4,656 matches
-
gurii și a mâinilor mele grăbite și poziționarea lui cât mai comodă pe spate, cu picioarele răsfirate pe pătură. Era deschisă total, aștepta doar primirea plăcerilor. Încă ne mai jucam prin mângâieri și sărutări, întârziind voit acuplarea celor două corpuri. Frământam slipul ei micuț cu flămânzenia mea, în timp ce buzele îi căutau lobul urechii pentru a-l ronțăi ca pe un biscuite dulce. Tresărea la fiecare atingere și se cambra de plăcere. Nu mai da atenție tăriei terenului de desfășurare a „ostilităților
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
a fost în mod fals pusă pe seama scrierilor biblice. Nicăieri în Biblie nu există un asemenea text, dimpotrivă, prin gura apostolului Pavel este dat îndemnul: „Ci cercetați toate lucrurile și păstrați ce este bun” (1 Tesalioni 5-21). Problema care a frământat mințile multor generații este dacă existența noastră ca oameni, „eul” nostru, considerat ca entitatea care are cel puțin două trăsături (a. conștiință și b. conștiență) se menține și se perpetuează și după ce am parcurs întreaga noastră viață biologică și traversăm
VIAŢA ESTE O REALITATE. MOARTEA, UN SIMPLU MIT ! (PARTEA A OPTA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367684_a_369013]
-
1446 din 16 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului când plâng rătăcită și nimeni nu mă vede închid sughițul în ziduri de gânduri nu pot vorbi ochii sprijiniți cu privirile de pereții striviți de pământul negru sau galben cine știe se frământă lumina căutând arborele încă neapărut dar dă de alte ramuri vechi și triste din cimitir degeaba mi-e dorul făcut după desenul inimii mă-ntorc în noapte ating luna și-nghit dureri ale soarelui nevăzut de ea de ce nu te
ATUNCI CÂND de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367770_a_369099]
-
necaz gândul tânguie Sufletul meu n-a vrut sa se mângâie Și duhul meu însetat s-a intrigat Ochii au luat-o înainte treji Tulburatu-m-am și n-am grăit nimic În anii cei veșnici gândirea-i amic Se frământă duhul meu printre viteji Oare Doamne în veci mă va lepăda Și nu va mai binevoi în mine Câmpia plânge când vine zăpada Calea Ta cea sfântă plină de minuni Pocăința crește în al meu sine Numai Tu Doamne în
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (3) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367759_a_369088]
-
ați mutat într-un apartament mai central și mai grozav, gata? Nu mai cunoști pe nimeni, nu mai treci să-ți vizitezi foștii vecini, nu mai ești acelaș om? Nu-ți e puțină rușinică? - Îmi este, mărturisește el blând. Sunt frământat, mușcat, consumat, erodat de o rușine continuă și neîntreruptă... În ciuda faptului că fraza pare cam ironică, nu simt nici o fărâmă de ironie în tonul sau privirea lui Marcel. Așa că îl privesc din față și profil trei sferturi și constat că
SCHITE UMORISTICE (93) CERC VICIOS de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366983_a_368312]
-
inimă lichidul vâscos al existenței. O colosală ironie, același lichid rozariu ține în viață și pe cel care-i tulbură inițiatului circuitul de energii, ce îi trec prin coloana vertebrală. Suspinul induce melancolia, care la rândul ei trezește amintiri, care frământă sufletul până în ultima clipă a vieții. Este un dor tăcut ce urcă și coboară în matricea celestă a invizibilului, mângâind inimile telurice, care nădăjduiesc într-o liniște a apropierilor. Mă reazem de zidul unei biblioteci și, după un timp, aud
AGONIA LITERATULUI ŞI UZUL VALORILOR UMANE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366965_a_368294]
-
scurte puterile nu par să mai asculte când anii ce-i pierduți pe toți mi-i ceri. mă las în voia ta și-n voia poftei tale și intru într-un foc ce știu că mă va arde. **** te-aș frământa în noaptea asta iar cu mâinile acestea amândouă, eu ți-aș fi test, tu, pâinea mea cea nouă și inima aș pune-n loc de jar. te-aș coace-n trupul meu și fericit m-aș bucura de proaspăta-ți
INCANTAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366970_a_368299]
-
cerul senin, deschis înaintea clipelor de viață a celor trei, părăsiți de toată puterea și respectul de odinioară. Alexandru, mândru, întrupând frumusețea maică-si dar și firea blândă și înțeleaptă a tatălui, privea undeva, departe, căzut pe gândurile ce-i frământau sufletul. Ochii săi vulturești, de culoarea tăciunilor, se uneau cu negrul pământului pe care îl părăsea, lăsându-și iubita cu dragostea lor, pentru totdeauna. Își amintea acum că înainte de a pleca la luptă, Magdalena îi sărise de gât și cu
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
luna răzbate prin ceață, albi stropi de lumină împrăștie asupra lor, mereu vulnerabili în fața iubirii, noi Începuturi stropesc nisipurile Timpurilor. *Marea Țestoasă ~ la indienii cheyenne din America de Nord Marea Țestoasă e singura care poate purta în spinare pământul pe care il frământa Marele Spirit. Cand povară devine prea grea țestoasă, se mișcă și se-ntinde, provocând cutremure de pamant.grea țestoasă, se mișcă și se-ntinde, provocând cutremure de pământ. Referință Bibliografica: SINCOPE TEMPORALE / Irina Lucia Mihalca : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
SINCOPE TEMPORALE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367104_a_368433]
-
menghină, culegând cu nesaț savoarea vinului împrăștiată în frăgezimea guriței sale dulci, iar cu limba îi desfăcu buzele și îi invadă gura cu o precizie de expert. Făcând o mutare a mâinilor, începu să-i atingă sânul pe care îl frământă fin și insistent prin materialul rochiței sale subțiri de vară, apoi îi desfăcu fără grabă nasturii din dreptul sânilor și pătrunse ușor sub cupele sutienului, începând să-și plimbe degetele peste mugurașii ce începură să prindă viață, ridicându-se precum
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
liberă frumusețea sânilor, ce fremătau de nerăbdare. - Ce frumos miroși! Parcă ai adunat toată mireasma florilor de primăvară de pe câmpie, spuse Mircea explorându-i lobul urechii, coborând apoi pe gât și pe sânii ce se legănau jucăuși în timp ce ea se frământa continuu prin patul larg, mișcându-și cu frenezie într-un ritm alert șoldurile lângă trupul atletic al tânărului. Doamne, ce dor îmi era să ating o femeie frumoasă ca tine, să o mângâi și să o sărut. Cât de mult
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
aveau puterea și răbdarea necesară s-o facă. Implozia se declanșă cu toată intensitatea de care era capabilă, în cavitatea ascunsă de finețea mătăsoasă, devastată de lichidul ce inunda în zvâcniri cutremurătoare fierbințeala locașului așa de primitor și atât de frământat de flăcău, ascuns între șoldurile frumos proporționate ale tinerei sale iubite. - Ai fost fantastic, Mircea! Mulțumesc, armăsarule! Ah, vino să te sărut dulce! Cât de mult te iubesc, spuse a nu știu câta oară. A fost nemaipomenit de plăcut. Ce
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
demne de a fi reținute. Unul dintre ascultători, om de mare ispravă dar cam obsedat de a explica totul prin prisma cartezianului de serviciu spune: - Mdaaa, acesta ar cam fi efectul globalizării în plan cultural! Iar eu care nu sunt frământat deloc de realismul științific, ba chiar am o plăcere aproape vinovată de a trăi într-o lume plină de întrebări care-și caută răspunsul, m-am gândit că poate așa o fi, dar mult mai credibil mi se pare faptul
PILULELE DE SUFLET ALE DOCTORULUI SCHOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 158 din 07 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367205_a_368534]
-
cap...sau îi ultima zi din viața ta! Soțul aistentei sociale era polițist. Aș fi putut să-l sun, dar eram parcă prinsă în poveste, recunoscuse, la Sovata, colega mea de cameră. Și? Ce s-a-ntâmplat, în final? mă frământam, nerăbdătoare. A fost bine pentru toți! Omul l-a înfiat legal pe copilul Rominei. A angajat o femeie să aibă grijă și de al lui, dar a murit, sărmanul, după vreo două luni. Nevasta lui nu știe că cel alăptat
ÎN LUMEA CELOR CU BANI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367258_a_368587]
-
faptul că autoarea își propune să înțeleagă “nesfârșitul..., în această călătorie” în lumea cuvintelor, în care a pornit. Ea tălmăcește “imagini iluzorii”, iar concluzia la care ajunge este că “nu se întâmplă/mare lucru”, pentru că “doar gândul neputincios/se mai frământă,/să poată scăpa,/de ceva neștiut.” Experiența de până aici a poetei relevă absența emoției, pentru că așa cum ne anunță chiar ea, spre deosebire de drumul infinit, calea pe care merge acum “e un drum inutil”, marcat de “un îngheț/al normalului”, având
VERSURI SEMNATE VICTORITA DUTU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 163 din 12 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367231_a_368560]
-
ultim rezultat scufundarea “în vârtejul uitării.” Singura certitudine incontestabilă pe care poeta ne-o împărtășește este aceasta: “știu/că pot să văd./ deschid ochii,/chiar daca nu văd/decât imagini iluzorii.” Starea de bine este inexistentă, întrucât “gândul neputincios/se mai frământă,/să poată scăpa,/de ceva neștiut.” Mai mult, Victorița Duțu este urmărită “de frica unei noi căderi,/de spaima unei îndepărtări/în prăpăstii”, iar “cuvintele sunt,/poate nici nu mai știu,/o simplă mișcare de aer ,/un zbor de pasăre
VERSURI SEMNATE VICTORITA DUTU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 163 din 12 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367231_a_368560]
-
e decât/ Un amalgam/ De simboluri/ Absurde./ Veșnicia/ Coboară/ Printr-un cânt,/ Ce a încetat/ Să mai fie / Cuvânt.” („Poarta ce s-a deschis”) Ispita, răul pot fi biruite prin demnitate umană, prin hrănirea din pâinea Evangheliilor. Sufletul poetei este frământat de conștiința tragică a păcatului originar, de realitatea propriei impurități și tinde spre o lume albă, pură. Victorița Duțu ne invită la nașterea din nou a tot ceea ce este humă, a lutului, la puritatea ce triumfă asupra păcatului, la lumina
ATUNCI CAND GANDUL PUR IA FORMA DE STIH de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367236_a_368565]
-
inocența, sentimentul de înstrăinare, opțiunea între real și ideal vorbesc pe de o parte, despre neputința omenească de a-și depăși limitele în zborul spre înalt, iar pe de altă parte, despre libertatea lăuntrică. „E veșnică această/ Contradicție,/ Ce ne frământă/ Pașii și gândirea,/ Ne-apropie,/ Ne desparte/ Și iarași ne aruncă-n/ Orizonturi depărtate.” („Poarta ce s-a deschis”) Autoarea cântă universalitatea trecerii, a curgerii, a efemerului raportate la eternitate. „Munții răscoală munții,/ Timpul răscoală vremea,/ Locul așteaptă să vină
ATUNCI CAND GANDUL PUR IA FORMA DE STIH de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367236_a_368565]
-
Să sorb nectar, să nu mai beau pelin. De tine mi-e sufletul plin Iubite, cuprinde-mi cu sufletul gândul Și du-mă departe de lume-ntre stele Cu ruguri de fragi de pe buzele mele Îți dărui iubirea ce-mi frământă lutul. Cuprinde cu irișii ochilor tăi Noianul de dor adunat în tăceri Cu brațul puternic și dulci mângâieri Alungă-mi tristețea și stinge văpăi. Acoperă-mi trupul cu dragostea ta Și lasă-mi speranța să ‘noate spre mal Oprește furtuna
POEME DE DRAGOSTE (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367242_a_368571]
-
unui monitor sau în fața unei cărți... Dr. Ileana Radu, specializată în psihoterapie familială: Dumnezeu este întotdeauna acolo, oricât de singur te-ai simți. În esență nu ești singur, pentru că El este acolo. Domnul A.I., Căminul de bătrâni: Problema care ne frământă este că suntem singuri. Reporter: Ce înseamnă singurătatea pentru dumneavoastră? Domnul L.O., Căminul de bătrâni: O viață pustie. Singurătatea înseamnă o viață pustie. Nevoia de a comunica cu cei apropiați. Un chin, o viață chinuită, pustiită. Reporter: Când este
O VIAŢĂ PUSTIE? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367219_a_368548]
-
steag rupt, sau poate... doar ca un stor? Oare bătrâna aceea mai încerca să prindă momentele în care acel petec de cer era traversat măcar de nori, dacă nu de aripa vreunei păsări, sau?... Știa însă că întrebarea ce o frământa era doar glasul speranței din ea, ea care nu prea voia să se dea bătută, cu toate că în sinea sa, cunoștea răspunsul, acela că, fără memorie, adică fără trecut, din om nu rămâne nimic altceva decât cochilia fragilă a unui trup
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
oameni convinși până în măduva oaselor de adevărul învățăturilor Mântuitorului puteau fi în stare să lupte până la sacrificiu pentru apărarea lor, pentru a nu renunța la ele. Majoritatea sfinților din aceste volume au trăit în primele trei veacuri creștine, veacuri foarte frământate sub aspect politic, social, filozofic și religios, veacuri în care au avut loc zece persecuții crunte împotriva creștinilor, când a curs mult sânge nevinovat, când au căzut mii de oameni învinovățiți că sunt creștini. Astfel de cugetări i-au întărit
OFERTĂ DE CARTE (25) FEBRUARIE 2017 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368603_a_369932]
-
oameni convinși până în măduva oaselor de adevărul învățăturilor Mântuitorului puteau fi în stare să lupte până la sacrificiu pentru apărarea lor, pentru a nu renunța la ele. Majoritatea sfinților din aceste volume au trăit în primele trei veacuri creștine, veacuri foarte frământate sub aspect politic, social, filozofic și religios, veacuri în care au avut loc zece persecuții crunte împotriva creștinilor, când a curs mult sânge nevinovat, când au căzut mii de oameni învinovățiți că sunt creștini. Astfel de cugetări i-au întărit
DECEMBRIE 2014 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368601_a_369930]
-
Acasa > Poezie > Sonete > SPERANȚE ȘI GÂNDURI Autor: Silvia Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului SPERANȚE ȘI GÂNDURI Speranțele mele se duc în curând, Când nori sângerii pe cer se frământă, Se-agită, mai plâng sau cântecu-și cântă, Căzând spre apusuri de toamnă, pe rând. Le chem câteodată, dar par că nu vor De strigătul meu, de glasu-mi s-asculte, Și-o temere am: de gânduri, prea multe, Speranțele-ngheață-ntr-o clipă și
SPERANȚE ȘI GÂNDURI de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368754_a_370083]
-
în posesia celor zece cărți scrise și publicate de domnia sa și, în mod firesc, citite și „trăite” de mine. Fac această afirmație deoarece cărțile scriitorului Marian MALCIU nu le poți citi decât fiind prezent acolo, în mijlocul acțiunii, implicându-te sufletește, frământându-te, bucurându-te, suferind, câutând soluții, gustând agonia și extazul personajelor ori trăirile autorului în febra creației sale sau imaginându-ți locurile, întâmplările descrise de către acesta. Voi încerca să fac o scurtă prezentare a dosarului literar al scriitorului Marian Malciu
SCRIITORUL MARIAN MALCIU ȘI CĂRȚILE SALE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368667_a_369996]