1,132 matches
-
de grupul h.arta Am vrea să scriem acest text fragmentar, care se referă la raportul dintre o artă angajată politic și educația emancipatoare, reflectând asupra felului în care tensiunile și contradicțiile pot fi făcute vizibile, asupra felului în care compromisurile, greșelile și eșecurile pot fi asumate, asupra felului în care
Câteva fragmente despre artă politică, educaţie şi eşec () [Corola-website/Science/295697_a_297026]
-
din împrejurimi, fără posibilitatea unor precizări topografice: subconstrucții de clădiri, numeroase materiale de construcții tegulare (confecționate din țiglă), sculpturi de marmură, vase de ceramică, un opaiț cu inscripția "FORTIS" și alte obiecte. Din zona minelor de sare provin trei inscripții fragmentare, iar din alte locuri mai multe monede de argint și bronz între care și un "dupondius" (monedă romană) din timpul împărătesei romane Annia Galeria Faustina (130-176) din anii 138-141. La marginea de est a localității, lângă drumul spre Uioara de
Ocna Mureș () [Corola-website/Science/297033_a_298362]
-
teritoriu prin excelență de dealuri. Această caracterizare este pusă în evidență și de felul cum este repartizata suprafață comunei, având peste 75% dealuri. Etajarea unui relief așa cum este cel de la Păușești-Măglași indică o accentuată varietate a acestuia în ansamblul unei fragmentari. Diversificarea reliefului este o consecință a complexității geologice, considerată sub aspectul structurii și naturii rocilor cât și sub acela al vârstei. În al doilea rând varietatea reliefului se datorează și unei îndelungate și complicate evoluții care a dus la diferențierea
Comuna Păușești-Măglași, Vâlcea () [Corola-website/Science/301203_a_302532]
-
din Transilvania au fost totdeauna ostili sciților și nu au fost niciodată supuși de aceștia. Mai mult, regele scit Ariapeithes, care stabilise relații prietenești cu odrisii, încuscrindu-se cu regele odris Teres, este asasinat de regele agatârș Spargapeithes. Aceste știri fragmentare transmise de Herodot, nu permit reconstituirea istoriei evenimentelor din sec. V î.Hr., dar sunt suficiente pentru a ne informa despre raportul de forțe dintre sciții agatârși și odrisi. Conform Lucrării “PELERINUL ROMÂN” scrisă de diacon Gheorghe Băbuț Editura Pelerinul Român
Sciți () [Corola-website/Science/301535_a_302864]
-
poziție centrală în cadrul Podișului Mehedinți din care înălțimile sale domină pe cele ale bazinelor limitrofe din jur, cu cel puțin 100 m. Eroziunea diferențiată influențată de structură litologica diferită a reliefului a dat naștere în decursul timpului la înălțimi și fragmentari diferite care au imprimat reliefului valori mari. Acest lucru n-a permis oamenilor să folosească văile ca mijloace de legătură între sate din cauza adîncimiilor. La această se adaugă și faptul că localitățile și-au așezat vetrele pe interfluvii, condiție de
Comuna Godeanu, Mehedinți () [Corola-website/Science/301606_a_302935]
-
La bordura pădurilor de foioase pot fi întâlnite diferite specii de arbuști: alun, corn, măceș, păducel, salba moale, spin porumbar, sânger, șoc roșu. În zona alpina cresc pâlcuri de jnepeni și afini, iar în tăieturi, zmeur. Malurile văilor sunt tivite, fragmentar și discontinuu, de arbori specifici zonelor umede: arin, plopul tremurător și rachița. Intervenția factorului uman în zonele intens populate ale bazinului a adus modificări importante ale suprafețelor și structurii vegetației. Vegetația ierboasa: În etajul inferior cresc asociații ierboase de: horștii
Târlișua, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300897_a_302226]
-
se găsesc în colecția Muzeului Județean Botoșani cu numerele de inventar P. 58-59. Pe marginea de nord, nord-vest a satului Corni, mai precis a cartierului Lipoveni s-au descoperit trei piese de silex, cu patină alb-albăstruie (un gratoar pe lama fragmentară cu urme de ardere, o lamă și o așchie), fragmente ceramice tipice atribuite culturii Cucuteni (faza A ?) și perioadei de sfârșit a primei epoci a fierului (Hallstatt târziu). Toate piesele de aici se găsesc în colecția Muzeului Județean Botoșani, având
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
mormintele de incinerație arderea defuncților s-a făcut la ustrinum, iar după modul cum au fost depuse resturile incinerării s-au constatat următoarele tipuri de morminte: În cele mai multe cazuri s-au folosit drept urne vase de uz comun, întregi sau fragmentare îndeosebi oale de factură romană, cu și fără toarte, lucrate din pastă fină roșie sau din pastă cenușie-brună, zgrumțuroasă, precum și oale de factură dacică, lucrate cu mâna din pastă grosieră, de culoare cenușie-negricioasă și cu ornamentele specifice ceramicii dacice: butoni
Soporu de Câmpie, Cluj () [Corola-website/Science/300356_a_301685]
-
se afla cu 5-7 cm deasupra urnelor. Mormintele fără urnă aveau o groapă simplă, nearsă și conțineau oase calcinate, cenușă, foarte rar fragmente ceramice, niciodată vase întregi și doar într-un singur mormânt s-a găsit o fibulă de bronz, fragmentară. Mormintele de înhumație au aparținut, toate, unor copii sub 7 ani. Ele erau situate la adâncimi de aproximativ 1 m și erau, în general, lipsite de inventar. În două astfel de morminte s-au găsit fragmente de vase romane, iar
Soporu de Câmpie, Cluj () [Corola-website/Science/300356_a_301685]
-
ceramică specifică culturii Coțofeni. Investigațiile efectuate de către prof. Victor Moldovan, cu sprijinul elevilor din Aruncuta, au scos la iveală un bogat material ceramic, urme de chirpic, material litic și podoabe ale populației eneolitice. Materialul ceramic al acestei așezări, în totalitate fragmentar, cu excepția unei fusaiole și a unui lustruitor, provine probabil, de la vase de diferite mărimi că: farfurii, cești, străchini, castroane, ulcior, frecvent întâlnite în așezările Coțofeni. Purtătorii culturii Coțofeni de la Aruncuta erau o populatie autohtonă indoeuropenizată a tracilor, a cărei ocupație
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
ceramice și de cărămidă. S-au găsit acolo resturi ceramice care au putut fi datate începând cu epoca bronzului și până în secolul IV e.n., cioburile din perioada feudală fiind mult rare aici, apoi fusaiole, o râșniță primitivă de piatră, silexuri fragmentare și bucăți mai mari de paiantă arsă, după cum arată amprentele de nuiele și trestie din lutul ars. Un inel și câteva fibule de bronz, din secolele II-III e.n. au fost donate Muzeului Olteniei prin 1984. Tot din Covei mai provine
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
Săpăturile arheologice făcute de-a lungul vremii pe teritoriul satului aduc dovezi materiale ale unor locuiri încă din cele mai vechi timpuri astfel, pe terasa dintre pâraiele Szilas și Gyulai, s-au descoperit fragmente ceramice, așchii de piatră și fusoială fragmentară, unele aparținând neoliticului timpuriu (culturilor "Coțofeni" și "Criș") iar cele mai multe neoliticului târziu. În apropierea drumului ce leagă satul Vânători de Secuieni s-au descoperit fragmente ceramice preistorice din epoca bronzului, cultura "Wietenberg" și fragmente de ceramică neagră cu caneluri din
Secuieni, Harghita () [Corola-website/Science/300487_a_301816]
-
romane. În vecinătatea punctului anterior, pe dealul „Pădurița“, săpăturile executate în 1900 au condus la dezvelirea resturilor unor clădiri constând din ziduri, cărămizi, țigle, bucăți de sticlă și a unui bogat inventar: unelte din fier, arme, o râșniță, două fibule fragmentare din bronz, oase de animale; o periegheză executată în anul 1988 a conturat mai clar aria sitului ce se întinde pe platoul larg de deasupra versantului de nord-vest al dealului pe o suprafață de 100 x 150m. Pe terasele joase
Comuna Apahida, Cluj () [Corola-website/Science/299568_a_300897]
-
folosit de enoriașii calvini este o biserică monument istoric construită de sașii catolici, foarte probabil în a doua jumătate a secolului al XIV-lea sau în prima jumătate a secolului al XV-lea, pentru nevoile lor religioase. Tavanul poartă inscripția fragmentară Templum hoc sacrum exfundatum est a fundamento an: 1502..., care nu indică anul construcției, așa cum s-a crezut, ci mai curând data uneia dintre nenumăratele renovări. Pentru construirea acestui lăcaș de cult s-a folosit piatră de râu și cărămidă
Alma, Sibiu () [Corola-website/Science/299834_a_301163]
-
cu balaurul și câteva figuri de sfinți greu identificabili. Valoarea artistică a picturilor a fost evocată de istoricul de artă Vasile Drăguț . Pe paramentul de nord al corului existau fragmentele unei inscripții, probabil din secolul al XV-lea. Alte inscripții fragmentare indică, probabil, momente ale refacerii bisericii. În afara inscripției mai sus amintită, cu anul 1502, există pe tavanul navei altă inscripție, care menționează anul 1796. Dacă cele două date reprezintă momente ale unor renovări este dificil de demonstrat, însă există documente
Alma, Sibiu () [Corola-website/Science/299834_a_301163]
-
și a formării statului german sub conducerea lui Otto von Bismarck în 1871. reprezintă o problemă complicată; sunt mulți, factorii politici care au condus la război. Cei mai importanți pot fi considerați: naționalismul, disputele anterioare nerezolvate, sistemul de alianțe, guvernarea fragmentară, întârzieri și neînțelegeri în comunicația diplomatică, cursa înarmărilor, etc. Cauza principală a primului război mondial a fost refuzul imperiilor de a acorda populațiilor lor dreptul la auto-determinare. Bosnia a fost anexată de către imperiul Austro-Ungar în 1908, în disprețul sentimentelor sau
Cauzele Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/299912_a_301241]
-
de studiu genetic a indicat că majoritatea bărbaților care au imigrat la început erau de origine nordică, în vreme ce majoritatea femeilor erau de origine celtică. Islanda dispune de date genealogice extensive care datează de la sfârșitul secolului al XVII-lea, precum și date fragmentare care merg până în epoca colonizării. Compania biofarmaceutică deCODE genetics a finanțat înființarea unei baze de date de genealogie care încearcă să acopere toți locuitorii cunoscuți ai Islandei, considerând că această bază de date, "Íslendingabók", este o unealtă valoroasă pentru efectuarea
Islanda () [Corola-website/Science/297679_a_299008]
-
presupusă a fi ultimul strămoș comun al dialectelor grecești, inclusiv a limbii miceniene, a dialectelor grecești clasice, atic-ionic, eolic, doric, a dialectului de nord-vest și, în cele din urmă, a limbii grecești comune (Koine) și a neogreacăi. Unii erudiți includ fragmentara limbă antică macedoneană, fie ca descinzând din mai vechea limbă "protoelină", sau incluzând-o, prin definiție, printre dialectele limbii protogrecești. Protogreaca ar fi fost vorbită în ultima parte a mileniului 3 î.Hr., cel mai probabil în Balcani. Unitatea protogreacăi s-
Limba protogreacă () [Corola-website/Science/307300_a_308629]
-
din care redă doar unele fragmente. Pentru a putea înțelege filozofia, editorul încearcă să reconstruiască biografia filozofului, dar cu succes limitat. În spatele afirmațiilor aparent ridicole ale filozofului german, se află atacuri mușcătoare la adresa utilitarismului și a comercializării societății britanice. Biografia fragmentară a lui Teufelsdröckh pe care editorul o recuperează dintr-o masă haotică de documente revelează călătoria spirituală a filozofului. El ajunge să deteste condiția coruptă a vieții moderne și contemplează „"Eternul Nu"” al refuzului, ajunge la „"Centrul Indiferenței"” și până la
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
nucleare". A pus în evidență un al patrulea tip de radioactivitate naturală, după celelalte trei anterior cunoscute: alfa, beta și gama: radioactivitatea cluster sau de nuclei mari atomici. În timpul vizitei la Universitatea din Frankfurt a dezvoltat o noua "Teorie a fragmentarii pentru producerea nucleelor supragrele". Aceasta a condus efectiv la producerea în laborator a unor astfel de nuclee. A fundamentat "Teoria microscopică a dezintegrării alfa", recunoscută în mediile științifice internaționale. A dezvoltat (1977) "teoria dezintegrărilor exotice a nucleelor mai grele decât
Aureliu Emil Săndulescu () [Corola-website/Science/306894_a_308223]
-
precizat și de o inscripție al unui demnitar(Netjer-nesut-pu) care prezintă și o listă regală: Din timpul domniei sale datează și primul decret regal(udj-nesu) al Regatului Vechi, descoperit în templul mortuar al lui *Menkaure; documentul este o stelă boltită, foarte fragmentară din care se pot recostitui numai câteva propoziții. Din acestea reiese că Shepseskaf a înzestrat cu ofrande templul mortuar al tatălui său. A terminat sepultura lui *Menkaure (v. acolo). Interesant de remarcat este faptul că din anumite motive a „rupt
Shepseskaf () [Corola-website/Science/303050_a_304379]
-
fiind investigată, în 1858, de către A. Mariette, cel care i-a atribuit construcția lui *Unas. Numai după 1924, prin cercetările intreprinse de către egiptologul G. Jéquier s-a reușit stabilirea numelui adevăratului „proprietar“, ținând cont de următoarele indicii: descoperirea unei stele fragmentare cu o parte a numelui faraonului Shepseskaf și nu în ultimul rând aș unei stele din epoca Regatului Mijlociu, din textul căruia reiese că la acea dată cultul mortuar al lui Shepseskaf era încă în vogă. Mastabaua are următoarele elemente
Shepseskaf () [Corola-website/Science/303050_a_304379]
-
al lui Shepseskaf era încă în vogă. Mastabaua are următoarele elemente componente: beneficia de un drum de acces, de un templu mortuar, iar în interiorul mormintului de camere de depozitare, de anticameră ți cameră mortuară. S-a descoperit și un sarcofag fragmentar al faraonului. Rămâne de văzut dacă într-adevăr Shepseskaf ar vrut ulterior să transforme monumentul într-o „piramidă standard“ - așa cum susține egiptologul M. Verner -, dar domnia scurtă l-ar fi împiedicat. Probabil nu Shepseskaf a fost ultimul faraon al dinadstiei
Shepseskaf () [Corola-website/Science/303050_a_304379]
-
a ritualului regal timpuriu de încoronare. După alți savanți paleta este o expresie mitică a omnipotenței faraonului, fără nici o legătură cu un eveniment istoric. Se pare că noile descoperiri ale arheologilor germani de la Umm el-Qaab, în special a unei plăcuțe fragmentare pe care apar scene asemănătoare cu cele de pe paleta lui Narmer, revigorează credibilitatea vechii interpretări istorice a piesei. Capătul de sceptru poartă o serie de scene a căror interpretare a captat atenția mai multor generații de savanți. Inițial s-a
Narmer () [Corola-website/Science/303082_a_304411]
-
regală în Deltă. Pe același obiect, în registrul 2, deslușim figura unui taur, despre care nu credem că îl reprezintă pe Apis, ci mai degrabă este în strânsă legătură cu un cult al taurului sacru de la Buto. Pe o etichetă fragmentară a lui Aha, descoperită tot la Abydos, se poate documenta practicarea sacrificiului uman. Pe plăcuță apare figura unui prizonier legat și sacrificat, iar cel care înfige un pumnal în pieptul lui este un preot. Sângele curs este captat într-un
Hor-Aha () [Corola-website/Science/303083_a_304412]