3,224 matches
-
Somerset House din Londra și apoi voi fi publicate într-un album. Marele premiu Sony World Photography a fost câștigat de fotografa norvegiană Andrea Gjestvang pentru seria de fotografii cu supraviețuitori ai masacrului de la Utoya (Norvegia). Ea a fost desemnată Fotograful Anului la Sony World Photography Awards, lucrările sale fiind alese din circa 122.000 fotografii. Juriul va acorda premiul de 25.000 lire sterline fotografei norvegiene de 32 de ani în cadrul unei ceremonii organizate vineri la Londra. Conform Agerpres, la
Fotografia Alecsandrei premiată în Marea Britanie [Corola-blog/BlogPost/93516_a_94808]
-
000 fotografii. Juriul va acorda premiul de 25.000 lire sterline fotografei norvegiene de 32 de ani în cadrul unei ceremonii organizate vineri la Londra. Conform Agerpres, la această ediție a competiției au fost prezentate lucrări ale circa 55.000 de fotografi. Printre alți câștigători se numără Hoang Hiep Nguyen (21 de ani; și-a cumpărat primul aparat de fotografiat digital acum un an) - Open Photopgrapher of the Year, cu o fotografie dramatică înfățișând o fetiță prinsă de o furtună, William Eggleston
Fotografia Alecsandrei premiată în Marea Britanie [Corola-blog/BlogPost/93516_a_94808]
-
și 15 teatre, au făcut din „Newseum” un templu al jurnalismului. Cum era lesne de estimat, una dintre cele mai impresionante expoziții este dedicată momentului fatidic 11 septembrie 2001, acesteia alăturându-i-se o parte din celebrul Zid al Berlinului, fotografii câștigătoare ale Premiului Pulitzer (din 1942 încoace!) etc, etc. Și uite așa, un spațiu dedicat presei (pe care mulți o consideră muribundă, dacă nu decedată de-a binelea...) a ajuns între primele instituții muzeale din Statele Unite ale Americii. Care este
„Newseum”, un templu al jurnalismului [Corola-blog/BlogPost/93509_a_94801]
-
birourile unui oficiu poștal, part-time. Nu este un serviciu de lungă durată, deoarece o înlocuiește pe titulara postului, în concediul de maternitate. Dar îi place, pentru că îi lasă restul zilei la dispoziție, putând astfel să lucreze ca fotomodel pentru diferiți fotografi și pentru diferite campanii sau să defileze în prezentări de modă, deși nu are înălțimea necesară pentru “alta moda”. Andreea, vei merge la Roma pentru predarea coroniței viitoarei Miss România 2013? «Sper să pot merge, pentru că acum muncesc. Dar șeful
De la Miss România în Italia la Miss Mondo [Corola-blog/BlogPost/93544_a_94836]
-
mai mult de doi ani, dar copiii pot să mai aștepte... Sunt unele chestii de viitor despre care nu pot spune multe, ca să nu-mi poarte ghinion... De exemplu, în curând voi deveni imaginea unei mărci de cafea. Apoi, unii fotografi cu care lucrez vor să trimită pozele mele la o revistă la Londra și la un ziar din New York. Aș putea avea o ocazie să mă afirm peste hotare.» Irena Cara
De la Miss România în Italia la Miss Mondo [Corola-blog/BlogPost/93544_a_94836]
-
într-o oră, că îl voi developa imediat. Și șefa mea a fost revoltată. Trebuia să-i spun doctorului că avem foarte mult de lucru, și pozele vor fi gata doar în câteva săptămâni. Cei doi șefi de laborator erau fotografi la nunți, botezuri... și la spital „se odihneau”. În fine, mi-a plăcut să fotografiez din totdeauna, și am fost bucuroasă să învăț să developez filme. Între timp însă mi-am schimbat opțiunea pentru ceea ce aveam să studiez. Nu am
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
creier, doctore; o lume de îngeri - asexuată - nu se poate înmulți; te crezi în Rai? Fute, doctore! Citești: Și de reviste mi-am făcut rost; pagini cu fragmente din Stațiunea: concluziile mele se confirmă. Dogmatil, intramuscular. ............................................................................................... Un vecin, altul decât fotograful, i-a ținut, o vreme, jurnalul în păstrare. Mi-a spus, în ziua internării lui E. - căruia am fost nevoiți să-i punem cămașa - că era tot mai surprins de viața paralelă pe care acesta o ducea în ultimul timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
un Îngeraș, știu... Ce face? În chiloței de damă și cu peruca ei blondă?!... da, da, mi-l imaginez slăbănog și păros cum e... Domnul D. stă În continuare aplecat atent asupra caietului cu cifre. Nu mai scrie. Vede atelierul fotografului, tapetul roșu, canapeaua Îmbrăcată În piele, scîrțîind de cîte ori te așezi pe ea, sticlele de vodcă În jurul șemineului, nefolosit de ani de zile, de pe cînd trăia profesorul, storurile care nu se ridică niciodată, obrazul jovial și rotofei a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
din alt secol; poartă pălărie de pai și lavalieră, iar deasupra pantofilor scîlciați niște ghetre a căror culoare e greu de stabilit. Stă cu bărbia ascuțită proptită-n baston și nu-și ia ochii de pe buzele groase și umede ale fotografului; se apropie, se depărtează, se strîng și se Întind, se Încalecă și tremură Întocmai ca două lipitori prinse Într-un ritual amoros. Nici nu clipește și-a pus obișnuitul zîmbet de curtoazie pe față, dă doar din cînd În cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ca două lipitori prinse Într-un ritual amoros. Nici nu clipește și-a pus obișnuitul zîmbet de curtoazie pe față, dă doar din cînd În cînd din cap, semn că este Întru totul de acord cu simpaticul său interlocutor. Relatarea fotografului pare a fi pasionantă, deoarece gulerul berei s-a subțiat În halbă cît o ață și cojile alunelor americane cad ritmic În farfurie, alături de farfurie, pe masă, sub masă. — Îți spun eu, individu ăsta a depășit orice limită. O să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și facultate, s-o Însurat, crez eu, tot c-o funcționară că ăștia nu să uită la muncitoare. Da bag sama că nu se prea ajung cu banii. D-aia s-a calicit el dă nu l-o dus pe fotograf cu pretenii lui să-i deie o masă la un restaurant fain, că s-ar fi dus un fîrtai din salar, și patru guri acasă mîncă mult. Da nici atîta minte n-are să șază unde Îi locu lui. GÎndesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
două vîrste, Într-un taior de vară de etamină ecru se plimbă prin fața fotografiilor care acoperă pereții. Se apropie, se distanțează, Își scoate ochelarii și-i șterge cu batista, se-ncruntă, zîmbește, din cînd În cînd face cîte o remarcă. Fotograful, așezat pe un taburet care dispare cu totul sub trupul masiv, descojește un măr cu mișcări atente ca și cînd ar desfășura un bandaj de pe deget; coaja gălbuie cade pe farfurie Într-o spirală perfectă. Pare plictisit. Mușcă din măr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
s-a terminat, l-au și aruncat în luptă. Atunci s-a născut din nou viața, așa că doar cei din cercurile înalte nu s-au mirat că a primit pașaport. Făcut anume pentru el, cu poza mea alături de a lui. Fotografii au venit luni de zile la noi. Au expus, au retușat și au fost dați afară, întinzând coarda până la perfecțiune. În cele din urmă, pașaportul a fost gata, era minunat, legat pe jumătate în piele, numai bun ca le să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
va trebui să urmărești timpul. De pildă, trenul tău va pleca în curând. Priveam cu suspiciune obiectele alea străine. Aveam senzația că nu erau niște cadouri adevărate. — L-am căutat pe Engelhard. — Cine e Engelhard? - am întrebat-o eu. — E fotograf într-o stațiune balneară. Fratele bunicului tău. A semnat hârtiile. Te scoate de aici. Îl vei ajuta în atelier. — Și de ce mă scoate de aici? Ce înseamnă că e ziua mea? Ce înseamnă să urmăresc timpul? De ce m-ai dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Apa de ploaie din pădure mi-a mai însoțit pașii o vreme, apoi, după primele canale, n-am mai auzit-o decât sub pavaj, cât timp am mai ascultat-o. Dar indicatoarele mi-au abătut atenția. Mă înștiințau că atelierul fotografului era aproape și că voi ajunge în curând. Piața, Piața Moartă, unde am trăit eu, și-a primit numele de la lac. Iar lacul, de la o mie de miei de Paști. S-au înecat cu vreo două sute de ani în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Nu bineînțeles. Asta e o copie.“ „Dar priviți textul, vă rog. Eu am scris textul.“ „E o copie“ - a spus el. „Hârtie cartonată, supraexpusă. Cine nu se pricepe la fotografii, să nu fotografieze. Deocamdată țara noastră nu are nevoie de fotografi nepricepuți. Comisia va hotărî peste cât timp va avea nevoie.“ Comisia a hotărât că-mi vor da de lucru peste treizeci de ani, iar până atunci să mă gândesc la asta. Mă gândeam deja de șapte ani, iar între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
a decolorat. Eu fixez bine.“ Speram că mă vor chema să lucrez, de aceea am fost atât de exact. Dar se vedea limpede că n-a înțeles nici un cuvânt din tot ce i-am spus. „Păi dumneata ești fixator sau fotograf?“ - m-a întrebat el. La care eu i-am răspuns că și una, și alta, mai degrabă fotograf, dar că accept cu plăcere orice, numai să scap de aici. Până la urmă adevărul tot a ieșit la lumină și asta ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
exact. Dar se vedea limpede că n-a înțeles nici un cuvânt din tot ce i-am spus. „Păi dumneata ești fixator sau fotograf?“ - m-a întrebat el. La care eu i-am răspuns că și una, și alta, mai degrabă fotograf, dar că accept cu plăcere orice, numai să scap de aici. Până la urmă adevărul tot a ieșit la lumină și asta ne-a apropiat unul de celălalt. Ne-am dat mâna, mi-a mulțumit pentru munca depusă pentru el în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
asta ne-a apropiat unul de celălalt. Ne-am dat mâna, mi-a mulțumit pentru munca depusă pentru el în ilegalitate, apoi m-a întrebat unde aș vrea să trăiesc. Căci, din păcate, lui nu-i trebuia absolut deloc un fotograf de curte. În preajma lui, fotografiatul era interzis. Nu era fotogenic, iar situația politică era pe muchie de cuțit. Așadar am urcat în biroul lui și am primit o farfurie cu fasole, ca să mă îngraș. N-ar fi fost frumos să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
să mă furișez în întuneric, alături de Eugelhard. Așa oscilam eu pe vremea aceea între copilărie și bibliotecă. Mă lăsa să pun întrebări sau să trag cu ochiul. Nu m-a învățat nimic de bunăvoie. Știam amândoi că nu voi deveni fotograf, totuși mă înfuriam dacă expuneam prea mult, dacă hârtia primea lumină sau dacă vărsam soluțiile. Îl ajutam în atelier, iar vara prin curte, să scoată din magazie ursul sau lupul, pușca Winchester sau vreunul dintre costume, la comanda clientului. Costumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
și dumneata seama în curând că n-a meritat -, dar el nu s-ar atinge cu nici un preț de numele lui. Oriunde ar poposi, oamenii locului ar crede că e muzician, scriitor, poate lăcătuș, eventual brutar. Dar eu am rămas fotograf chiar și așa. Și nimănui nu i-ar trece prin minte că, acolo de unde a venit, a pictat treisprezece tablouri. „Vedeți că doar mâzgălește prin praf, nu-i așa?; toți copiii pe care-i fugărește desenează mai bine ca el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
o să i-o ofer în porții raționale. Am profitat de ocazie și m-am uitat prin apartament. Cel mai interesant lucru era un caiet în care Walter, cu multă migală, lipise sute de poze cu Catherine Hammond, adesea acompaniată de fotografi. De fiecare dată când bărbatul ei își făcea apariția, fața lui era înnegrită cu pixul, ordonat, dar cu ură, o anulare deliberată. Aveam un gust amar în gură. Am deschis ușa și am coborât repede scările. Afară aerul nopții era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cu un brâu lat și îmbrăcat în aceleași straie albe cu care-l văzuse și ieri în pădure, privea direct în obiectivul camerei. Poate pletele și barba să fi fost ceva mai puțin înspicate, dar în rest, puteai spune că fotograful îl imortalizase cu doar puțină vreme în urmă. În mâna dreaptă, ținea toiagul sau bâta aceea pe care acum o vedea rezemată de perete lângă ușă. Inspectorul se uită mirat la gazda lor după care își aruncă ochii din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
O vede apoi pe Tina așezată pe bancă, în fața clădirii teatrului, cuminte, o vede îmbrăcându-l în pletele blonde, în apartamentul lui de la parter, o vede întinsă pe pat, goală, cu palmele deschise în sus, parcă ar fi pozat unui fotograf, abandonându-se, frumoasă prin uitare, imaginile se amestecă, nu știe de ce, cele două femei se amestecă, sunt una, Doamne!, seamănă atât de bine, Anita-Tina... — Cum ai o fată? Ai sau ai avut? — Trăiesc eu cu o fată, am supărat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
grupeze prietenii ca pe o echipă studențească de fotbal, apoi ca pe membrii unei bande dure din East Side, cu vestoanele Întoarse cu căptușeala În afară și el Însuși șezând În centru, pe o lună de carton presat. Probabil că fotograful le mai deține și acum - În orice caz, ei n-au ridicat niciodată pozele. Vremea era perfectă, așa că au dormit din nou sub cerul liber și, din nou, Amory a adormit În ciuda voinței lui. A sosit apatica și respectabila duminică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]