1,322 matches
-
vândut în schimbul a 45 de lire și cinci șilingi la o licitație în mai 1819 drept „crocodil în stare fosilizată” lui , de la British Museum, care deja propusese ca el să fie denumit "Ichthyosaurus". Mama lui Mary a gestionat afacerea cu fosile imediat după moartea lui Richard, dar nu este clar câte fosile a adunat ea. Chiar în 1821, ea a scris la British Museum pentru a cere să fie remunerată pentru specimen. Timpul lui Joseph era din ce în ce mai mult ocupat de ucenicia
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
licitație în mai 1819 drept „crocodil în stare fosilizată” lui , de la British Museum, care deja propusese ca el să fie denumit "Ichthyosaurus". Mama lui Mary a gestionat afacerea cu fosile imediat după moartea lui Richard, dar nu este clar câte fosile a adunat ea. Chiar în 1821, ea a scris la British Museum pentru a cere să fie remunerată pentru specimen. Timpul lui Joseph era din ce în ce mai mult ocupat de ucenicia la un , dar el a rămas activ și în afacerea cu
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
a adunat ea. Chiar în 1821, ea a scris la British Museum pentru a cere să fie remunerată pentru specimen. Timpul lui Joseph era din ce în ce mai mult ocupat de ucenicia la un , dar el a rămas activ și în afacerea cu fosile cel puțin până în 1825. În acel moment, Mary își asumase deja rolul conducător în afacerea familiei. Unul dintre cei mai fideli clienți ai familiei era locotenent-colonelul Thomas James Birch, ulterior Bosvile, un bogat colecționar din Lincolnshire, care a achiziționat de la
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
Birch l-a întristat mult sărăcia în care trăia familia. După ce un an de zile nu efectuaseră nicio descoperire importantă, erau în punctul de a-și vinde mobila pentru a plăti chiria. Astfel, el a hotărât să vândă la licitație fosilele achiziționate de la ei și să le dea banii obținuți. El a scris paleontologului la 5 martie în acel an, anunțându-l că vânzarea este „în folosul sărmanei femei și a fiului și fiicei ei din Lyme, care într-adevăr au
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
pare că suma a pus familia pe niște baze financiare mai stabile și, cum au venit cumpărători de la Paris și de la Viena, evenimentul de trei zile a crescut notorietatea familiei în comunitatea geologilor. Anning a continuat să se întrețină vânzând fosile. Sortimentul său principal consta din fosile de nevertebrate, cum ar fi cochilii de amoniți și , comune în zonă și vândute pe câțiva șilingi. Fosilele de vertebrate, cum ar fi scheletele de ihtiozauri, se vindeau pe mai mulți bani, dar erau
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
pe niște baze financiare mai stabile și, cum au venit cumpărători de la Paris și de la Viena, evenimentul de trei zile a crescut notorietatea familiei în comunitatea geologilor. Anning a continuat să se întrețină vânzând fosile. Sortimentul său principal consta din fosile de nevertebrate, cum ar fi cochilii de amoniți și , comune în zonă și vândute pe câțiva șilingi. Fosilele de vertebrate, cum ar fi scheletele de ihtiozauri, se vindeau pe mai mulți bani, dar erau mult mai rare. Adunarea lor era
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
trei zile a crescut notorietatea familiei în comunitatea geologilor. Anning a continuat să se întrețină vânzând fosile. Sortimentul său principal consta din fosile de nevertebrate, cum ar fi cochilii de amoniți și , comune în zonă și vândute pe câțiva șilingi. Fosilele de vertebrate, cum ar fi scheletele de ihtiozauri, se vindeau pe mai mulți bani, dar erau mult mai rare. Adunarea lor era o muncă periculoasă pe timp de iarnă. În 1823, on articol din "The Bristol Mirror" scria despre ea
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
ea: Riscul meseriei sale a fost cel mai evident în octombrie 1833, când a scăpat cu viață dintr-o alunecare de teren care l-a îngropat de viu pe terrierul ei alb-negru, Tray, însoțitorul ei constant în expedițiile de strâns fosile. Ea îi scria unei prietene, Charlotte Murchison, în luna noiembrie a acelui an: „Poate vei râde când îți voi spune că moartea bătrânului și credinciosului meu câine m-a întristat mult, stânca ce a căzut peste el și l-a
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
în 1829. În ciuda educației sale limitate, ea citea orice lucrare științifică putea obține, dar și, adesea, articole copiate de mână împrumutate de la alții. Paleontologul Christopher McGowan a examinat o copie realizată de ea a unei lucrări din 1824 de despre fosilele de reptile marine și a observat că acea copie conține câteva pagini de ilustrații tehnice realizate de ea și pe care îi era greu să le deosebească de original. Ea a disecat și animale actaule, inclusiv pești și sepii pentru
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
acea copie conține câteva pagini de ilustrații tehnice realizate de ea și pe care îi era greu să le deosebească de original. Ea a disecat și animale actaule, inclusiv pești și sepii pentru a înțelege mai bine anatomia unora dintre fosilele cu care lucra. Lady Harriet Silvester, văduva fostului arhivar al Londrei, a vizitat Lyme în 1824, și a descris-o pe Anning în jurnalul său: În 1826, la 27 de ani, Anning a reușit să strângă destui bani pentru a
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
o casă cu vitrină pentru prăvălia ei, "Anning's Fossil Depot". Afacerea devenise destul de importantă încât mutarea a fost relatată în ziarul local, care observa că în prăvălie este expus un frumos schelet de ihtiozaur. Numeroși geologi și colecționari de fosile din Europa și din America au vizitat-o pe Anning la Lyme, între care și geologul , care a spus despre Anning că este „o creatură tare ciudată și deșteaptă”. El a cumpărat de la ea fosile pentru recent înființatul în 1827
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
Numeroși geologi și colecționari de fosile din Europa și din America au vizitat-o pe Anning la Lyme, între care și geologul , care a spus despre Anning că este „o creatură tare ciudată și deșteaptă”. El a cumpărat de la ea fosile pentru recent înființatul în 1827. Regele Frederic Augustus al II-lea al Saxoniei i-a vizitat prăvălia în 1844 și a acumpărat un schelet de ihtiozaur pentru vasta sa colecție de istorie naturală. Medicul și consilierul regelui, , scria în jurnalu
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
înapoi carnețelul, i-a spus: „sunt bine cunoscută în întreaga Europă”. Pe măsură ce timpul trecea, încrederea lui Anning în cunoștințele ei creștea, și în 1839 ea a scris la ' să pună la îndoială o afirmație făcută într-un articol, că o fosilă recent descoperită de rechin preistoric ' ar reprezenta un nou gen, ar fi de fapt o eroare, întrucât ea descoperise cu mulți ani în urmă existența rechinilor fosili atât cu dinți drepți, cât și cu dinți curbați. Extrasul din această scrisoare
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
permitea femeilor să devină membre, și nici măcar să participe la ședințe ca observatori. Singurele ocupații deschise în general femeilor din clasa muncitoare erau munca agricolă, munca casnică și munca în fabricile ce se deschideau. Deși Anning știa mai multe despre fosile și geologie decât mulți dintre fosiliștii înstăriți care îi erau clienți, întotdeauna gentlemanii geologi erau cei care publicau descrierile științifice ale specimenelor găsite de ea, adesea neglijând să-i menționeze numele. Ea a început să se simtă ofensată din această
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
geologi erau cei care publicau descrierile științifice ale specimenelor găsite de ea, adesea neglijând să-i menționeze numele. Ea a început să se simtă ofensată din această cauză. Anna Pinney, o tânără care o însoțea uneori pe Anning când strângea fosile, scria: „Ea spune că lumea a folosit-o rău ... acești bărbați învățați i-au parazitat creierul, și au publicat multe lucrări, al căror conținut ea l-a furnizat, în timp ce ea nu a beneficiat de niciun avantaj”. Torrens scrie că această
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
a beneficiat de niciun avantaj”. Torrens scrie că această desconsiderare cu care era tratată Anning făceau parte dintr-un context mai larg de ignorare a contribuțiilor persoanelor din clasa muncitoare la literatura științifică a secolului al XIX-lea. Adesea, unele fosile erau găsite de muncitori în carierele de piatră, de constructori de clădiri sau de drumari care le vindeau unui colecționar bogat care ulterior era creditat dacă descoperirea prezenta vreun interes științific. Pe lângă achiziția de specimene, mulți geologi o vizitau pentru
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
de muncitori în carierele de piatră, de constructori de clădiri sau de drumari care le vindeau unui colecționar bogat care ulterior era creditat dacă descoperirea prezenta vreun interes științific. Pe lângă achiziția de specimene, mulți geologi o vizitau pentru a colecționa fosile sau pentru a discuta anatomie și clasificări. și Anning se împrieteniseră în adolescență, după ce primul s-a mutat la Lyme, și el, Mary, și uneori Joseph, fratele lui Mary, căutau împreună fosile. De la Beche și Anning au păstrat legătura și
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
Anning au păstrat legătura și după ce el a devenit unul dintre cei mai de seamă geologi britanici. , care ținea prelegeri de geologie la Universitatea din Oxford, adesea vizita Lyme-ul în vacanța de Crăciun și era adesea văzut în căutare de fosile cu Anning. Lui i-a făcut Anning ceea ce avea să se dovedească o importantă sugestie, aceea că ciudatele obiecte conice denumite „pietre bezoar”, erau de fapt fecale fosilizate de ihtiozaur sau plesiozaur. Buckland avea să numească aceste obiecte . On 1839
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
conice denumite „pietre bezoar”, erau de fapt fecale fosilizate de ihtiozaur sau plesiozaur. Buckland avea să numească aceste obiecte . On 1839, Buckland, Conybeare și au vizitat Lyme-ul împreună, pentru ca Anning să-i ducă pe toți într-o excursie de colectat fosile. Ea l-a asistat și pe în încercările sale de a colecta fosile de ihtiozaur în Lyme în anii 1830. Ea era conștientă de tendința sa de a „înflori” fosilele pe care le găsea, și scria despre Hawkins: „este așa
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
Buckland avea să numească aceste obiecte . On 1839, Buckland, Conybeare și au vizitat Lyme-ul împreună, pentru ca Anning să-i ducă pe toți într-o excursie de colectat fosile. Ea l-a asistat și pe în încercările sale de a colecta fosile de ihtiozaur în Lyme în anii 1830. Ea era conștientă de tendința sa de a „înflori” fosilele pe care le găsea, și scria despre Hawkins: „este așa un entuziast încât face lucrurile să pară așa cum și le închipuie el că
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
să-i ducă pe toți într-o excursie de colectat fosile. Ea l-a asistat și pe în încercările sale de a colecta fosile de ihtiozaur în Lyme în anii 1830. Ea era conștientă de tendința sa de a „înflori” fosilele pe care le găsea, și scria despre Hawkins: „este așa un entuziast încât face lucrurile să pară așa cum și le închipuie el că ar trebui să fie; și nu așa cum se găsesc de fapt...”. După câțiva ani, a izbucnit un
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
de ihtiozaur să pară mai complete, după care le-a vândut guvernului pentru colecția British Museum fără ca evaluatorii să știe despre adăugiri. Paleontologul elvețian a vizitat Lyme Regis în 1834 și a lucrat cu Anning pentru a obține și studia fosile de pești din regiune. A fost atât de impresionat de ea și de prietena ei încât a scris în jurnalul său: „Domnișoarele Philpot și au putut să-mi arate cu deplină siguranță care sunt înotătoarele dorsale ihtiodorulite de rechin care
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
stâncile de pe coasta din jurul Lyme-ului, precum și —unul dintre primii ei clienți—care preda geologia la Universitatea Cambridge și care l-a avut printre studenți pe Charles Darwin. Până în 1830, din cauza stării dificile a economiei britanice și din cauza reducerii cererii de fosile, cuplată cu distanțele mari între descoperirile majore, Anning a început din nou să aibă probleme financiare. Prietenul ei, geologul Henry De la Beche a ajutat-o angajându-l pe să facă o litografie pe baza picturii în acuarelă a lui De la
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
financiare. Prietenul ei, geologul Henry De la Beche a ajutat-o angajându-l pe să facă o litografie pe baza picturii în acuarelă a lui De la Beche, ", care ilustra viața în Dorsetul preistoric și care se baza în mare parte pe fosilele găsite de Anning. De la Beche a vândut copii ale ilustrației geologilor și altor prieteni înstăriți și a donat banii obținuți lui Mary. A devenit prima astfel de scenă din timpurile vechi geologice care a circulat pe scară largă. În decembrie
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
botezată și în care ea și familia sa fuseseră întotdeauna membri activi, trecând la cea anglicană. Schimbarea a fost determinată parțial de declinul prezenței la slujbele congregaționaliste, început în 1828 când popularul său pastor, John Gleed, și el adunător de fosile, a plecat în Statele Unite pentru a duce o campanie împotriva sclaviei. El a fost înlocuit cu mai puțin agreabilul Ebenezer Smith. Respectabilitatea socială mai ridicată a bisericii anglicane, în cadrul căreia fuseseră hirotoniți câțiva dintre gentlemenii geologi clienți ai lui Anning
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]