1,565 matches
-
Își coborî parcă rușinat, ca un câine prins cu mâța-n sac, privirea. „Ce-o fi În capul lui?“, se Întrebă Mașa, apoi, apropiindu-se de masă, spuse cu voce tare: - Am uitat să aduc pâinea. Zicînd aceasta, Mașa se foi În dreptul oaspetelui. Fusta sa largă și Înflorată atinse genunchiul viziotatorului, care se Înfioră ușor și tresări speriat, ducând după un timp mâna din nou spre păhărel. - Nu-i nimic. Dacă n-ai pâine, mă mulțumesc și cu firimituri, spuse Extraterestrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și Mașa-eu nu-i acum nici o deosebire. Întreabă-le și ai să te convingi..., râse Extraterestrul. Privește la această Mașă, crezi că n-a simțit nimic? Întrebă el, făcând semne spre capul spășit al celei de-a treia Mașe ce foia sub coada Evlampiei... Acum cred c-ai să Înțelegi mai bine ce Înseamnă trinitatea“, adăugă el, pufnind din nou În râs. „Există o Mașă-tu?“, exclamă femeia. „Păi, jubilă Extraterestrul, tu ești Mașa-tu, iar eu sunt Mașă-eu și viceversa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mirându-se că Oliver răspunde la stimuli... „Reflexele funcționează”, murmură el ușor nedumerit. „Pulsul e și el aproape normal. Și atunci de ce Îmi spuneți că Oliver a decedat?” Auzind că e În joc propria sa viață, masterandul reacționă pe loc, foindu-se pe scaun. Ramurile Încărcate de frunze și de flori foșniră neliniștit și aici, și dincolo de presupusul geam (după zodiacul chinezesc, Oliver era născut În Zodia Scorușului), iar penajul de pe piept și creștet căpătă o strălucire orbitoare. „Iată că totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
respect reciproc, se adresau unul altuia cu „dumneavoastră”. De altfel, fiecare dintre ei Își apăra, În felul lui, intimitatea. Chiar și În momentele cele mai delicate, Noimann se pomenea spunând: „Aș putea profita un pic de sânii dumneavoastră?!”. Iar Mathilda, foindu-se În pat, Îi răspundea: „Da, cu o singură condiție, dacă-mi dați voie să vă pup pe nas...”. „Desigur”, zicea Noimann, „nu e nici o problemă. Dar după asta, aș putea, la rându-mi, să vă cer Încă o favoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
La dumneavoastră alcoolul a ajuns mai sus”, surâse Satanovski. Și atunci Noimann văzu cu oroare că mâna În care ținea paharul se prăbușește pe masă, transformată și ea, la rândul ei, În cinci nouari. „Nouă e numărul dumneavoastră norocos”, spuse, foindu-se pe locul său, inginerul Edward. „Pe când al dumneavoastră-i șase”, replică pictorul, privindu-și genunchii care Încă mai tremurau. „Șase-șase”, spuse Satanovski, aruncând printre pahare și un rând de zaruri. „Mai puneți unul, ca să fie trei”, spuse pictorul. Mișcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
provocă femeia. Bikinski Încercă iar să se ridice de la masă, dar se prăbuși la loc. Satanovski Îl povățui să se calmeze. „Cu doamnele trebuie să fii politicos chiar și atunci când Întrec măsura”, Îl sfătui el. Ascultându-i, Oliver se tot foia pe locul său. Foșnetul cărților și zornăitul zarurilor Îi creau o stare de angoasă. Senzația de teamă din piept Îi creștea. Masterandul Își trecea privirea de la unul la altul, Încercând să găsească În conversație un colac de slavare pentru teama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
logice și limpezi la prima vedere, pe atât de nebuloase În profunzimea lor. „Da, trebuie să acceptăm realitatea cum e ea, nu cum dorim să fie...” Cinicul dădu păhărelul peste cap, așezându-și la loc șuvița rebelă. „Da”, repetă penitentul, foindu-se la picioarele sale, „dacă de Mathilda, momentan, nu puteți dispune, de mine puteți dispune oriunde și oricând... Eu sunt o simplă cifră, un număr, pe care Îl poți penetra cu degetele...” Cinicul Își ridică mâna, desprinzând din aer cravașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
strania mea prietenie cu Clara. Nu mai citeam aproape deloc pentru ea. Clara evita sistematic orice prilej de a rămîne singură cu mine. Întotdeauna, cînd o vizitam, unchiul ei era de față, prefăcîndu-se că citește ziarul, ori Bernarda se materializa foindu-se prin preajmă și aruncîndu-mi priviri cu coada ochiului. Alteori, compania venea sub forma uneia sau a mai multor prietene ale Clarei. Eu le numeam Surorile Anisete, mereu atinse de o pudoare și de o Înfățișare feciorelnică, patrulînd prin jurul Clarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
sară din tren, și-a băgat capul în pernă, zgomotele roților îi sfredeleau creierul, nu mai avea aer. Sala e ticsită de oameni, tot felul de oameni, încearcă să-și stăpânească bătăile inimii, nu a dormit toată noapte, s-a foit, doar spre dimineață a adormit într-un somn rău, s-a trezit cu o durere cumplită de cap, cu amețeli și cu o senzație de leșie în gură. A exersat toată ziua având senzația că are câlți în loc de creier, s-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
acuma, străinul, și cu ăstălaltul, ce umblă în straie din foaie de cort kaki, și cu cel din mașina albă? se întrebă Vartolomei. Vai de capul meu și câtă treabă am și tocmai acum, vin și ăștia... Cât s-a foit el nehotărât, lângă motopompă, flăcăul cu jiletcă și pantalonii ca măslina nemurată a și deschis larg poarta de la intrarea în ogradă. Se întoarse, rotindu-se pe călcâie, către Vartolomei și descoperindu-și buzele vineții de pe carnasierii prelungi, a amiciție și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
protestă moale, jenată de exagerarea prețuirii, făcută de față cu atâția oameni străini: Da' nu ți-e oarecum, să te lauzi atâta, bărbate?... Pe urmă, când Vartolomei i-a poftit să se apropie de țarcul cu miros înțepător, unde se foiau porcii rotunzi și albicioși, ca niște bulgări vii și mișcători de parafină, străinul, cu straiele tărcate, a dat înapoi. Trandafira l-a auzit cum a mârâit un fel de ocară, o vorbă nemțească, ori cel puțin ungurească sau să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
peste măsură, ce-i place... Cum se zice în misterioasa voastră Moldovă: valeu! ce-i place!... Se aplecă din nou spre Vladimir, coborându-și glasul pentru a șopti, grijuliu, să nu audă comunitatea de alături, care începuse, deja, a se foi; se trezeau, când unul, când altul, dintre cei prăvăliți în masa prăbușirii generale! Am doamnă tânără, încă și focoasă pe deasupra. Însă, eu am cam urcat sculele în pod. Ea mă trimite din când în când: ia du-te și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
zile pleca în Israel. Avea bijuterii, dar locatarii au văzut că nu părea jaf. „El era lungit pe jos, ea stătea pe fotoliu acoperită cu cuvertura. Fuseseră omorâți vineri, niște colegi de serviciu au venit marți și din greșeală, tot foindu-se pe lângă ușă, au apăsat clanța. Deja era un miros... Și după poliție, am chemat Sanepidul, că nu puteam trăi.“ Fiul era în Germania și-n Germania a rămas. Casa nu și-a găsit stăpân nici până azi, stă goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Poliția face un control de rutină. Se vedeau, înainte, patru-cinci oameni cu lanterne pe drumul care semăna cu un râu negru. — Poliția? — Așa se pare. — Nu mișca! îi spuse Endō lui Gaston, în șoaptă, dar aspru. Gaston începuse să se foiască. Endō a băgat mâna în buzunarul pelerinei și Gaston a simțit în coaste un obiect dur. Ne bouge pas. Trag. Crede-mă. Cu capul rezemat în mâinile-i uriașe, Gaston îl privi în tăcere pe Endō. Îi implora milă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
se apleca pentru a auzi mai bine cuvintele femeii, s-a îndreptat consternat. — Ce s-a întâmplat? întrebă Endō blând, căscând somnoros. Nu la toaletă mergeai? — Da... toaletă. — Atunci dă-i drumu’! Va au shotte! Dincolo de ușă se auzea femeia foindu-se. Era ca un leu în cușcă și căuta o cale de scăpare pentru Gaston. — Hai, du-te! repetă Endō. Gaston nu a avut de ales. Tavalul toaletei era foarte scund, pisoarul crăpat și pătat. Ușa, ieșită pe jumătate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
că astfel nu voi mai putea dezlega niciodată enigma acelui personaj. Probabil, însă, ei au luat tresărirea mea drept altceva, deoarece au devenit pe loc și mai amenințători. Își încordaseră mâinile la sân și, sub cămășile murdare, se simțeau reptilele foindu-se și mai tare. Mi-am dat seama că mă bănuiau pe mine de moartea îmblînzitorului. Le-am povestit atunci cum îmi petrecusem seara și au devenit foarte interesați când le-am spus despre individul care mă trăsese de limbă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de praf. Păianjenii își țeseau pânza mai departe nestingheriți. Când s-a lăsat însă noaptea și a început vântul, m-a cuprins o neliniște. O teamă. Așa din senin, așteptând să adorm. Cum să vă explic? Înlăuntrul așteptării începe să foiască uneori ceva. Auzi un sunet care te face să tresari și deodată vezi cum din așteptare se ridică un cap care se leagănă și se lățește, scoțând limba și apropiindu-se de tine. Atunci recunoști cobra. Era, poate, un semn
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
atunci când am mers de-a lungul liniei ferate, după ce-am coborât din mărfarul care m-a lăsat în plină noapte pe un câmp împădurit. De o parte pădure, de cealaltă tot pădure. Două pete lungi de întuneric în care foiau, poate, primejdiile, la fel ca în viața mea. Viață străbătută printr-un tunel. Dar acum, întrebarea care mă frământă era de altă natură. Câtă istorie mai știam? Mai puteam oare să judec un proces al lui Robespierre? Dacă puteam, însemna
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
există altă cale. Ori victimă, ori îmblînzitor. Ori îmblînzesc cobra, ori o las să mă muște. El va pune în fiecare seară lângă mine un fluier. Și poate nu voi rezista până la capăt. Într-o seară, când cobra se va foi, s-ar putea să iau fluierul, cum am făcut la coliba din mlaștină și, ascultând vântul, să încep să cânt. Fiara din mine ar râde atunci în hohote. N-ar mai trebui să lupte, căci melodia s-ar înfășura ea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
bei înainte să se răsufle. Dar sângele îi năvăli spionului pe față. Fără să se gândească, repeta ceea ce auzise sub copacul lui Baba. Și acum își asuma meritele pentru asta! Nu avea curajul să nu facă așa. Mai târziu, se foia și se răsucea în pat. Ce voia el de la viață? Golul care se întindea în jurul lui ca noaptea cea neagră îl făcu și mai decis să-l demaște pe Sampath ca escroc. 13 Într-o după-amiază, cam la o lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
să poată vedea exact ce se petrecea. În buzunar avea colecția lui de eprubete și niște sfoară; spera să poată lua mostre din sos, în timp ce stătea deasupra lui... Ca un om posedat, se strecură de-a lungul crengilor. Primatele se foiau neliniștite la ivirea zorilor. Armata urca pe drumul dinspre bazar. Pe platforma din spate a jeep-ului brigadierului zăcea băiatul Hungry Hop, încâlcit în plase pentru maimuțe, legat bine ca să nu mai facă necazuri pe străzile cu sens unic. — Dați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
drumul, strigase el, zbătându-se. Dați-mi drumul. Azi trebuie să-mi hotărăsc viața. Nu hotărăști nimic, îi răspunse brigadierul. Cu o eșarfă luată de la domnul Gupta, îl legă pe băiatul Hungry Hop la gură. Iar băiatul Hungry Hop se foia și se zbătea în tăcere, purtat fiind către Pinky, în ciuda ezitărilor sale. — Uite-i, Sampath, strigă domnul Chawla când îi zări. Sampath! Au ajuns! Dintr-odată, cu o panică explozivă, asemeni unui semn de exclamație fiziologic, maimuțele săriră din copacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
era să facă pe cocheta cu servitorii masculi. Reveni la Yanar și se hotărî. Irevocabil, fără apel, fără prietenie. Se apropie de el, încet, atent să nu facă zgomot. Prezicătorul își ridică ochii și-l văzu că se apropia. Se foia, încurcat, în fotoliu, dar rămase la locul lui. Părea nefericit. Gosseyn consideră că era semn bun. Cu excepția celor care se aflaseră în contact cu Discipolul, nici unul dintre acești prezicători, nu cunoștea tensiunea penibilă născută din imposibilitatea de a scruta viitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
imposibil de acceptat, dat fiind că creierul secund nici nu intra la socoteală, în această evaluare. Po-sibilitatea unei foarte admisibile minciuni îl făcu din nou sarcastic pe Gosseyn: - Nici o neclaritate? - Niciuna. Avu loc o întrerupere datorată lui Leej, care se foia. Se așeză și zise cu glas limpede: - Asta este o minciună. Eu pot prevedea tot ce pot prevedea și ceilalți. Și este greu să prevezi în detalii mai mult de trei săptămâni, înainte. Și chiar așa, abia rămâne între anumite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
dogmei sale. Gosseyn considera că momentul va fi favorabil pentru a aborda subiectul. Dar cum? Optă în cele din urmă pentru franchețe și vorbi. Când tăcu, Secoh îl privi îngândurat. De două ori era să vorbească. De două ori, se foi pe scaun ca pentru a se ridica și pleca. În sfârșit zise, blând: - Privilegiul de a-l vedea pe Zeul Adormit nu este acordat decât membrilor ordinului. - Întocmai, zise Gosseyn. Secoh păru tulburat, iar Gosseyn spera că în mintea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]