1,194 matches
-
sârbii și otomanii se înfruntau deja. Sârbii au fost înfrânți și s-au retras în grabă. Ungurii s-au retras în Valahia când și-au dat seama că nu au puterea să în lovească pe turci pe la spate. Murad a fortificat granițele cu Serbia și Ungaria, dar a renunțat să mai ocupe Valahia. În schimb, el și-a trimis forțele în Anatolia, unde i-a înfrânt pe karamanizi în 1428. În 1430, o mare forță otomană a atacat prin surprindere Salonicul
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
afla în acea perioadă sub constantele atacuri ale sarazinilor. În jurul anului 900, Grigore a distrus în mod preventiv "castrum Lucullanum", o fortăreață napolitană din afara cetății, tocmai pentru a preveni preluarea acestei baze de către musulmani. Pe de altă parte, el a fortificat zidurile orașului și l-a aprovizionat cu suficiente muniții pentru eventualitatea unui asediu. Potrivit cronicarului de mai târziu, Leon de Ostia, Grigore a încheiat un pact cu principele longobard de Benevento și de Capua, Atenulf I, și cu locuitorii din
Grigore al IV-lea de Neapole () [Corola-website/Science/324720_a_326049]
-
mercenarii sarazini, care au jefuit Capua în 841. Ruinele cetății sunt ceea ce a mai rămas din "Capua Veche" (vezi Santa Maria Capua Vetere). Landulf a întemeiat atunci actualul oraș, "Capua Nouă", pe colina din apropiere de Triflisco, pe care a fortificat-o sub numele de "Rebelopolis", potrivit "Chronicon Salernitanum". El a lăsat patru fii care s-au remarcat în deceniile următoare în cadrul luptelor din sudul Italiei: Lando, care i-a succedat; Pândo, care a devenit "marepaphias" la Salerno iar mai tarziu
Landulf I de Capua () [Corola-website/Science/324730_a_326059]
-
(în , în ) este un complex fortificat de clădiri din Praga (Republica Cehă), ce datează din secolul al IX-lea. Castelul a fost un sediu al puterii, aici aflându-se reședința regilor Boemiei, împăraților Sfântul Imperiu Roman și președinților Cehoslovaciei, iar în prezent se află reședința oficială
Cetatea din Praga () [Corola-website/Science/324832_a_326161]
-
în albumul: " „Siebenbürgen Bilder einer Reise”" („Pelegrinul transilvan”), Wort+Welt+Bild Verlag München, 2007. Dincolo de excepționalele valente artistice, lucrările artistului Jacobi se constituie că un apel la salvarea unor valori inestimabile ale patrimoniului istoric și cultural mondial - renumitele biserici săsești fortificate din Transilvania - amenințat astăzi mai mult ca niciodată prin plecarea masivă a sașilor, care s-a accentuat după căderea comunismului până la limita depopulării totale a unor sate. Din mulțimea de fotografii pe această temă, a ales 2000 pe care le-
Peter Jacobi () [Corola-website/Science/324844_a_326173]
-
la nord-vestul satului. Pe această înălțime cercetările arheologice și mențiunile documentare identifică numeroase situri printre care o așezare neolitică și două fortificații cu valuri de pământ: Cetatea Scurtă și Cetatea ""La Zidu"". Teritoriul sitului Cetății Scurte (Cod LMI SB-I-s-A-11983), este fortificat cu valuri de pământ din pantă, în cornișa dealului în partea de vest fiind ridicată pe vremuri o palisadă. Prima atestare documentară a cetății este în anul 1319, prima cercetare arheologică a fost făcuta între anii 1967 - 1969. Situl este
Cetatea Scurtă (Orlat) () [Corola-website/Science/326079_a_327408]
-
rotunde din Bornholm intra cele patru următoare: Wikipedia eston repertoriază următoarele biserici fortificate: În Franța, o mulțime de biserici fortificate se află în diferite regiuni și departamente: Sînt repertoriate bisericile departamentelor următoare: Departamentul Haut-Rhin Multe biserici din Aquitania au fost fortificate din cauza Războiului de 100 de ani fiindcă regiunea istorică Aquitania aparținea Angliei și trebuia să fie apărată de atacuri franțuzești. De aceea majoritatea bisericilor fortificate ale Aquitaniei se află în nord-estul departamentului Dordogne, pe fosta granița între Anglia și Franța
Lista bisericilor fortificate () [Corola-website/Science/326094_a_327423]
-
trebuia să fie apărată de atacuri franțuzești. De aceea majoritatea bisericilor fortificate ale Aquitaniei se află în nord-estul departamentului Dordogne, pe fosta granița între Anglia și Franța. Sînt repertoriate bisericile departamentelor următoare: Departamentul Dordogne Thierry Hourlier a găsit 46 biserici fortificate în departamentul Dordogne: Departamentul Landes Departamentul Pyrénées-Atlantiques Sînt repertoriate bisericile departamentelor următoare: Departamentul Côtes-d'Armor Sînt repertoriate bisericile departamentelor următoare: Departamentul Ardennes După Wikipedia franceză, pare că următoarele biserici sînt sau au fost biserici fortificate: Sînt repertoriate bisericile departamentelor următoare
Lista bisericilor fortificate () [Corola-website/Science/326094_a_327423]
-
bisericile departamentelor următoare: Departamentul Indre-et-Loire Sînt repertoriate bisericile departamentelor următoare: Aude Departamentul Gard Departamentul Hérault Departamentul Lozère Departamentul Pyrénées-Orientales Sînt repertoriate bisericile departamentelor următoare: Departamentul Creuse Departamentul Corrèze Departamentul Haute-Vienne Sînt repertoriate bisericile departamentelor următoare: Departamentul Vendée Departamentul Sarthe Bisericile fortificate din Lorena sînt datorite disputelor între stăpânii zonei: ducii Lorenei, ducii din Bar, conții Luxemburgului, episcopii celor trei episcopii (Toul, Metz, Verdun). Sînt repertoriate bisericile departamentelor următoare: Departamentul Meurthe-et-Moselle Departamentul Meuse Lista bisericilor ale departamentului Meuse a fost elaborată de către
Lista bisericilor fortificate () [Corola-website/Science/326094_a_327423]
-
de către "services départementaux de l'architecture et du patrimoine" , însă nu este accesibilă pe web. Wikipedia francez repertoriază bisericile din urmă: Departamentul Moselle În departamentul Moselle, Pays messin care înconjura orașul și episcopia Metz păstrează singur 31 biserici fortificate sau fortificate în trecut: Sînt repertoriate bisericile departamentelor următoare: Departamentul Aveyron Departamenul Gers Departamentul Lot Sînt repertoriate bisericile departamentelor următoare: Calvados Sînt repertoriate bisericile departamentelor următoare: Departamentul Charente Departamentul Charente-Maritime Departamentul Deux-Sèvres Departamentul Alpes-de-Haute-Provence Departamentul Bouches-du-Rhône Departamentul Vaucluse Departamentul Ardèche Cele mai multe biserici
Lista bisericilor fortificate () [Corola-website/Science/326094_a_327423]
-
Schweinfurt face parte a regiunii Franconia Districtul Würzburg Districtul Würzburg face parte a regiunii Franconia În Grecia, pe ostravul Cretă, există mai multe mănăstiri fortificate. În România există biserici fortificate săsești și ungurești. În plus, anumite mănăstiri ale românilor șunt fortificate, ca faimoasa Mănăstirea Putna. Pentru bisericile fortificate ale Ardealului, vezi secțiunea "Biserici fortificate din Transilvania". Koper O parte a bisericilor ridicate în Spania se datoreaza eforturilor principilor creștini de a cuceri peninsula iberica ocupată de musulmani. Sînt repertoriate bisericile provinciilor
Lista bisericilor fortificate () [Corola-website/Science/326094_a_327423]
-
regiunii Franconia În Grecia, pe ostravul Cretă, există mai multe mănăstiri fortificate. În România există biserici fortificate săsești și ungurești. În plus, anumite mănăstiri ale românilor șunt fortificate, ca faimoasa Mănăstirea Putna. Pentru bisericile fortificate ale Ardealului, vezi secțiunea "Biserici fortificate din Transilvania". Koper O parte a bisericilor ridicate în Spania se datoreaza eforturilor principilor creștini de a cuceri peninsula iberica ocupată de musulmani. Sînt repertoriate bisericile provinciilor următoare: Provincia Huesca Provincia Lugo Provincia Gipuzkoa Sînt repertoriate bisericile provinciilor următoare: Provincia
Lista bisericilor fortificate () [Corola-website/Science/326094_a_327423]
-
ai acestui neam, amintit încă din secolul al XIII-lea în legătură cu acest domeniu important din comitatul Hunedoara. După ce turcii au ocupat în 1552 cetatea Lipovei, Ilia a devenit o cetate de graniță. Ca să corespundă noii sale funcții, cetatea a fost fortificată cu un inel de apărare bastionar, iar după stingerea pe linie bărbătească a familiei proprietare, domeniul i-a revenit din voia principelui Ștefan Báthory (1571-1586) lui Farkas Bethlen de Iktár (1530-1590). El a fost cel care prin construirea Bastionului Roșu
Bastionul Roșu din Ilia () [Corola-website/Science/326126_a_327455]
-
vine din lecțiile învățate de către germani (și austrieci), de la Războiul ruso-japonez din 1904-1905. În timpul războiului, japonezii au demontat o serie de obuziere de apărare de coastă de 28-cm și le-au folosit pentru a ajuta la asediul bazei navale ruse fortificată de la Port Arthur. Aceasta a fost o noutate ca, până la acea dată, experții militari considerau că cele mai mari tunuri transportabile de asediu pot fi în jurul calibrului de 20 cm. Cu toate acestea, majoritatea țărilor europene nu a reușit să
Berta cea grasă (mortieră) () [Corola-website/Science/326193_a_327522]
-
relațiilor diplomatice dintre guvernele japoneză și rusă. Pe partea rusă, amiralul Stark avea navele de linie Petropavlovsk, Sevastopol, Peresvet, Pobeda, Poltava, Țesarevici și Retvizon, susținute crucișătoarele ușoare Pallada, Diana, Askold, Novik și Boyarin, toate ancorate și în protecția bazei navale fortificate din Port Arthur. Cu toate acestea, apărarea bazei navale Port Arthur nu au fost atât de puternică cât ar fi putut să fie, câteva din baterii de artilerie de coastă operaționale au fost mutate la Dalny pentru îmbunătățirea apărării și
Bătălia de la Port Arthur () [Corola-website/Science/326195_a_327524]
-
puțin pentru o vreme, asaltul otoman asupra Vanului. Atacul otoman și-a pierdut vigoarea la sfârșitul lui septembrie și s-a oprit. Armata a 2-a pierduse aproximativ 30.000 de oameni, uciși sau răniți. În fața otomanilor, rușii și-au fortificat liniile și au răspuns cu contraofensive. În această perioadă, până la izbucnirea Revoluției Ruse, flota rusă a dominat în mod incontestabil regiunea Mării Negre. Restul anului 1916 a fost folosit de turci pentru modificări organizaționale și operaționale pe frontul din Caucaz. Aceste
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
de la Munții Munsur până la Marea Neagră, cu 66 batalioane, 177 de mitraliere și 157 de tunuri. Armata otomană avea probleme mari de dotare cu armament, aprovizionare și transport. Atacurile împotriva Erzurumului și Trabzonului ar fi avut puține șanse de izbândă, rușii fortificându-le puternic. Forțele ruse fuseseră plasate pe o linie de la vest de Trabzon, de-a lungul pasului Erzincan-Kemah, până la lacul Van și mai departe spre Baskale. Pe această linie, rușii dispuneau de 86.000 de combatanți și 146 de tunuri
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
abrupte, biserica este considerată o bazilică unicat deoarece apărarea ei se făcea doar pe partea de vest a dealului. Biserica a fost construită în satul Cincu din județul Brașov de către coloniștii germani la mijlocul secolului al XIII-lea. Ansamblul bisericii evanghelice fortificate din Cincu este înregistrat în lista monumentelor istorice al județului Brașov sub codul LMI BV-II-a-A-11639 având trei obiective principale: Așezarea săsească Cincu a devenit într-un timp foarte scurt centrul administrativ al Scaunului Cincului sau "Scaunul de Schenck" ( ), ea fiind
Biserica fortificată din Cincu () [Corola-website/Science/326305_a_327634]
-
deja existentă a unui castel medieval, fostele fortificații au fost în întregime transformate într-o vilă în stil renascentist-baroc. Construcția a fost terminată în 1604, și după 50 de ani s-au adăugat mai multe galerii. Colțurile vilei au fost fortificate cu patru turnuri octogonale. În 1706, în timpul Marelui Război al Nordului, armata suedeză a lui a jefuit castelul și i-a distrus fortificațiile. După mai multe decenii, familia Radziwiłł a adus arhitecți germani și italieni să renoveze și să mărească
Castelul Niasviž () [Corola-website/Science/326325_a_327654]
-
Biserica evanghelică fortificată din Merghindeal, județul Sibiu, a fost construită în secolul XIII. Figurează pe lista monumentelor istorice 2010, , cu următoarele obiective: Merghindeal se numea în limba germană, la data atestării sale, "Mergenthal" sau "Marienthal", în ungurește "Morgonda" și însemna "Valea Mariei". În
Biserica fortificată din Merghindeal () [Corola-website/Science/326413_a_327742]
-
cu von Leeb, în rezultat von Leeb a demisionat. El a fost înlocuit de Georg von Küchler. Înaintarea a Armatei a 11-a în direcția orașului Demiansk a început pe 7 ianuarie. Prima țintă a fost Staraia Russa, însă orașul fortificat de germani, nu a putut fi cucerit. Drept rezultat în această secțiune avansarea sovieticilor a fost oprită. Împreună cu atacul Armatei a 11-a a început și înaintarea Armata a 34-a. La 29 ianuarie, trupele sovietice au început atacul pe
Punga de la Demiansk () [Corola-website/Science/326406_a_327735]
-
armata sa către sud în Lincolnshire, ca parte a unei înaintări pe trei linii către Londra, dar a fost obligat să își folosească mare parte din forțe pentru a asedia Hullul. Asediul a eșuat, întrucât corăbiile parlamentariste puteau aproviziona și fortifica portul, iar garnizoana inundase zone extinse din jurul orașului, unde detașamentele regaliste trimise în Lincolnshire au fost învinse în bătălia de la Winceby. Spre sfârșitul lui 1643, Războiul Civil Englez s-a întețit. Regele Carol I a negociat o „cedare” în Irlanda
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
ce trece prin imediata vecinătate, se află un bastion semicircular. Incinta interioară este cea mai impozantă cu cei 7m înălțime. Traseul său descrie un oval alungit pe direcția NE-SV, cu diametru maxim de cca 50m. Pe diametrul scurt este fortificată cu două turnuri: turnul porții (NV) și un turn de apărare (SE). În partea de nord, incinta se sprijină pe trei contraforturi masive din beton armat, instalate în urma lucrărilor de restaurare. La turnul de apărare din SE (h=cca15 m
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
Până în zori (pe la 4:30 a.m.), vremea a devenit neobișnuit de caldă și umedă, soarele care răsărea fiind acoperit de fumul tunurilor și muschetelor. Pedestrașii suedezi, conduși de generalul Lewenhaupt, au încercat să-i atace pe ruși în tabăra lor fortificată de la nord de Poltava. Dar înaintarea suedeză s-a oprit rapid, în parte deoarece pedestrașilor li s-a dat ordin să se retragă și să se reorganizeze. În plus, un detașament suedez, comandat de generalul Roos, nu aflase de planul
Bătălia de la Poltava () [Corola-website/Science/322725_a_324054]
-
de sașii chemați aici de regele Ungariei, Geza I (1141-1161) pentru a apăra granițele voievodatului. Cetatea a fost construită în centrul localității de către greavul sas Herbord de Wrbow, în a doua parte a secolului al XIII-lea. Reședința nobiliară era fortificată cu un zid care delimita o incintă circulară și dispunea de un donjon romanic. În secolul al XV-lea cetatea este vândută, devenind proprietatea comunității. Donjonul romanic a fost transformat în turn-clopotniță, i s-a adăugat o nouă incintă fortificată
Cetatea Greavilor din Gârbova () [Corola-website/Science/322730_a_324059]