1,348 matches
-
Cosmic în cadrul Facultății de Relații Economice Internaționale a Academiei de Studii Economice din București. Din data de 25 octombrie 2000, prin Decretul nr. 422 al Președintelui României, Emil Constantinescu, comandorul Dumitru Prunariu a fost înaintat la gradul de general de flotilă aeriană (general cu o stea) și decorat pentru activitatea profesională cu Ordinul Național "Steaua României" în grad de Mare Ofițer. Ulterior, prin Decretul nr. 680 din 24 octombrie 2003, a fost avansat la gradul de general-maior de aviație (general cu
Dumitru Prunariu () [Corola-website/Science/296727_a_298056]
-
ca diplomat decât ca soldat, dusese la alianța regelui Castiliei și a regelui Franței. Flota lui domina Golful Gasconiei și Canalul Mânecii; nu numai că o flotă engleză a fost nimicită la La Rochelle, dar navele franceze intrau nestingherite pe Tamisa, flotilele franceze devastau orașele de pe coastă și incendiau satele de pescari. Singurul mijloc de apărare al Angliei consta în a chema la arme populația de coaste prin focuri aprinse pe înălțimi - metodă care permitea năvălitorilor să debarce, să acționeze și să
Războiul de 100 de Ani () [Corola-website/Science/299345_a_300674]
-
din Constanța este o instituție de învățământ superior din România. Academia își are originea în „Școala Flotilei”, înființată prin Decizia Ministerului de Război nr.15/17.11.1872 cu sediul la Galați. Cursurile aveau o durată de doi ani, iar ofițeri și subofițeri pregătiți în școală au îndeplinit diferite funcții de la bordul navelor Marinei Militare, dar și
Academia Navală „Mircea cel Bătrân” () [Corola-website/Science/298486_a_299815]
-
250 g. Au fost reduse de asemenea rațiile de carne și crupe, dar au fost crescute rațiile de zahăr, dulciuri și grăsimi. Armata de uscat și Flota Mării Baltice aveau anumite rații de urgență, insuficiente însă pentru supraviețuirea de lungă durată. Flotila Lacului Ladoga era prost echipată și suferise pierderi importante din cauza bombardamentelor aviației germane. Mai multe barje cu cereale au fost scufundate în septembrie. Totuși, o mare parte a acestor cereale a fost recuperată de scafandri. Aceste cereale recuperate au fost
Asediul Leningradului () [Corola-website/Science/306999_a_308328]
-
toate trebuiau reînarmate și utilate cu dispozitive ASDIC (sonar). Au trecut mai multe luni până când aceste distrugătoare au început să participe la luptele cu germanii. Germanii au început la rândul lor să primească ajutor de la aliații lor. Din august 1940, flotila de submarine italiene cu baza la Bordeaux a început să atace convoaiele Aliate din Atlantic. Submarinele italiene, concepute pentru operațiuni combinate cu flota de suprafață în Mediterana erau mai puțin potrivite pentru lupta împotriva convoaielor din Atlantic decât submarinele germane
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
și Apărare Antiaeriana “Siret” (1995-1998), locțiitor serviciu doctrina și instrucție la Statul Major al Forțelor Aeriene (1998-2000) și apoi șef de stat major la Divizia 1 Aeriană “Siret” (2000-2001). Comandorul Constantin Croitoru a fost înaintat la gradul de general de flotilă aeriană (cu 1 stea) la 29 noiembrie 2001 , apoi la cel de general-maior (cu 2 stele) la 25 octombrie 2004 . Este numit apoi în funcțiile de comandant al Bazei 90 Transport Aerian de la Otopeni (2001-2002), comandant al Diviziei 1 Aeriene
Constantin Croitoru () [Corola-website/Science/307510_a_308839]
-
Constanța și marinar pe nave portuare (1944 - 1948). Secretar al Comitetului Județean Tulcea al P.M.R. (1948) și locțiitor politic al directorului Canalului Dunăre - Marea Neagră. Membru al Consiliului Militar și locțiitor politic al comandantului Marinei Militare (oct. 1950 - 1953), comandant al Flotilei Fluviale (sept. 1953) și comandant al Marinei Militare (aprilie 1954 - martie 1958). La dispoziția Direcției Cadre a M.F.A. (martie 1958) În anul 1959 în urma unor acuzații dovedite ulterior ca fiind nefondate a fost trecut în rezervă cu gradul de sergent
Mihail Nicolae () [Corola-website/Science/307552_a_308881]
-
sol și de securitate), din ziua victoriei în Europa (7 mai 1945) până în 1952, sunt următoarele: În a doua parte a anului 1946, mai mult de jumătate din forțele aeriene ale URSS erau staționate în afara țării, cu cea mai mare flotilă staționată în Polonia și România (2.500 de avioane în fiecare dintre cele 2 state). Dimensiunea trupelor au atins un vârf de 615.000 în martie 1946, dar a scăzut după încheierea Tratatului de Pace din 1947. La sfârșitul lui
Ocupația sovietică a României () [Corola-website/Science/307760_a_309089]
-
și alte 24 neconfirmate, însă pierderile au fost mari din cauza superiorității forțelor aeriene italiene (și ulterior, Luftwaffe). Forțele Aeriene Regale Române au organizat avioanele PZL P.24E în Grupul 6 vânătoare (format din escadrilele 61 și 62), ca parte a Flotilei 2 vânătoare. Avioanele erau repartizate aeroportului militar Otopeni și aveau misiunea de a apăra capitala. În primele zile ale războiului cu URSS, grupul de vânătoare și-a îndeplinit cu succes rolul, având 37 de bombardiere sovietice (fără escortă) doborâte în
PZL P.24 () [Corola-website/Science/306506_a_307835]
-
litoralul Mării Negre, a liniilor de transport energie electrică, misiuni de salvare în munți și pe mare, aplicații cu trupe de uscat precum și misiuni în folosul agriculturii. Începând din 1970, zborurile VIP cu elicopterul au fost asigurate de escadrila înființată în cadrul Flotilei 50 Aviație Transport de la Otopeni. Catastrofalele inundații din 1970 și 1975 au solicitat din plin elicopterele Mi 8, aparținând regimentului de la Alexeni, cărora li s-au adăugat IAR 316 și IAR 330 din dotarea altor unități. Au fost ridicate în
Aerodromul Alexeni () [Corola-website/Science/306600_a_307929]
-
ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a și Crucea comemorativă 1916-1918. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, drapelele unităților evidențiate în luptă au fost decorate la rândul lor. În acțiunile de pe frontul de vest, Regimentul 6 artilerie antiaeriană și Flotila 2 vânătoare au fost decorate cu ordinul Virtutea Aeronautică cu spade. Ordinul Mihai Viteazul cu spade a fost primit, între alte unități, de către Regimentul 2 călărași, remarcat în luptele de pe Someș, Mureș și din Cehoslovacia, Regimentul 96 infanterie, care a
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
număr mare de piloți, care au devenit ulterior cadrele necesare unităților de aviație. În istoria aviației românești urmează o perioadă lungă de reorganizare. Lui Jienescu i se încredințează un grup de avioane de vânătoare. Mai târziu această unitate va deveni „flotila de avioane de vânătoare” având la conducerea ei pe locotenent-colone , ulterior colonel. Calitățile sale excepționale au determinat promovarea lui la conducerea aviației românești cu toate că avea doar gradul de colonel, mai târziu fiind avansat la gradul de general. Între 1940-1941 a
Gheorghe Jienescu () [Corola-website/Science/307424_a_308753]
-
supraestimase efectul cuceririi Golfului Severnaia și a porturilor de aici. În noaptea de 28 iulie, von Manstein a lansat un atac amfibiu în încercarea de a ocoli prin flanc „linia Sapun”. Această operațiune a fost una foarte costisitoare pentru care flotila germană s-a dovedit total nepregătită, în timp ce aviația și artileria germană, în ciuda tuturor eforturilor lor, nu au reușit să distrugă sistemul subteran de apărare și comunicații sovietice. Germanii au atacat cu violență, dar apărătorii sovietici au reușit să reziste până la
Bătălia de la Sevastopol () [Corola-website/Science/307413_a_308742]
-
efectuat studii la Școala de Ofițeri de Marină din Constantă și apoi la Academia Militară Generală din București. După absolvirea facultății, a deținut funcțiile de comandant al Unității de Luptă Artilerie la bordul distrugătorului "Mărășești", șef al Biroului Cadre la Flotila de Dunăre, secretar al Consiliului Militar în C.M.M., comandantul distrugătorului 2 din Divizionul 418 Distrugătoare al Brigăzii 214 Nave, șef de stat major al Bazei 42 Maritime, specialist Observare Transmisiuni și șef al Secției Observare Radiotehnica și Vizuală în C.M.M.
Sebastian Ulmeanu () [Corola-website/Science/307459_a_308788]
-
navigația pe nava-școală "Libertatea", șef de stat major la Divizionul 418 Distrugătoare, ofițer secund, respectiv comandantul distrugătorului D 11. Este încadrat apoi în Direcția Operații a Marelui Stat Major al Armatei Române, unde a îndeplinit funcțiile de ofițer direcțional pentru Flotila de Dunăre, ofițer direcțional pentru Forțele Maritime Militare în Secția Operații, ofițer cu operațiile și locțiitor al șefului Secției în Secția Marină din M.St.M., ofițer I cu operațiile și locțiitor al șefului Secției Marină din Direcția Operații a
Mihai Aron () [Corola-website/Science/307460_a_308789]
-
domnitorului Barbu Știrbei, ca să ajute la organizarea artileriei călărețe din acel principat și al Anastasiei Argyropol, fiica logofătului dreptății. După absolvirea Gimnaziului român din Brașov și al Liceului "Sf.Sava" din București (1870), Emanoil Koslinski s-a înrolat voluntar în Flotila Română (1872), fiind al treilea român - după Nicolae Dimitrescu-Maican (1863) și Ioan Murgescu (1865), care a fost trimis prin concurs pentru a urma cursurile Școlii Navale din Brest (Franța). A studiat acolo între anii 1872-1874, fiind avansat la gradul de
Emanoil Koslinski () [Corola-website/Science/307462_a_308791]
-
de marină Koslinski a urmat un curs de specializare la Școala specială de torpilori (minieri) a Marinei ruse de la Kronstadt (Golful Finic), baza flotei ruse din Marea Baltică. După absolvirea acestor cursuri, s-a reîntors în România și a participat în cadrul Flotilei, la operațiunile navale ale Războiului de Independență, luptând în cadrul bateriilor de coastă de la Calafat și remarcându-se în mod deosebit, în octombrie 1877, cu ocazia executării celui dintâi baraj românesc de mine pe Dunăre, cu material rusesc, în Ostrovul Nedeia
Emanoil Koslinski () [Corola-website/Science/307462_a_308791]
-
Independență, luptând în cadrul bateriilor de coastă de la Calafat și remarcându-se în mod deosebit, în octombrie 1877, cu ocazia executării celui dintâi baraj românesc de mine pe Dunăre, cu material rusesc, în Ostrovul Nedeia (km 703), operațiune de pionierat pentru Flotila Română. În anul 1878 a fost înaintat la gradul de locotenent, iar apoi în 1881 la cel de căpitan. Emanoil Koslinski a organizat în anul 1882 Corpul Apărării Submarine și o primă Secție de Torpilori, în cadrul Flotilei Române. În anul
Emanoil Koslinski () [Corola-website/Science/307462_a_308791]
-
de pionierat pentru Flotila Română. În anul 1878 a fost înaintat la gradul de locotenent, iar apoi în 1881 la cel de căpitan. Emanoil Koslinski a organizat în anul 1882 Corpul Apărării Submarine și o primă Secție de Torpilori, în cadrul Flotilei Române. În anul 1887 căpitanul Koslinski este înaintat la gradul de maior și numit șef de Stat Major la Comandamentul Flotilei. În această calitate, a organizat prima școală de torpilori, a înființat "Corpul Apărărilor sub Apă" (1881) și a adus
Emanoil Koslinski () [Corola-website/Science/307462_a_308791]
-
de căpitan. Emanoil Koslinski a organizat în anul 1882 Corpul Apărării Submarine și o primă Secție de Torpilori, în cadrul Flotilei Române. În anul 1887 căpitanul Koslinski este înaintat la gradul de maior și numit șef de Stat Major la Comandamentul Flotilei. În această calitate, a organizat prima școală de torpilori, a înființat "Corpul Apărărilor sub Apă" (1881) și a adus, din Anglia, crucișătorul "Elisabeta" (1888). În anul anul 1890, maiorul Koslinski s-a aflat la comanda bricului "Mircea", iar în 1894
Emanoil Koslinski () [Corola-website/Science/307462_a_308791]
-
crucișătorul "Elisabeta" (1888). În anul anul 1890, maiorul Koslinski s-a aflat la comanda bricului "Mircea", iar în 1894 după înaintarea la gradul de locotenent-colonel, a primit comanda crucișătorului "Elisabeta". În același an, după organizarea Direcției a 5-a a Flotilei Române a fost numit la comanda acesteia, iar în anul 1897 i s-a încredințat funcția de director al Marinei din cadrul Ministerului de Război. El a participat la întocmirea noilor legi de organizare a Marinei, precum și la dotarea acesteia cu
Emanoil Koslinski () [Corola-website/Science/307462_a_308791]
-
În calitate de aspirant în marina franceză, a efectuat, între anii 1882-1883, o călătorie în jurul lumii, la bordul navei-școală franceze "Reine Blanche". A revenit în România în august 1883 și a fost avansat la gradul de sublocotenent. A fost încadrat în Corpul Flotilei Române, unde a activat la Inspectoratul Porturilor, și apoi a fost îmbarcat pe nava-școală „Mircea” și șalupele „Smârdan” și „Rahova. Între anii 1883-1889, a fost membru în comisiile de supraveghere a construcțiilor crucișătorului la Newcastle (Anglia) și a torpiloarelor la
Constantin Bălescu () [Corola-website/Science/307467_a_308796]
-
la voiaje în Marea Mediterană, comandantul navei, colonelul Vasile Urseanu, notându-l: „Ca ofițer de calcul și tir a condus în mod excelent. Este capabil, instruit, inteligent și studios”. În 1891, este avansat la gradul de căpitan și transferat la Arsenalul Flotilei. În anul 1894, cu nava-școală „Mircea” a efectuat o campanie de instrucție în Marea Neagră și Marea Mediterană. Este avansat la gradul de maior la 8 aprilie 1896, îndeplinind funcția de ofițer secund pe crucișătorul "Elisabeta" în 1897 și apoi pe cea
Constantin Bălescu () [Corola-website/Science/307467_a_308796]
-
1944. În acest an este luat prizonier de război, fiind dus în URSS. Revenit în țară în anul 1945, reia cursurile Politehnicii bucureștene, obținând diploma de inginer de drumuri și poduri. După absolvirea facultății, a activat pe monitorul „Bucovina” din cadrul Flotilei Fluviale Galați, apoi comandant de pluton la Depozitele Marinei de la Constanța, îmbarcat pe canoniera „Lepri”, ajutor cu navigația și transmisiunile pe canoniera „Dumitrescu” și transmisionist la bordul distrugătorului „Regina Maria”. Ulterior a fost numit în funcția de ofițer cu navigația
Grigore Marteș () [Corola-website/Science/307464_a_308793]
-
(n. 1831 - d. ?) a fost un maior român, care a deținut funcția de comandant al Flotilei Române (1866-1867). s-a născut în anul 1831. El a îmbrățișat de tânăr cariera armelor, intrând în septembrie 1849 în Legiunea de Cadeți, înființată în Moldova, în anul 1845. În anul 1851, a absolvit cursurile organizate pentru cadeți, obținând gradul
Scarlat Murguleț () [Corola-website/Science/307469_a_308798]