1,339 matches
-
învățat toate ticurile și își dă seama ce-a făcut ea în fiecare zi numai după cum mărunțișurile din casă se află la locul lor de dinainte sau nu. Soră-sa vine s-o vadă, se văicărește și-i vorbește despre fleacuri care n-o interesează, o întreabă dacă vrea să-i facă de mâncare și pe urmă pleacă. Nu-i place cum pregătește soră-sa mâncarea și o refuză întotdeauna. În fond, are puterea să se descurce și singură, numai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
la început, cu care semăna infirmiera din pragul ușii. I se păruse una din cele mai frumoase fete pe care le întâlnise, cu ani în urmă, ascunzându-și sub o energie de fier timiditatea. Știa să se entuziasmeze pentru orice fleac, reușind să-l facă să se simtă un mic burghez dornic să nu fie deranjat din carapacea lui. Scria poezii superbe, credea el, dar îi lipsea curajul să le ducă la o revistă literară sau la o editură. Suferea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ca un frate, are grijă de tine și ne-ar putea alerta de se întâmplă ceva. Dar în primul rând nu-mi fac griji pentru că te știu în stare să treci și peste boala de acum, care nu e un fleac, dar mai târziu, când te vei fi întremat cu totul, sunt convinsă că asta vei spune: a fost un fleac. Unii știau că ce se petrece cu bătrâna doamnă este sfârșitul. Dar aceștia erau puțini. Cei mai mulți bănuiau numai. Dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu-mi fac griji pentru că te știu în stare să treci și peste boala de acum, care nu e un fleac, dar mai târziu, când te vei fi întremat cu totul, sunt convinsă că asta vei spune: a fost un fleac. Unii știau că ce se petrece cu bătrâna doamnă este sfârșitul. Dar aceștia erau puțini. Cei mai mulți bănuiau numai. Dar și mai mulți nici nu știau, nici nu bănuiau, nici nu-i interesa pentru că le era indiferent. Chiar dacă o cunoșteau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
când o cuprindeau amețeli neașteptate și îi dârdâiau picioarele și trebuia, în drumul spre pat, să se sprijine zdravăn, cu mâinile care tremurau și ele, ori să ceară ajutorul cuiva; sau, mai ales, când i se făcea rău, după orice fleac pe care îl înghițea și trebuia să se ducă la baie, chiar și pe picioare nesigure, să verse totul. Toate acestea puteau însemna o mulțime de lucruri, dar ea nu mai voia să știe. Nu era ușor. Însă e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ani mulți de lucruri alături de acești oameni - nu, nu exagera, nu-i băga pe toți în aceeași oală -, okay, am să schimb: după ani de lucru alături de acest om, află că n-ar fi de partea lui nici într-un fleac ca ăsta, pentru că, în fond, totul nu-i decât un fleac. Desenând cu vârful pantofului cercuri și linii pe lemnul cenușiu, doar mușchii feței îi palpitau, trădându-l, cuprins de emoție și străduindu-se în zadar să se gândească la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-i băga pe toți în aceeași oală -, okay, am să schimb: după ani de lucru alături de acest om, află că n-ar fi de partea lui nici într-un fleac ca ăsta, pentru că, în fond, totul nu-i decât un fleac. Desenând cu vârful pantofului cercuri și linii pe lemnul cenușiu, doar mușchii feței îi palpitau, trădându-l, cuprins de emoție și străduindu-se în zadar să se gândească la altceva, pentru că era prea puternică senzația lui de umilință. Ridicând brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pat, se gândea, dar uite că a rămas și o să adoarmă până la urmă. Și o să o facă și altădată și poate se va obișnui sau își va impune să nu mai cârtească. Uite, așa încep marile aventuri, cu câte un fleac ca ăsta. Sau marile compromisuri. Nu-i nici o deosebire între una și alta. Se simțea obosit, dar agitația zilei, călătoria, fusele orare, veștile de acasă, îmbrățișările Ioanei Sandi continuau în el, împiedicându-l să adoarmă. Ochii îi lăcrimau și umbrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să plece. Venind la el în târziul nopții, după ce își făcuse de lucru prin alte părți, vizite de rămas-bun, primiri de sfaturi, și rătăcise o vreme pe străzi, frământându-și mâinile, temându-se cumplit de ultimele clipe. Privindu-se. Discutând fleacuri. Privindu-se cu încordare. Aruncându-se de gâtul lui, încolăcindu-i grumazul și umerii cu brațele-i subțiri peste care i se revărsau pletele blonde, șoptindu-i „nu sunt în stare acum nici măcar să fac dragoste“, apoi descleștându-se brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
că oricând în viața asta, cât am să trăiesc sau ai trăiești, am să mă pot bizui pe tine. Dar n-o să fie decât cel mult de trei-patru ori. Pentru că în rest viața nu-i făcută decât din măruntișuri, din fleacuri, din rahaturi, nu din probleme esențiale, și fleacurile astea pe care le și uiți imediat n-au valoare pentru tine și în fleacurile astea nu vrei sau nu ești în stare să mă ajuți cu nimic, dar ele, tocmai ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
trăiesc sau ai trăiești, am să mă pot bizui pe tine. Dar n-o să fie decât cel mult de trei-patru ori. Pentru că în rest viața nu-i făcută decât din măruntișuri, din fleacuri, din rahaturi, nu din probleme esențiale, și fleacurile astea pe care le și uiți imediat n-au valoare pentru tine și în fleacurile astea nu vrei sau nu ești în stare să mă ajuți cu nimic, dar ele, tocmai ele, au importanță pentru mine. Înțelegi? Nu ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
decât cel mult de trei-patru ori. Pentru că în rest viața nu-i făcută decât din măruntișuri, din fleacuri, din rahaturi, nu din probleme esențiale, și fleacurile astea pe care le și uiți imediat n-au valoare pentru tine și în fleacurile astea nu vrei sau nu ești în stare să mă ajuți cu nimic, dar ele, tocmai ele, au importanță pentru mine. Înțelegi? Nu ți-am spus de atâtea ori că sunt o femeie obișnuită, mult prea obișnuită, nu ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
acum este? N-ai putea să răspunzi, știu asta foarte bine. Și mai e un lucru pe care poate îl vei fi înțeles în experiența asta, rolul problemelor mari și al problemelor mici. Viața e făcută din fapte neînsemnate, mărunțișuri, fleacuri, care abia adunate multe laolaltă pot, eventual, forma un fapt deosebit, înțelegi asta? Pentru o femeie mărunțișurile astea care ție ți se par fără rost au valoare deosebită, vrea să fie bucuroasă cu ele și prin ele. Tu îngrozești o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
atâtea saloane închise să rămână nefolosite, când ele ar putea fi transformate în magazine care să vândă flori sau struguri sau toate acele lucruri pe care oamenii le cumpără când vizitează o rudă bolnavă. Hamburgeri și așa mai departe. Mici fleacuri și suveniruri. Spre sfârșitul întâlnirii, cineva a adus în discuție subiectul calităților anilor de viață adăugați. Trebuie să spun că este una dintre temele mele preferate. Ideea este să iei costul unei operații și apoi să calculezi nu doar câți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
constată că avea timp să prindă ultimul tren de York. Noiembrie 1990 — Hai să părăsim această adunare sordidă, spuse Findlay, apucându-mă de braț. Arătă spre tablouri. Hai să nu ne mai mânjim privirile cu aceste bazaconii, aceste fandoseli, aceste fleacuri sclipitoare ale unei societăți putrede decadente. Duhoarea bogăției adunate prin mijloace necinstite și prin automulțumire mă sufocă. Nu mai suport nici o clipă compania acestor oameni. Vreau puțin aer curat, pentru Dumnezeu! Și spunând asta, mă împinse spre ușă, apoi afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Însă erau inutile, dat fiind că Starbucks deținea un adevărat monopol asupra dozelor zilnice de cofeină indispensabile angajaților, iar mesele de prânz puteau fi comandate la oricare dintre miile de mici restaurante amplasate peste tot prin centru. Dar era un fleac plăcut, aproape drăgălaș; ceva care parcă spunea: Alo, ia uită-te la noi, avem ceai Lipton și pachețele cu zaharină și chiar un cuptor cu microunde, În caz că vrea careva să-și Încălzească resturile de la cina de aseară! Suntem și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
lună; Iar calul În tăcere rumega iarba Covorului din crengi de ferigi. În ziua interviului, prezența și felul În care vorbeau tinerele educate din sala de așteptare a ministerului o Îngroziseră. Una dintre ele spusese cu nepăsare, „O să fie un fleac, fetelor! Doresc să vadă că nu ne vopsim și că nu folosim cuvinte ca tati sau closet sau orori de genul ăsta.“ Interviul a decurs bine, de fapt, dar nici acum, Viv nu putea auzi cuvîntul „closet“ fără să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe care-o ducem? E-n regulă cînd ești tînăr. E fascinant la douăzeci de ani! Secretul, intensitatea - faptul că sufletul Îți vibrează frumos ca o harpă. Pentru mine, fetele erau o chestie absolut fabuloasă, cîndva - toate certurile alea pentru fleacuri, amenințările că-și taie venele, În toaletă, la petreceri, treburi de genul ăsta. Bărbații erau ca niște umbre, ca niște păpuși de hîrtie, ca niște mici copii! În comparație cu asta! Dar ajungi la o vîrstă cînd vezi adevărul gol-goluț. Ajungi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sale cu familia Hollinger. În sertare era un talmeș-balmeș de vechi invitații la nuntă, notificări de reînnoire a unor asigurări, cărți poștale de la prieteni, monede franceze și britanice și un pașaport de sănătate cu vaccinări - expirate - Împotriva tetanosului și tifosului, fleacurile de zi cu zi de care ne lepădăm ca de o piele veche. În mod surprinzător, oamenii inspectorului Cabrera nu observaseră o punguță cu cocaină ascunsă Într-un plic cu timbre vechi pe care Frank le dezlipise de pe corespondența sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Ei... cum arată? — E o placă frumoasă, l-am asigurat. Mă bucur c-a venit toată lumea. — Eu am comandat-o. Așa era corect. (Îmi oferi batista lui.) V-ați tăiat la mînă... nu vreți să mă uit puțin? — E un fleac. Și mă grăbesc. M-a atacat un deltaplan. — Un deltaplan...? S-a uitat la cer, apoi, cînd am luat-o spre intrarea principală, a pornit după mine. Am tras de zăvorul porților și am ieșit În stradă, sprijinindu-mă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
fapt, mai mult a vorbit ea) despre apropiata petrecere de ziua ei. Acea petrecere care nu mă lasă să dorm în ultima vreme. Simt nevoia să-ți explic, Edo: Georgiana e colega mea de bancă, dar cu ea vorbesc numai fleacuri (am pierdut ieri minute în șir pălăvrăgind despre petrecerea ei de majorat - ce prostie!). Cu Georgiana mă simt o elevă de liceu și atât. Mi s-ar părea ridicol și nepotrivit să-i povestesc despre gândurile mele, care, oricum, nu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o minte care uneori pare s-o ia razna, dar care-mi place tocmai de asta, rostește Eduard, visător. Mie-mi place așa, când o iei razna, nu mă plictisesc să te ascult. De obicei, fetele au în cap numai fleacuri... Rămân fără grai. Oare Eduard chiar îmi poate citi gândurile? Nu, e o pură coincidență, îmi spun, încercând să mă liniș tesc. îmi continui ideea, ca și cum nu s-ar fi petrecut nimic care să mă tulbure: — Nu te ironizez, mă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Nu știu de ce, sunt ferm convinsă că nu se va întoarce cu nici o idee strălucită despre acțiunea romanului. M-aș bucura dacă s-ar adeveri ce-mi spui, îi răspund, nu de faptul că-ți arde de tot felul de fleacuri! Zâmbetul îi dispare de pe chip. — Nu-i vorba de fleacuri, aici greșești! îmi spune. Merg deseori în expediții. — Păi sigur că da, expedițiile sunt importante! mârâi eu. Mai importante decât un roman pe care vrea să-l scrie o liceană
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
întoarce cu nici o idee strălucită despre acțiunea romanului. M-aș bucura dacă s-ar adeveri ce-mi spui, îi răspund, nu de faptul că-ți arde de tot felul de fleacuri! Zâmbetul îi dispare de pe chip. — Nu-i vorba de fleacuri, aici greșești! îmi spune. Merg deseori în expediții. — Păi sigur că da, expedițiile sunt importante! mârâi eu. Mai importante decât un roman pe care vrea să-l scrie o liceană tembelă! Privirea cenușie a lui Eduard se întunecă deodată. — Trebuie
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
drese glasul, continuând să vorbească la fel de răgușit. — Până de curând mi se părea că lucrul cel mai fascinant care mi se poate întâmpla este să înclin după bunul meu plac balanța dintre ficțiune și realitate. Realitatea mi se părea un fleac căruia îi pot face oricând față cu brio și care nu mă poate surprinde și copleși niciodată. Dar în ultima vreme realitatea îmi trage scatoalce după scatoalce, fără milă, iar ficțiunea se duce naibii tot mai departe și tot mai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]