĂ Frunză galbenă și-amară Mi-a plecat dorul din țară, Mi-a plecat și nu mai
POEME DE VARĂ de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345648_a_346977]
-
ador lira cea dulce care cântă, curgând printr-o răscruce de melopee sfântă, strig timpul să m-aștepte, dar veșnicia curge cum cade ziua-n noapte cu străluciri amurge, cu luna care doarme, cu stelele ce pier și eu privind flămând la marele mister. poate ți-e dor, iubito, de zâmbetul meu trist, cum mie mi-era dor de ochii de-ametist și-ți căutam în palme zodia ta cea bună, când ne plimbam agale sub nopțile cu lună, mă-ntorc
TÂRZIU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345710_a_347039]
-
către vis, Voi împleti culcușul din flori de iasomie Și ochiul meu spre tine mereu va fi deschis. Apoi cu mâna-mi tandră voi mângâia-n neștire Corola ta plăpândă și lujerul firav Și-nfrigurat voi strânge atâta fericire Fiindcă-s flămând de tine, de dragoste-s bolnav. Și unul lângă altul, vom colinda prin vise, Vom da lumină lunii și cerul va zâmbi... Te-aștept să vii , iubito, mi-s brațele deschise, Fii floarea mea de taină care s-o pot
TE-OI AŞTEPTA de LEONID IACOB în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345748_a_347077]
-
mese dese, scurte, Să ne autodigerăm... Și ce să facem când în lume Scenariul e cumplit, fatal, Și cei damnați să își asume Curajul, ard într-un furnal? Dar și copiii noștri mușcă Din carnea noastră din cuptor Cum glonțele flămânde-mpușcă Și carne smulg din trupul lor... Se sting eroii dragi ai Țării Și nu avem ce pune-n loc, Drept lemn al morții și trădării Ne ardem tații dragi în foc! Referință Bibliografică: Se sting / Romeo Tarhon : Confluențe Literare
SE STING de ROMEO TARHON în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345746_a_347075]
-
tot omul de rând poate să postească precum monahii, ci fiecare trebuie să postească după putința sa. Un exemplu foarte frumos îl împrumută de la Sfinții Părinți zicâand: „Și au zis Părinții că unul mâncând două litre de pâine este încă flămând, iar altul mâncând o litră sau șase uncii[6], se satură”[7]. Postul în viziunea Sfântului Părinte este acela ca întotdeauna cel ce este la masă să se ferească de săturarea pântecului, căci odată cu aceasta vin alte patimi precum gândul
ÎNVĂŢĂTURA BISERICII NOASTRE DESPRE POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352070_a_353399]
-
bun Nu e chiar cum spun unii Că poetul e nebun! Stă soarele în expectativă N-ar vrea să plece de la noi Singura lui perspectivă E să lase blânde ploi. Luceferii sunt blânzi, Căci sunt toți departe, Ochii ne rămân flămânzi, De iubirile deșarte. Referință Bibliografică: Ce ai făcut? / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 253, Anul I, 10 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
CE AI FĂCUT? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352127_a_353456]
-
Doi lilieci au ales culoarea vernil. Vom scrie un nou roman, două, nouă, Elogiile vin și trec ca o rouă, Cea mai rară piatră - bunătatea, Cu ea se poate dărâma cetatea, E ca un berbec, urcă veseli pe scări Violatorii, flămânzi de jumări. Trece mortul cu fală în fruntea cortegiului, Mă prinde dorul de parcul Obregiului. Ca un taur crește bucuria în mine, Soarele-i roșu, sunt nebun și mi-e bine. Boris Marian Referință Bibliografică: Nebun X / Boris Mehr : Confluențe
NEBUN X de BORIS MEHR în ediţia nr. 1330 din 22 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352239_a_353568]
-
neapărat nevoie și de relații sexuale? Deja ai ajuns cu gândul la o noapte petrecută împreună dacă te-ai și gândit la micul dejun. - Nu, mă gândeam la o excursie împreună poate și cu Deea, unde să ne găsească dimineața flămânzi, încercă să o dreagă Cris pe care îl luase gura pe dinainte. - Chiar la aceasta te-ai gândit? Bine, atunci să începem cu cina dacă ești atât de galant să mă inviți. Ai dreptate, așa avem mai mult timp să
CAPITOL DIN ROMANUL DESTIN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356198_a_357527]
-
suflet. ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... . La prânz să ne rugăm lui Dumnezeu; când pâinea o tăiem, de-nbucătură, să-neamintim că, cei mai mulți, din greu în lipsuri gem și n-au ce pune-n gură . Blestemele să le schimbăm în rugă, cu grijă să hrănim pe cei flămânzi, să punem dușmăniile pe fugă, doar în IUBIRE să găsim izbânzi . din Vol.Bostănăriile plânsului, 2010 Întâlnirile mele cu poetul Valeriu Gorunescu și soția dânsului Mihaica, au fost întotdeauna emoționante, însă și prilej de mare bucurie. Spun toate acestea fiindcă
CUVINTE SUB FORMA CONFESIUNII de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 409 din 13 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356343_a_357672]
-
pentru noi au fost ca niște sfinți. Așa i-am simțit, așa i-am perceput. Fiindcă i-am văzut împlinind sub ochii noștri Evanghelia, pentru că ne-au învățat creștinismul practic prin exemplul personal: au flămânzit ei ca să sature pe cei flămânzi, au privegheat ei ca să se odihnească cei osteniți, au pătimit ei ca să ia mângăiere cei întristați, s-au sacrificat ei ca să trăiască ceilalți. Bunul Dumnezeu să-l odihnească cu sfinții pe părintele Calciu și pentru rugăciunile lui să ne miluiască
PĂRINTELE GHEORGHE CALCIU DUMITREASA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356277_a_357606]
-
se gândesc cu nostalgie la ulița copilăriei, la livada ori ograda în care alergau desculți și fără griji în primii ani de viață? Se pare că, în mod paradoxal, cu cât înaintăm în vârstă, dorul devine mai aprig, mai patetic, flămând și însetat de întoarcere în acel Paradis, numit Hiperboreea, locul leagănului de prunc, locul fără de păcat, Raiul pământesc de dinainte de înfruptarea din pomul cunoașterii binelui și răului. Mai mult decât atât, poeta simte că amintirile încep să doară: “Când crezi
O CARTE A SFINTEI LUMINI. IOANA STUPARU, SFEŞNIC TÂRZIU, CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356373_a_357702]
-
într-o CARTE. De asemenea, autoarea închină o “Odă Poeziei” - pe care o numește: “Lumină-nflorită-n fărâmă de gând // Idile iernând sub calde zăpezi / Vibrații divine cu grad de amiezi / Icoane sculpate-n cuvinte de rând / Uimire - alean numai celui flămând / Comorile slovei se nasc atunci când / Lumina-nflorește-n fărâmă de gând”. Poemele ei, sunt, așadar, “Icoane sculptate-n cuvinte de rând” și aceasta-i menirea poetului de a căuta în fiecare lucru și ființă, icoana sfântă a Creatorului. Cu câtă
O CARTE A SFINTEI LUMINI. IOANA STUPARU, SFEŞNIC TÂRZIU, CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356373_a_357702]
-
trece nepăsător pe lângă cel lipsit, ca și cum ar trece pe lângă un gard. Cum să înțeleagă el suferința săracului, valoarea banului sau să aibă simțul cumpătării dacă el are mereu de prisos? Înțeleptul Solomon spune că : "Sătulul calcă mierea în picioare, iar flămândului și ce este amar i se pare dulce"(Pilde 27:7). Nici sărăcia nu este o virtute: unii ajung în starea aceasta din cauza lenei și a patimilor. Este reprobabilă imaginea cerșetorilor care, fugind de muncă cinstită, profită de marea îngăduință
MEDITAŢIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356325_a_357654]
-
este cea mai indispensabilă, valoroasă și grandioasă comoară prin care omul a fost desăvârșit de Dumnezeu. Iubita patrie - România, este asemeni unui imens palat ce cuprinde minunate taine stropite cu vraja magiei în necuprinsul infinit al farmecului, sfâșietor de suflete flămânde de noutatea și gradul de intrigare al aventurii în lumea frumosului reunite cu puritatea, candoarea clipelor de neuitat, a extazului la nivel maxim. Tot ceea ce ne înconjoară ascunde în sine o simbioză dintre mistic și euforie, rafinament și inocență, originalitate
INTERVIU CU TATIANA ŞTEFAN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356364_a_357693]
-
Autorul Octavian Curpaș, mânuitor dibaci al cuvântului scris, stâpânind bine arta reportajului, își ține în frâu sentimentele ce-l ademenesc spre timpuri trecute, spre locurile natale pline de poezie și iubire (trăiri ce-l încolțesc, asemenea unei „haite de lupi” flămânde...), și oferă cititorului „povestea” învăluită în aerul misterios al dimineților însorite și aerul tare al munților peste a căror creste se lasă amurgul.... Referință Bibliografică: Exilul... o rană deschisă ce amintește de „rădăcina mamă”... / Confluențe Românești : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
EXILUL... O RANĂ DESCHISĂ CE AMINTEŞTE DE „RĂDĂCINA MAMĂ”... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356404_a_357733]
-
lacrimă pe obraz se duce e așteptarea ce am trăit-o dulce în mintea mea erai la fel o fată cu un auriu mister aproape ai ajuns la mine zâmbetul tău acum mă mângăie și te strâng în brațele-mi flămânde peste tot trupul tău ele dansează șiruiesc mișcări grăbite un sărut tăcut îți așez pe buze ochii noștri mărturisesc trăiri profunde nu ne mai luăm privirile îmbrăcate în emoții aurite un dans ușor se înfiripă trupurile noastre se arcuiesc unite
IUBIREA CURCUBEU de ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355757_a_357086]
-
cosea mama ce putea din straie C-am fi dormit așa trei zile-n șir! Dar ne scula cu-o vorbă blândă Tata: - Hai copii la treabă Că vine foamea și ne-ntreabă Burta: cu ce-o umplem, că-i flămândă? Și foamea asta ca un dinozaur O mințeam cu câte-o zeamă lungă Mai mult cu mămăligă, să ne-ajungă Dar visele erau de aur! M-aș întoarce azi să cer azil În propria-mi copilărie Și nimenea să nu
MI-E DOR de ION UNTARU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355778_a_357107]
-
mult greu de adus înapoi fără forță, ci numai prin sfaturi (2 Tim. II, 25; Tit. I, 9; Tim. IV, 20). Dacă vom pune față în față primele dintre faptele milosteniei trupești și sufletești, și anume: a sătura pe cel flămând, respectiv a îndrepta pe cel ce greșește, vedem de îndată superioritatea milosteniei sufletești (cap.10). Revenind la cele afirmate mai sus cu privire la dragostea față de păstoriți, se amintește că: „Prin aceasta vor cunoaște oamenii că sunteți ucenicii Mei dacă vă veți
DESPRE PĂRINTELE ARHIMANDRIT TEOFIL PĂRĂIAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355693_a_357022]
-
personalități duhovnicești au fost ca niște sfinți. Așa i-am simțit, așa i-am perceput. Fiindcă i-am văzut împlinind sub ochii noștri Evanghelia, pentru că ne-au învățat creștinismul practic prin exemplul personal: au flămânzit ei ca să sature pe cei flămânzi, au privegheat ei ca să se odihnească cei osteniți, au pătimit ei ca să ia mângăiere cei întristați, s-au sacrificat ei ca să trăiască ceilalți. Bunul Dumnezeu să-l odihnească cu sfinții pe Părintele Teofil Părăian - cel care a ajuns acum alături de
DESPRE PĂRINTELE ARHIMANDRIT TEOFIL PĂRĂIAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355693_a_357022]
-
suflet. ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... . La prânz să ne rugăm lui Dumnezeu; când pâinea o tăiem, de-nbucătură, să-neamintim că, cei mai mulți, din greu în lipsuri gem și n-au ce pune-n gură . Blestemele să le schimbăm în rugă, cu grijă să hrănim pe cei flămânzi, să punem dușmăniile pe fugă, doar în IUBIRE să găsim izbânzi . din Vol.Bostănăriile plânsului, 2010 Întâlnirile mele cu poetul Valeriu Gorunescu și soția dânsului Mihaica, au fost întotdea una emoționante, însă și prilej de mare bucurie. Spun toate acestea
CUVINTE SUB FORMA CONFESIUNII de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355877_a_357206]
-
pentru noi au fost ca niște sfinți. Așa i-am simțit, așa i-am perceput. Fiindcă i-am văzut împlinind sub ochii noștri Evanghelia, pentru că ne-au învățat creștinismul practic prin exemplul personal: au flămânzit ei ca să sature pe cei flămânzi, au privegheat ei ca să se odihnească cei osteniți, au pătimit ei ca să ia mângăiere cei întristați, s-au sacrificat ei ca să trăiască ceilalți. Bunul Dumnezeu să-l odihnească cu sfinții pe Părintele Ioanichie Bălan - cel care a ajuns, în urmă
PĂRINTELE IOANICHIE BĂLAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355867_a_357196]
-
și pulsul. voi lua la plimbare totul. chiar și pe mine. pe aleile parcului încercărilor, o bancă mă așteaptă. o mână de verde îmi mângâie fruntea obosită în încruntări inutile, spunându-mi încet că mă iubește. o cred. încerc bucuria flămândului când primește azima între degetele tremurânde. asta știu că voi primi. primesc. în rugă îmi aștern gândul și inima și sufletul împlinind un ritual liber al celor ce știu că a arde după moartea trupului înseamnă libertate. și ard. cum
CARTEA CU PRIETENI XV- ANNE MARIE BEJLIU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355925_a_357254]
-
mersul tălpilor de carton, pe asfaltul umed al iubirilor false. mă îndreptam mereu, ca un trunchi de copac, după esențele necuvintelor tale și m-ai lăsat să aștept doar o secundă din clipa în care ochii tăi m-au mușcat flămând de veșmintele cuvintelor deja mirosind a praf de uitare. mi-am petrecut noaptea liniștii, ultima, alături de tine, înșirând banalități într-un spațiu îngust. mi-ai spus șoptit că viața zeilor se desfășoară între fulger și apatie, până la umilirea ploilor. nu
CARTEA CU PRIETENI XV- ANNE MARIE BEJLIU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355925_a_357254]
-
din supunere, din dragoste își pune buzele lui pe buzele mele elixirul sărutului nostru se imprăștie în aer săruta-ne îmi spun firele de iarbă sărută-ne! sărută-ne! sărută-ne! și eu mă descopun în molecule cu buzele mele flămânde, mereu mai flămânde până când împreună cu toate firele de iarbă ne contopim într-un sărut uriaș. Sunt cea mai iubită femeie îmi spun în timp ce firele de iarbă mă ating, mă mângâie, mă răsfață iar buzele noastre nu se mai satură de
SUNT CEA MAI IUBITĂ FEMEIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355991_a_357320]