2,299 matches
-
Pe buhaz de mare, transcriere muzicală Gheorghe Oprea, pref. Al. I. Amzulescu, Tulcea, 1980; Sus în slava cerului. Colinde din satul Oltina, jud. Constanța, I-II, Constanța, 2000-2001; Prin pometul raiului. Colinde de ceată din Gârliciu, jud. Constanța, Constanța, 2001; Fluierul de izbândă. Basme, povestiri și snoave din satul Nifon, jud. Tulcea, Constanța, 2001; Fata de la izvorul limpede. Basme, povești și snoave din Horia, jud. Tulcea, Constanța, 2003. Repere bibliografice: Datcu, Dicț. etnolog., II, 79-80. I.D.
MIHALCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288133_a_289462]
-
Gyr. Prețuit peste măsură, printre mulți alții, de Perpessicius și de Petre Pandrea, M. se revelează, în versurile lui, ca un melancolic ale cărui stări pendulează între vaporoase euforii de ftizic și neliniștea unor rele presentimente - Grădina de sidef (1926), Fluierul lui Marsyas (1928), Versuri (1934). Însingurat, cu o sfâșietoare nevoie de afecțiune (visul lui de iubire e un „soare stâns”), cuprins în răstimpuri de o sete de viață care e reflexul spaimei de neființă, „ultimul trubadur” (E. Lovinescu) își susură
MILCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
reveria este spațiul, de un tragism discret, al prevestirilor funeste. SCRIERI: Din taina sufletului, Craiova, 1920; Căciulița roșie (în colaborare cu Radu Gyr), București, 1926; Grădina de sidef, București, 1926; Floarea lui Sânzien (în colaborare cu Radu Gyr), București, 1927; Fluierul lui Marsyas, Craiova, 1928; Versuri, Craiova, 1934. Repere bibliografice: Lovinescu, Scrieri, VI, 115; Perpessicius, Opere, II, 206-208, III, 75-77; Vladimir Streinu, „Grădina de sidef”, SBR,1926, 2; George Dumitrescu, Opinii literare, București, 1927, 57-60; Arghezi, Scrieri, XXVII, 289-290; Petre Pandrea
MILCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
își pierde măsura, ironia alunecă în batjocură sau înjurătură. Ceea ce urmează nu poate fi decât un lanț grosolan de nepotriviri. Cel obișnuit să se descurce mereu nu ezită, la o adică, să-i încurce pe alții. Prea multa îndemânare la fluier și joc pare să fie cu cântec. Trenul risipirilor desenează, în filigran, parabola greierului și furnicii. Lăutarul ne interzice judecarea vieții în categorii finale, lipsite de fluiditate: nici tragedie ascunsă, nici comedie pe față. Totuși, din această îndestulată împăcare cu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
island, urmașii vor face ouă roz. Veți obține ouă în diferite nuanțe de roz, albastru și verde. Copiii nu se opun mult la îngrijirea acestor pui. Sunt niște pui blânzi și se spune că ouăle lor conțin mai puțin colesterol. Fluier din soc Pentru a vă amuza copiii când sunteți la cules de fructe de pădure, scobiți o crenguță de soc pentru a face un instrument muzical. Copiii devin foarte creativi cu acesta. Pictură cu degetele Amestecați 2 căni de apă
Remedii naturiste pentru sănătate și frumusețe by Jude Todd [Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
geamuri cu grilaje era o sticlă de whisky. Avea o formă frumoasă. Părea pe jumătate plină. Am pășit spre ea. Și totuși, există pe lume mulți oameni drăguți. Te poți enerva citind ziarul de dimineață, poți să-l pocnești la fluierul piciorului pe insul de lângă tine din sala de cinema, poți să te simți rău și descurajat și să-i batjocorești pe politicieni, dar pe lume sunt și mulți inși de treabă. Ca de pildă cel care a lăsat acolo jumătatea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ieșit din baie, lăsând ușa deschisă. Nu era nevoie s-o închid acum. N-ar fi însemnat decât să le dau polițiștilor de lucru. N-a strigat și nici n-a fugit nimeni pe ușă. Nu s-a auzit nici un fluier de polițist. Totul era liniștit și însorit și calm. Nici un motiv de spaimă. Nu e decât Marlowe, descoperind încă un cadavru. Își face treaba ca la carte. I se spune Marlowe-ziua-și-crima. În urma lui umblă mașina frigorifică să încarce marfa pe
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
scăpat pe el, după care a fost forțat să curețe camera. A fost pus să stea într-un picior pe hârdău, cu mâinile ridicate, timp de 24 de ore, iar când obosea, era lovit cu ciomagul de un planton peste fluierul piciorului. A stat așa până a doua zi dimineață, când s-a prăbușit inconștient pe ciment. Neculai Popa, care a stat lângă el pe prici după terminarea bătăilor, avea impresia că a stat lângă un corp părăsit de suflet și
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
i-a ajutat apoi la crearea autentică a personajelor. Totdeauna când acțiunea se petrece la țară, în teatrul practicat de burghezie, țăranii apăreau în costume naționale, cu floricele la pălărie și zurgălăi la opincile noi-nouțe. Atmosfera rustică» era improvizată cu ajutorul fluierului ciobănesc, al tălăngilor și al lătratului de câini din culise. Aceasta era viziunea deformată, reacționară a sămănătorismului asupra satului, foarte convenabilă scopurilor politice ale burgheziei. Având de-a face cu un text nou, exprimând o realitate nouă, direcția de scenă
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
nostru, în țara noastră? Greu mi-ar veni să cred că nu! Iată cum își exprimă în timpul acestei mărturisiri a dărâmării șandramalei burghezo-moșierești la noi, Maria Banuș, în poemul ei Dărâmăm: Ce mai bâlci dărâmăm? Ce mai târg forfotea? Țipete, fluiere, scrânciob, dughene. Ce mărfuri ciudate zăceau pe tejghea, (...) Samsari și geambași, sulimene, foiță, Vătafi cu biciuști și copii ca moșnegii, În aer de-a valma sub crunta arșiță, Boierii, piticii, sforarii și regii. În condițiile create prin eliberarea noastră de sub
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Ambalajul informației 1.3.1. Stil și subiectivitate Să revenim la limbaj și la obstinația presei de a reduce distanța psihologică prin intermediul adjectivelor (extraordinar, inimaginabil, oribil etc), al metaforelor preluate din sport (a dat-o în bară, lovitură de pedeapsă, fluier final etc.), din terminologia militară (bătălie, mobilizare generală, canonadă etc). Cum remarcă și A. Kientz, conflictul este pivotul oricărei informații. Plecând de la o premisă corectă, dar oricând amendabilă (nu există limbaj neutru), putem ajunge la o concluzie îndoielnică și defel
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
m, sprinturi cu start lansat. Exercițiul nr. 33 Alergări din diferite poziții (din șezând, din culcat, din poziție de coborâre, de pe un picior...); toți copiii se află pe o linie și, la comanda de start prin semn (ridicarea mâinii), sonor (fluier, etc.) sau prin atingere, sprintează toți cât pot de tare până la un anumit marcaj - cine ajunge primul. Variantă: Cursă cu urmărire: partenerii, împărțiți pe două grupe, se află față-n față doi câte doi (cam la 1-2 m distanță); fiecare
Antrenament specific pentru pregătirea fizică pe uscat a schiorilor alpini. In: Antrenamentul specific pentru pregătirea fizică pe uscat a schiorilor alpini by Gheorghe BALINT, Puiu GASPAR () [Corola-publishinghouse/Science/255_a_502]
-
mai multe „arte poetice” și confesiuni lirice. B. se reprezintă pe sine ca modelator, el „frământă vedenii”, taie „nădejdi în marmura lunii”. Simplu meșteșugar, socotește totuși creația singura capabilă să nege limitele umane. Asemenea mărturisiri se întâlnesc și în ciclul Fluierul din cer, în care se filtrează însă trăirile colective (Cântec de moț, Apleacă-ți auzul). O sensibilă elegie a Clujului înstrăinat în urma Dictatului de la Viena se alătură câtorva poeme ce reflectă experiența tragică a războiului. Volumul Nepieritoarele efemeride, scris patru
BORTOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285820_a_287149]
-
etapă în aspirația de a conjura neființa. Descoperirea perenității „efemeridelor” consolează întrucâtva, dar ca fundal rămâne o vagă melancolie. Semnele neantului irump din când în când (Norii, Ușile de taină), menținând tensiunea. Nici motivul creației nu este abandonat, cântul - din fluier sau orfic - fiind și el o „nepieritoare efemeridă”, a cărei condiție e harul venit din cer. Prospețimea percepțiilor, interpretarea inedită dau o anume relevanță imaginilor. În Sonatele tăcerii, motivele revin într-un registru mai dramatic. E cercetat tot mai mult
BORTOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285820_a_287149]
-
ieșene „Cronica” și „Convorbiri literare”, dar și în „Amfiteatru”, „Ateneu”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Scânteia tineretului”, uneori semnând cu pseudonimul Petru Bogdan. B. scrie o poezie a seninătății aproape netulburate, inițial articulată pe simbolurile convenționale ale poeziei patriotice: țara, „cariatide brazii”, plaiul, fluierul. În Anotimpul corăbiilor, încrederea în Partid („Orice zidesc cu tâmpla și împlinesc cu dorul / Întemeind în lucruri un anotimp ales / Numai prin tine-și află deplinul înțeles” - Partid) se alătură, într-o lirică hibridă, inegală, ecourilor blagiene abia disimulate („Stau
BALAHUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285565_a_286894]
-
moarte simbolizează suavitatea, evanescența trăirii. Într-o viziune originală, ușor hiperbolizată metaforic, este figurată făptura celei care nu mai este: „Vine încet și lin/ trupul tău: ninsoare”, „Ți-a rămas un fulg de nea necules / pe potecile gurii”, „Sufletul tău, fluier de mătase”. Aglomerarea jocurilor de lumină și de culoare, nu o dată forțate, micșorează autenticitatea acestui cântec nostalgic al iubirii. Aceleiași imagistici i se subsumează în placheta Reculegeri în nemurirea ta (1925) un discurs poetic eliberat de stângăcii, de unele prețiozități
BALTAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
trei forme de existență distincte. Una, cu desfășurare amplă, este cea inspirată de fapte eroice din istorie, expuse într-un stil retoric, cu multe hiperbole și repetiții. Ea este cântată de obicei de lăutari cu acompaniament de instrumente muzicale (cimpoi, fluier, vioară, cobză sau țambal). Pasajele cântate pe o melopee liberă, silabică, deschisă improvizației, alternează cu versuri recitate și cu interludii instrumentale. Sub această formă, specia este încă vie în Oltenia și Muntenia, iar în secolul al XIX-lea a fost
BALADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285563_a_286892]
-
puternice afinități cu poezia lui Lucian Blaga: „Să știi că-i frumos / Să te auzi în cuvânt / (veghe adunată într-un dor de-aurori); / În fiecare vers. E ceva din sufletul tău, / din străfulgerele copilăriei / încrustate-n zăpoare”. Ochii, „pleoapele zorilor”, fluierul, moara, izvorul, pădurea, dar și tata, bunica, țarina sunt reperele, figurile care au pondere în structurarea versului lui B. El urmează atât tiparul poeziei populare, cât și al versului alb, într-o încercare, nu lipsită de farmecul melancoliei împăcate cu
BACILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285524_a_286853]
-
mama i-a murit când el avea 5 ani, fiind crescut de niște mătuși din partea mamei. Absolvise doar 4 clase și muncea ca muncitor necalificat la sonde. Tatăl, fiind țigan romanizat, avea abilitatea de a cânta la muzicuță și la fluier. Mama provenea și ea dintr-o familie numeroasă, de condiție socială și materială modeste. Nu a urmat școală, era analfabetă și era casnică. Au fost trei frați buni la părinți - inculpata și doi băieți și încă două fete ale mamei
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
pentru că-l încearcă oricine, și magic, pentru că reușește puținora, ca alchimia, comutarea vieții sufletești în poem: „Iubitele, prădate, se-nturnă înapoi. Și remușcarea oare cu ce să le-o ogoi? [...] Sfielnic se înturnă iubitele și eu / Nu mai posed misterul de fluier și de zeu // Zadarnic câte un spectru suspină lângă geam / Căci ospitalitate nicicâtă nu mai am. [...] Vai! cătră ce tărâmuri de stupi să le îndemn / Acuma, când sunt țeapăn ca un fetiș de lemn!?” SCRIERI: Maria, Timișoara, 1975; Bocceluța cu
AZAP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285512_a_286841]
-
timp, astfel că abia postum i-a fost publicată o culegere, Poeme și alte confesiuni (1979), în care marele comedian se exprimă într-un registru dramatic, profund interiorizat: „Cântecul de moarte/ Îl vei auzi încet/ Numai tu, Doamne./ Mi-e fluierul bătrân și bolnav./ Îl am de la Termopyle./ Acolo am fost învins prima oară.” Substituindu-se umanității, îi înregistrează destinul dramatic, înfrângerile, suferințele, chiar și când acestea fac cât o victorie, cum i s-a întâmplat lui Leonidas. Ca premoniții ale
CARAGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286095_a_287424]
-
generată de timiditate. Cele mai multe dintre povestiri sunt de valoare medie, fiind construite cu acuratețe și meșteșug, însă fără subtilități. Registrul tonalității e cel tragicomic, precum în Slăbiciunea părintelui Grigore (cu un personaj care nu poate auzi o melodie cântată la fluier fără a face „un pont”, adică un pas strașnic de „bătută” țărănească, chiar și când e cu odăjdiile pe el; nuanța dramatică vine din neputința înfrânării impulsului vital, neputință comună tuturor personajelor). Cum, de obicei, dramatismul este subiacent umorului, scriitorul
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
facem ? ,,Zâna cea bună’’: - Am s-arunc pe drum, înaintea voastră, furtună, trăznete și fulgere care să anuleze blestemul. Și puteți ajunge la castel fără ca balaurii să vă observe. Paul: - Și cum intrăm în castel ? ,,Zâna cea bună’’ scoate un fluier ): - Acesta este un fluier fermecat ( îl dă lui Paul ). Gigel: - Și ne întâlnim cu Zmeul și mama lui. Ce le spunem ? Le cerem scuze pentru deranj, pentru că nu ne-am anunțat ?! ,,Zâna cea bună’’: - Zmeul și mama lui sunt sub
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
Am s-arunc pe drum, înaintea voastră, furtună, trăznete și fulgere care să anuleze blestemul. Și puteți ajunge la castel fără ca balaurii să vă observe. Paul: - Și cum intrăm în castel ? ,,Zâna cea bună’’ scoate un fluier ): - Acesta este un fluier fermecat ( îl dă lui Paul ). Gigel: - Și ne întâlnim cu Zmeul și mama lui. Ce le spunem ? Le cerem scuze pentru deranj, pentru că nu ne-am anunțat ?! ,,Zâna cea bună’’: - Zmeul și mama lui sunt sub blestem și nu se
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
prin luptă, nu poate fi de folos lui Făt-Frumos. Dar blestemul se destramă dacă buzduganul este luat zmeului de către un muritor. Paul: - Zână, mulțumim pentru ajutor. O să-ți aducem buzduganul zmeului. ,,Zâna ce bună’’: - Bravo copii ! Drum bun... Cu fluierul acesta adormiți balaurii și puteți intra în castel. ( Zâna cea bună dispare nu înainte de a-i da lui Paul fluierul fermecat ). Gigel: - Nu vi se pare cam ciudată zâna asta ? Alina: Povestea spune că mama Zmeului ne poate transforma
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]