1,248 matches
-
Diego. O adunătură de proști înfumurați! Gâtul și obrajii misionarului se înroșeau ori de câte ori acesta se aprindea pentru câte ceva. Criticile Ordinului Sfântul Petru la adresa lor nu erau ceva nou. Iezuiții lucraseră întotdeauna din umbră și scriseseră de rău la Roma despre franciscani. Și toate acestea din pură invidie. Când Francisc Xavier pusese pentru prima oară piciorul în Japonia în urmă cu șaizeci și trei de ani, propovăduirea în această țară fusese monopolizată de Ordinul Sfântul Petru înființat de Xavier. Când în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
scrisoarea Stăpânului. Purta haine negre ca ale preoților budiști și era ras în cap, spre deosebire de înalții oficiali care stăteau, la fel ca și data trecută, pe locurile de onoare, seniorul Shiraishi șezând drept în mijlocul lor. — Venind în țara noastră călugărul franciscan Velasco și răspândind el învățătura creștină, a ajuns și pe pământurile noastre și ne-a arătat tainele credinței creștine. Astfel, am priceput pentru întâia oară înțelesurile învățăturilor și ne-am hotărât să ne supunem fără preget acestei credințe. Poticnindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
supărați, iar chipul seniorului Shiraishi se strâmbă într-un zâmbet amar. În ce privește trimiterea unor padren pe domeniile Stăpânului, atacă mai departe misionarul, încurajat de slăbiciunea de o clipă apărută pe chipul seniorului Shiraishi, vă rog smerit să scrieți „numai preoți franciscani”. Altfel, ordinul nostru nu va putea să-i înmâneze această scrisoare Sfinției Sale Papa. Voia să le ceară să-i alunge pe iezuiți din Japonia și să le permită propovăduirea în această țară numai franciscanilor, dar nu-i stătea în fire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
rog smerit să scrieți „numai preoți franciscani”. Altfel, ordinul nostru nu va putea să-i înmâneze această scrisoare Sfinției Sale Papa. Voia să le ceară să-i alunge pe iezuiți din Japonia și să le permită propovăduirea în această țară numai franciscanilor, dar nu-i stătea în fire să spună totul atât de fățiș. — Acest lucru este de mare însemnătate! — O să-l scriem, încuviință seniorul Shiraishi. Și pentru el, la fel ca și pentru toți ceilalți japonezi, și iezuiții, și franciscanii, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
numai franciscanilor, dar nu-i stătea în fire să spună totul atât de fățiș. — Acest lucru este de mare însemnătate! — O să-l scriem, încuviință seniorul Shiraishi. Și pentru el, la fel ca și pentru toți ceilalți japonezi, și iezuiții, și franciscanii, erau cu toții padren creștini, așa că puțin îi păsa de diferențele dintre ei. — Ești sigur că această scrisoare va ajunge la Papă? întrebă seniorul Shiraishi ca să-i intre în grații misionarului. Firește că dacă n-ar fi fost misionarul, oamenii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de seamă despre vizita solilor japonezi în Nueva España. Dacă e să conchidem încă de la început, credem că ar fi mai bine să fiți prevăzător în legătură cu dorința lor de a face negoț cu noi. După spusele iezuiților din Japonia, părintele franciscan Velasco, cel care îi însoțește pe soli, este un om nechibzuit care face mai mult decât este de trebuință. În Japonia, împăratul îi prigonește mai departe pe creștini. De aceea, noi cei din Ordinul Sfântul Petru credem că sunt puțini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o despături cu amândouă mâinile. — Cu smerenie ne înfățișăm Sfinției Sale, Papa Paul al V-lea al Romei, stăpânul tuturor creștinilor. Glasul lui Tanaka era pierit. Chiar și samuraiul își dădea seama că îi tremurau mâinile. — Venind în țara noastră călugărul franciscan Velasco și răspândind el învățătura creștină, a ajuns și pe pământurile noastre și ne-a arătat tainele credinței creștine. Astfel, am priceput pentru întâia oară înțelesurile învățăturilor și ne-am hotărât să ne supunem fără preget acestei credințe... Însă, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și că mai dorea ca Spania să trimită mineri în Japonia. Solii noștri i-au făgăduit că vor întreba despre toate acestea la Manila. Când ceilalți soli au părăsit Japonia, eu m-am sfătuit cu vreo câțiva preoți și călugări franciscani care erau deja în Japonia și am rămas la Edo. Chipurile, urma să închei niște treburi lăsate neterminate de către soli și să le servesc drept tălmaci trimișilor străini care aveau să vină în Japonia de atunci încolo. Întrucât japonezii știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lumea largă fără să știe nimic și fără să bage de seamă nimic. Edo încercase să se folosească de domeniul lor, domeniul lor încercase să se folosească de Velasco, Velasco încercase și el să înșele domeniul, în vreme ce iezuiții duceau cu franciscanii o luptă rușinoasă. În mijlocul acestor dezamăgiri și bătălii, ei doi își văzuseră mai departe de lunga lor călătorie. — Oare seniorul Ishida... murmură unchiul cu glas vlăguit, s-a lepădat și el de familia noastră? Odinioară unchiul său n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Ieyasu i-a acordat fiului său, Hidetada, titlul de shōgun, în timp ce el însuși a continuat să dețină puterea de facto până la moarte sub titlul de naifu. Actualmente, Tōkyō. Padre înseamnă părinte, preot (în limba spaniolă în original). Mexic (n.a.). Ordinul franciscan. Ordinul iezuit. Toyotomi Hideyoshi (1536-1598), conducătorul de facto al Japoniei înainte de venirea la putere a clanului Tokugawa. Influența familiei lui Hideyoshi s-a menținut și după moartea acestuia, până în toamna anului 1615, când clanul Tokugawa i-a înfrânt definitiv, în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Într-o noapte cu lună, după miezul nopții, așa se povestește În Ierusalim, tatăl fetei ieși În curte și trase În el cu pușca lui cu două țevi, nimerindu-l În picior. În cele trei zile petrecute Într-un spital franciscan, se interesă cum putea trece la creștinism. Tatăl Nicolei, vizitându-l la spital pentru a-și cere iertare, se oferi să-l ajute să se convertească. Între timp, Nicole se sătură de tatăl ei și se refugie mai Întâi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
aceea, mai târziu mi-a fost ușor să-mi trimit eroii de roman, pe elevii prieteni și totodată dușmani Eddie Amsel și Walter Matern, să învețe acolo, pentru ca, din vestiarele sălii de gimnastică, să nimerească ușor în gangurile joase ale franciscanilor... Și nici atunci când, după câteva luni, profesorul meu de latină, monseniorul Stachnik, s-a întors și a continuat să predea la Sankt Johann, nu am pus întrebări incomode, cu toate că mă bucuram de renumele de a fi nu numai un elev
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mea interioară nu prezintă fisuri? Ar fi oare la rând acum o privire retrospectivă asupra cimitirelor din Danzig, ca atare anticiparea povestirii târzii Unkenrufe, sau ar trebui să mă cazez imediat? Căminul Caritas din Düsseldorf Rath era administrat de călugări franciscani. Trei sau patru patres și o duzină de călugări care serveau aveau în grijă, în apropiere de uzina Mannesmann, destul de bombardată, un așezământ care odinioară se ocupase de meșteșugari ambulanți, apoi din ce în ce mai mult de oameni fără adăpost și de bătrâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
bătrâni care sufereau de tuse permanentă sau de astm. La micul dejun, doi călugări de la bucătărie așezau un cazan voluminos cu supă de griș pe masa din camera noastră. Supa era amestecată cu lapte praf, care era livrat de frații franciscani din Canada. În ciuda plângerilor repetate făcute în gura mare, supa de griș cu lapte avea întotdeauna gust de ars. Când ușor, când temeinic, un iz care voia să rămână neuitat. După noi, erau hrăniți, cu supa matinală, bătrânii. Prin ghilotina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se tot schimbau: Chagall, Kirchner, Schlemmer, Macke, mai cine încă? În căminul Caritas, pater Stanislaus mă hrănea cu Rilke, Trakl, o antologie de poeți baroci și cu primii expresioniști. Citeam ceea ce ofereau fondurile de carte salvate de nazism din biblioteca franciscanilor. Iar în compania unei fiice de profesor accesibile - refugiată din Bunzlau împreună cu tatăl ei - îmi potoleam, pe durata unui concert la Sala Robert Schumann, pofta de tot ceea ce încânta ochiul, urechea. Dar furia lecturii și consumul pasiv de produse artistice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
numea birou, el schița pentru locatarul său o imagine de viitor ale cărei dimensiuni medievale aveau un farmec din cale-afară de ispititor și îmi aminteau de fanteziile mele de elev. De curând, așa spunea el, în mânăstirea centrală a ordinului franciscanilor murise, la o vârstă înaintată, fratele sculptor, pater Lukas. Acum mi se oferea, cu oberliht, blocuri de modelaj și ladă plină de lut cu tot, atelierul acestuia care se întindea până în grădina mânăstirii. Până și marmură din carierele din Carrara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
clasa de sculptură a profesorului Sepp Mages. Noi eram cei mai tineri. Cineva, probabil pater Fulgentius, mă convinsese de efectul înviorător al glucozei în loc de tutun, căci el era acela care mă aproviziona cu asta: donații din partea unor patres și frați franciscani din Canada. În atelier mi-a sărit în ochi că toți ceilalți, printre ei și un rănit în război cu un ochi de sticlă, erau fumători. Până și cea care poza nud - o gospodină suplă, dar cărnoasă - fuma în timpul pauzei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a purtat acum ca o piatră capabilă să se înmoaie și era plin de elogii la adresa tuturor poeziilor lui Bachmann: „Evoluția spre marea formă“ se recunoaște cu certitudine. Lucruri asemănătoare îmi spusese de altfel și pater Stanislaus, atunci când cititul călugăr franciscan mi-a înmânat solemn volumașul de poezii ale lui Trakl. Astfel că tânărul poet a tăcut și a deschis gura abia atunci când s-a așezat pe scaun lângă bărbatul pe nume Richter și a început să le citească membrilor Grupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pentru a se face una cu cititorul. Și doar făcându-se una, romancierul și cititorul romanului se salvează amândoi de singurătatea lor radicală. Câtă vreme se fac una, se actualizează, și actualizându-se, se eternizează. Misticii medievali, și Sfântul Bonaventura, franciscanul, a accentuat aceasta mai mult ca oricare altul, fac distincție între lux, lumină, și lumen, iluminare. Lumina rămâne în sine; iluminarea e lumina care se împărtășește. Așadar, un om poate fi luminos - și se poate pune în lumină -, poate ilumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
persoane îmbrăcate bine. Am luat cina la un mic restaurant în apropiere de palatul principelui, dar la un preț foarte convenabil. M-a surprins istoria originilor acestui principat: în 1270, un corsar Francisc Ranieri poreclit ”malizia” (răutatea), deghizat în călugăr franciscan, cere să fie primit peste noapte de către localnici, care erau sub stăpânirea Genovei. După ce a intrat în cetate, ajutat de ai săi, a pus stăpânire pe loc și așa începe stăpânirea acestui principat putred de bogat, al doilea ca mărime
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
în lume prin "dragoste" și "ură", în funcție de care lucrurile se organizează și se dezorganizează; la bătrânețe, acest amestec de poet, mag, aventurier și filosof a descălțat sandalele aurite, a aruncat mantia de purpură și ghirlanda de lauri, predicând umilința, ca franciscanii mai târziu, și dispărând, dacă e să-l credem pe Diogene Laerțiu, în craterul vulcanului Etna; sinucidere care pare, prin misterele ci, o capodoperă romantică. Relațiile lui Oedip cu destinul sunt și ele, mai degrabă, romantice, iar Oreste, Antigona se
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Odesa și la Vama). Noaptea e în "marele salon", iar dimineața doarme până târziu. Cuplul cel mai redutabil este, însă, cel format din "Monseniorul" (Adrian Popescu) și "Biju" (Ioan T. Morar). Preocupat de Sfântul Francisc, "Monseniorul" nu e, totuși, un "franciscan". Are un apetit apreciabil și resursei nebănuite de umor. "Biju" îi vorbește pe un ton ceremonios, ironic: "Monseniore, pot să vă pun sacoșa lângă a mea?" Intrând perfect în joc, "Monseniorul" îi răspunde cu o onctuoasă smerenie, prefăcută, bineînțeles: "De
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
să văd orașul lui Heraclit. Și, oricum, dacă n-am "viață de noapte", să am "viață de zi". Cuplul "Monseniorul" ― "Biju" nu și-a pierdut buna dispoziție. "Îmi permiteți, Monseniore, să vă aduc un suc?" îl întreabă "scutierul său pe "franciscanul" Adrian Popescu. Acesta încuviințează: "Bine, fiule, de acord. Dar să fie de portocale". Nu știu mare lucru despre Izmir, escala noastră de azi. Doar că aici a fost cândva Smirna, nume pe care eu îl asociez (deși n-are, poate
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
deocamdată. Dar n-am ieșit, încă, din golf. Vom afla după ce vom ajunge în larg cât de agitată e marea. Numai "Biju" își păstrează umorul. "Monseniore, ce barca de salvare preferați?" "Să ne ferească Dumnezeu, fiule", zice, pe jumătate serios, "franciscanul" Adrian Popescu, uitîndu-se îngrijorat afară. Marius Ghica ne povestește că a avut emoții când a văzut vaporul ridicând ancora, plecând fără el și fără Țeposu. "Am simțit că mi se taie picioarele", recunoaște el. Starea de tensiune nu ne împiedică
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
E În afara zidurilor. Era tare departe, dacă nu Îl Înșela memoria, cu mult dincolo de poartă, pe drumul spre Roma. — Era sediul unei chinovii de călugări augustini, cu mulți ani În urmă. Se vorbea despre ea la Santa Croce, la lecțiile franciscanilor... Bucuria acelor zile Îi reveni În minte pentru câteva clipe. — Credeam că e abandonată, conchise. — Așa și este. Sau, mai bine zis, era. Augustinii au părăsit-o cu mulți ani În urmă, și de atunci a căzut În ruină. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]