2,086 matches
-
din anii nouăzeci nu l-a cadorisit cu asemenea caracterizări descalificante pe Ion Iliescu. I-a spus criptocomunist sau antireformist, dar nu nebun. Ce argumente putea oferi, așadar, figura speriată a candidatei Monica Șerbănescu că va face față acestei presiuni formidabile. Posibilii inculpați din protipendadă vor de fapt un om de paie căruia să-i tremure vocea și să-i transpire palmele de frică în fața lor. Candidatul ideal este unul asemenea acestei doamne cumsecade care se ajută de Distonocalm ca să facă
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
capturate, rebotezată Venus, pentru a-i duce pe Leej, pe căpitanul Free, un echipaj de tehnicieni non-A și pe el însuși, prin spațiul cosmic. Intră într-un oraș aproape pustiu. Numai uzinele invizibile și centrul militar prezentau o activitate formidabilă. Elliott îl însoți pe Gosseyn pe navă și îi comunică ultimele informații. - Nu am auzit de luptă, dar unitățile noastre trebuie probabil să intre în acțiune. Zâmbi și scutură din cap. - Mă îndoiesc că și-ar mai da cineva osteneala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
să scoatem nasul la suprafață? Lanark o ajută pe Rima să se ridice în picioare, și îl urmară pe Ritchie-Smollet pe gheața neagră. Era dificil să vezi ceva din peșteră, în afară de tavanul cu doi-trei centimetri deasupra capetelor lor. — Ce energie formidabilă mai aveau și victorienii ăștia, zise Ritchie-Smollet. Au golit locul pentru o criptă, cînd cimitirul de deasupra se umpluse. Peste o generație, a fost pus la dispoziția pietonilor, și este încă un loc remarcabil de rezistent... Vă rog să puneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Bine. Puteți să-mi dați două farfurii de supă, vă rog? — Felicitări! Băiat sau fată? Cum se simte mama? întrebă Ritchie-Smollet, dîndu-i farfuriile dintr-un vraf. — Mulțumesc. Băiat. Pare să fie bine. Unul a devenit doi: primul și cel mai formidabil miracol, nu-i așa? Sper că-mi vei acorda privilegiul de-a-l boteza pe micuț. — O să-i spun asta mamei lui, dar ea nu e o ființă religioasă, spuse Lanark îndreptîndu-se spre ușă. — Ești sigur? Oricum, n-are importanță. întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
capturate, rebotezată Venus, pentru a-i duce pe Leej, pe căpitanul Free, un echipaj de tehnicieni non-A și pe el însuși, prin spațiul cosmic. Intră într-un oraș aproape pustiu. Numai uzinele invizibile și centrul militar prezentau o activitate formidabilă. Elliott îl însoți pe Gosseyn pe navă și îi comunică ultimele informații. - Nu am auzit de luptă, dar unitățile noastre trebuie probabil să intre în acțiune. Zâmbi și scutură din cap. - Mă îndoiesc că și-ar mai da cineva osteneala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
vreo primejdie. Acum, după ce examinase sursele de energie din atelierul de reparații, avea sentimentul că bipezii aceia nu dispuneau de mijloacele necesare pentru a-l învinge. Abia când se opri să privească aparatul de zbor, își dădu seama ce treabă formidabilă făcuse. Acum, nu-i mai rămânea altceva decât să plece, luând cu el și aparatura de care ar fi putut să aibă nevoie. Sau poate va fi nevoit să lupte? Auzi, neliniștit, pașii unor oameni care se apropiau și i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
asupra peretelui exterior al navei, către care era întors și aparatul de zbor, lung de vreo patruzeci de picioare. Trupul i se chirci sub fluxul electric emanat de generatoare. Perii de pe urechile sale lansară drept asupra peretelui navei acest flux formidabil. Simți că ia foc și că-l învăluie o durere cumplită. Înțelese că se apropiase în chip primejdios de limita maximă a capacității sale de absorbție a energiei. În ciuda eforturilor pe care le depunea, peretele nu voia să cedeze. Metalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
geniul colectiv al speciei sale, care prevăzuse această situație primejdioasă, anticipând chiar și posibilitatea unui contact cu radiații puternice. Cu iuțeala fulgerului, trupul lui Ixtl își schimba mereu forma, suportând de fiecare dată, timp de câte o fracțiune de microsecundă, formidabila sarcină. În cele din urmă, izbuti să se desprindă de perete. Se gândi atunci la perspectivele pe care i le deschidea noua situație. De bună seamă că oamenii vor încerca să-l încercuiască, venind de pe toate coridoarele. Ochii îi străluciră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ușor. În urma lui, luminile hublourilor păliseră, acoperite de o văpaie albăstruie, nefirească. Flacăra asta albastră, care țâșnea parcă prin toți porii imensei nave, sfârși prin a se stinge și ea, cu încetul. Dar înainte de a se fi stins cu totul, formidabilul scut energetic apăru din nou, interzicându-i pentru totdeauna lui Ixtl accesul la navă. În unele hublouri începură iarăși să pâlpâie lumini, din ce în ce mai strălucitoare, pe măsură ce puternicele motoare își reveneau din șocul năprasnic. Ixtl se întoarse din drum și se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ușor energia vitală de care avea nevoie. Transporta prin hiperspațiu câte o junglă întreagă, sau proiecta câte o planetă rece mai aproape de soarele ei... Dar tot nu era de ajuns. Ori de câte ori se hrănea, creștea și mai mult. În ciuda inteligenței sale formidabile, nu izbutea să-și găsească echilibrul. Stăpânit de o teamă cumplită, se vedea condamnat să piară într-un viitor apropiat. Sosirea navei îi trezise o nouă speranță. Subțiindu-se și lungindu-se într-o anumită direcție, va porni pe urmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
gând salvator. - Numai o clipă, zise el, ce se întâmplă cu energia cu care sunt încărcat când mă aflu închis ca într-un borcan în costumul ăsta de protecție? Văzu, după încremenirea fețelor din jurul lui, că a atins un subiect formidabil. - Va să zică asta este! izbucni el. Stratul izolator mă va împiedica să pierd ceva din energia aceasta. Deci, așa aș putea să capăt oarecare "greutate". N-am nici o îndoială că există o legătură între acest costum și cealaltă mașină. Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Când mă trezesc, sânt totdeauna cam zăpăcit. Acum ce mai avem de făcut? ― Intrăm în muzeu și ne luăm marfa. ― Exact, uitasem. Știi ceva? Noi n-ar trebui să ne despărțim niciodată. Adică tu, eu și căruntul. Sîntem o echipă formidabilă. ― Ai dreptate. ― Tu îți cumperi haremul și eu mă ocup de fluturi. El ce are de gând să facă din banii lui? ― Să-și cumpere o insulă. ― O insulă?! Ce naiba are nevoie de o insulă? ― Poate că vrea să alfabetizeze
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
răspundă la telefon. E complet "nevinovată", înțelegeți ce vreau să spun. Pe vremuri, în cazuri din astea neamurile te puneau sub interdicție. " Da, își zise maiorul, îmi închipui ce-a fost în stare să facă Melania acolo. Cu ce partitură formidabilă le-a luat ochii ăstora. Ea și Mirciulică... Și totuși nu se poate! Nu se poate să nu fi greșit undeva! Dar unde?" Se uită la chipul căruntului căutând parcă acolo răspunsul, dar nu văzu decât feșele albe și un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
situație. ― Nici măcar nu sânt supărată pe dumneavoastră. Vă rog să mă credeți. Știu că n-ați vrut să-mi alungați buna dispoziție, urma urmelor, aceasta vă e profesiunea și vă faceți datoria. Cristescu încetă să rîdă." Bătrîna e un număr formidabil! La un pas de ghilotină și-i gata să-i cânte motanului Mulți ani trăiască!" Melania Lupu șopti cu un zâmbet timid: ― Știam că până la urmă ne vom simți admirabil împreună. Maiorul o examină câteva clipe apoi scoase din buzunar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Surpriza pe care o încercăm față de cineva se cere consumată, fantezia dezlănțuită adăugând substanțial materialului faptic. Actuala carte de vizită a Melaniei Lupu, casnică, văduva unui modest funcționar în Ministerul de Finanțe ― era convins ― reprezenta doar un camuflaj, o cacealma formidabilă de care ea însăși probabil râdea cu hohote, în pătucul de fecioară cu îngerași și bile de bronz. ― Desigur, domnule Matei! o auzi. V-ați gândit foarte bine. Avem nevoie de un pahar. O picătură de apă e suficient. Tânărul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
s-a sinucis? ― Bine, dar... Sculptorul apucă strâns de spătarul unui scaun: Orice altă ipoteză mi se pare de neconceput, absurdă! Maiorul îl măsură calm: ― Nu chiar atât de absurdă. Amintiți-vă ce mi-ați relatat despre vitalitatea lui, despre formidabilul său apetit de viață, în ultimă analiză, despre natura sa fericită. Un jouisseur ― căci asta era Panaitescu ― nu-și ia niciodată zilele. Mai ales pentru un motiv atât de nebulos. Incapacitate de adaptare, spleen etc. " Am încurcat-o! Clar! Tipul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ceasul fluierând a pagubă: ― Ne apucă dimineața! La 10 vin ăia de la pompele funebre să-l ia pe Panaitescu. În ochii Melaniei Lupu se aprinse o flacără. Sângele îi năvăli în obraji pictîndu-i cu carmin. ― Domnule Matei! Extraordinar! Ce idee formidabilă ați avut! ― Eu?!? ― Extraordinar! Luă mâna sculptorului și o strânse la piept: E atât de simplu! Grigore Popa păru sceptic. ― Dacă și ăsta are idei... ― Valerica Scurtu... Doamne! Bătrâna își duse mâna la frunte râzând nervos: Valerica e slăbuță... Un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fix grupul, încît simți gemi care-i înțepa ochii. ― Ție nu ți se pare curioasă chestia asta? ― În ce sens? se interesă Azimioară. Maiorul își arcui sprâncenele. ― Am mai văzut eu vecini cumsecade, dar indivizii ăștia sânt de-a dreptul formidabili. Pur și simplu mă depășesc. Locotenentul își aranjă fularul. Din cauza frigului, se umezise în dreptul gurii. Nu răspunse. Avea impresia că, pe undeva, Cristescu exagerează cu suspiciunile. Erau niște amărâți care se considerau obligați să-i aducă un ultim omagiu lui
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ieși în stradă. Gerul se muiase și o ceață groasă învăluia orașul. Sub un felinar, un tânăr înalt și o fată cu căciuliță roșie păreau că nu-și pot descleșta degetele. Trecu zâmbind pe lângă ei, fără să-i observe. "E formidabilă!" Auzi pași în spate și întoarse capul reflex. Locotenentul Ciobanu se apropia însoțit de o femeie în vârstă. ― Doamna Dogaru îl caută pe Vâlcu. Cristescu cercetă chipul bătrânei. Încerca să-și ascundă neliniștea. Pleoapele îi zvâcneau nervos, degetele frământau mânerul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Dumnezeule! Melania Lupu își rotunji ochii. Am venit în vizită la verișoara mea. Ce găsiți extraordinar? Cel mult, voi înnopta aici. ― De aceea lăsați o cămară întreagă la dispoziția motanului? Nu, stimată doamnă! Aveați de gând să dispăreți împreună cu pânzele, formidabila miză a celor trei crime! Se adresa doar bătrânei părând să facă total abstracție de Vâlcu. Melania Lupu scutură din cap. ― Greșiți... Greșiți îngrozitor, domnule maior... Vă asigur că... Cristescu o întrerupse cu un gest: ― Un Rembrandt și un Goya
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lui. ― Fără îndoială, dar asta s-a întîmplat pe data de 11 decembrie. Panaitescu a murit pe 8, iar dumneavoastră ați expediat mandatul pe 10 seara. Poșta a confirmat-o. " Și cu asta basta" răsuflă Azimioară gîndindu-se la o budincă formidabilă și crema de zahăr ars din frigider. Cristescu își întinse mâinile peste masă. ― Unde sânt tablourile, doamnă? ― În umbrelă, chicoti Melania Lupu. Închipuiți-vă! Desfăcu șiretul și scoase pânzele făcute sul: Vi le dau cu inima împăcată. Abia aștept să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
bună veste pe care am auzit-o de... Își pierdu însă glasul văzînd expresia de pe fața Împărătesei. Ca și cînd n-ar fi auzit întreruperile, aceasta spuse: \ PRINȚE, SÎNT ULUITĂ. ȘI CINE E FERICITUL ALES? \ PROBABIL UNUL DINTRE CEI MAI FORMIDABILI BĂRBAȚI PE CARE I-AM CUNOSCUT, ÎNCÎNTĂTOR ÎN POFIDA VITALITĂȚII SALE ȘI ÎNTRU TOTUL DEMN DE MÎNA TA. A VENIT LA PALAT ACUM VREO OPT LUNI ȘI TE-A IMPRESIONAT PE DATĂ. DIN NEFERICIRE, DATORITĂ ANTECEDENTELOR SALE \ VREAU SĂ SPUN DIN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
de partea întunericului, Olrik mobilizează, în contra lumii libere pe care o apără Blake și Mortimer, energia creatoare pe care o vor etala, în seria inspirată de Ian Fleming, oamenii temutei organizații SPECTRE. Niciodată împăcat cu înfrângerea, evadând din cele mai formidabile închisori, aflat în vecinătatea marilor tirani sau a celor mai redutabili criminali, Olrik este ingredientul fără de care ritmul inițiatic al aventurii nu poate fi menținut. Când se va trezi cel adormit Ceea ce acordă o poziție unică seriei inaugurate de Jacobs
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
am uitat atunci pe tata, dar ceva îmi strângea stomacul, ceva care îmi răpea orice atenție în afară de cea pe care o acordam acuzatului. Nu ascultam aproape nimic, simțeam că voiau să-l omoare pe acest om viu și un instinct formidabil, ca un val, mă aducea alături de el, cu un fel de încăpățânare oarbă. Nu m-am trezit cu adevărat decât o dată cu rechizitoriul tatălui meu. Transformat de roba lui roșie, nici cumsecade și nici afectuos, gura lui viermuia în fraze nesfârșite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Mariana cunoaște autograful, iar eu nu îndrăznesc să-l arăt și altora, din acel simț al modestiei ce m-a caracterizat. Nici prin vis nu mi-a trecut că voi avea asemenea aprecieri de la un scriitor consacrat, cu o operă formidabilă, ca număr de volume de calitate, a stilului și limbii române magistral folosite. Am pregătit un număr de 50 de volume cu data de azi a lansării și semnătura mea, pentru a câștiga timp la momentul oportun. De la Iași au
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]