1,246 matches
-
a alchimiei în Europa: Roberto de Chester traduce din arabă "Liber de compositione alchimiae", o lucrare cu largi conotații mistice, inițiatice, ezoterice. Toma de Aquino (1225-1274) scrie lucrări cu caracter alchimist privind producerea aurului și argintului. Roger Bacon (1214-1294) (călugăr franciscan) este considerat primul adevărat alchimist al Europei medievale. Opere: precum și alte scrieri care i s-au atribuit. Toate aceste lucrări au fost intens folosite de alchimiștii secolelor XV-XIX. La sfârșitul secolului al XIII-lea, alchimia se dezvoltă într-un sistem
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
ce par a se scălda în bazine de forma unor organe interne umane, legate între ele, prin ciudate conexiuni tubulare, semne zodiacale complicate si reprezentări ale unor posibile constelații sau grupuri stelare necunoscute. Deși s-a vehiculat des numele călugărului franciscan Roger Bacon, ca autor al manuscrisului Voynich, identificarea a două plante „americane” printre desenele misterioase: floarea soarelui și piperul „chayenne”, face imposibilă datarea sa, mai devreme de 1492, anul în care Cristofor Columb debarca în America Centrală, acolo de unde avea să
Manuscrisul lui Voynich () [Corola-website/Science/309602_a_310931]
-
ale formației, se remarcă următoarele trăsături: „mers” nesincopat, arpegii, pasaje ascendente diatonice și cromatice, menținerea în general în registrul grav al instrumentului (registrul contrabas), construcție simetrică (uneori în exces) - se remarcă primii "ostinati" („Îmi place muzica”, „Toamna” - cover după „San Franciscan Nights” de The Animals). Tot în „San Franciscan Nights” apar mișcări paralele față de linia vocii (pe versurile „Nu mai sânt nopți și flori de mai/ Nu mai âînt trăsuri cu cai/Visele-au rămas [fără nici un strai]”). Formația se prezintă
Corneliu „Bibi” Ionescu () [Corola-website/Science/310264_a_311593]
-
arpegii, pasaje ascendente diatonice și cromatice, menținerea în general în registrul grav al instrumentului (registrul contrabas), construcție simetrică (uneori în exces) - se remarcă primii "ostinati" („Îmi place muzica”, „Toamna” - cover după „San Franciscan Nights” de The Animals). Tot în „San Franciscan Nights” apar mișcări paralele față de linia vocii (pe versurile „Nu mai sânt nopți și flori de mai/ Nu mai âînt trăsuri cu cai/Visele-au rămas [fără nici un strai]”). Formația se prezintă de-a lungul anilor șaptezeci în mai multe
Corneliu „Bibi” Ionescu () [Corola-website/Science/310264_a_311593]
-
negoțul de produse agricole. Răscoală cretană impotriva stăpânirii turcești determină familia Kazantzakis să se refugieze, pentru doi ani, între 1897-1899, în insula Naxos din Marea Egee. Tânărul Nikos urmează, timp de doi ani, cursurile colegiului francez din insulă, condus de călugări franciscani. Învață franceza și italiana și se familiarizează, prin intermediul lecturilor, cu civilizația occidentală. Revenit în insula natală, își continuă studiile la gimnaziul din Iraklion. Mai târziu, studiază Dreptul la Atena. În 1906 își face debutul în lumea literelor cu eseul "„Boala
Nikos Kazantzakis () [Corola-website/Science/309034_a_310363]
-
icoane reprezenta o provocare pentru pictor și în același timp o oportunitate, deoarece îi punea la dispoziție un spațiu asupra căruia se vor focaliza atenția și emoțiile întregii congregații. Pictura murală a luat avânt și ea, parțial datorită creșterii ordinului franciscanilor (urmași ai Sfântului Francisc de Assisi), ceea ce înseamnă că pentru noii evlavioși ai ordinului erau necesare multe biserici noi. Pictura reprezenta cel mai potrivit mod de a le decora, mai ales pentru că mozaicul se executa mult mai dificil și, în
Pictura medievală () [Corola-website/Science/309165_a_310494]
-
noi. Pictura reprezenta cel mai potrivit mod de a le decora, mai ales pentru că mozaicul se executa mult mai dificil și, în același timp, reprezenta o artă mult prea generoasă pentru un ordin dedicat sărăciei și umilinței, cum era cel franciscan. Viața și activitatea Sfântului Francisc (1182-1226) au influențat, într-o mare măsură, cursul viitor al picturii. Bucuria Sfântului Francisc pentru viața în natură i-a determinat pe mulți oameni să fie interesați de realitățile imediate, înconjurătoare, ale lumii. Tendința principală
Pictura medievală () [Corola-website/Science/309165_a_310494]
-
realitățile imediate, înconjurătoare, ale lumii. Tendința principală a picturii medievale din secolul al XIII-lea a reflectat această nouă atitudine. O altă tendință religioasă, cu consecințe deosebite pentru artă, a reprezentat-o întărirea cultului care o venera pe Fecioara Maria. Franciscanii au fost cei care, în mod deosebit, au încurajat evlavia față de Sfânta Fecioară, care a atins cote foarte înalte începând cu secolul al XIII-lea. Cultul pentru o personalitate umană și feminină (întărit de fiul ei sau chiar de moartea
Pictura medievală () [Corola-website/Science/309165_a_310494]
-
lui Iisus Hristos, a tainei eucharistiei și pune bazele cultului sfintei inimi a lui Isus, dezvoltat ulterior de biserica catolică. A fost beatificată în 1693 de papa Inocențiu al XII-lea. Angela de Foligno este venerată în mod deosebit de ordinul franciscan. Cultul ei a luat din nou amploare cu prilejul sărbătoririi a 700 de ani de la conversiunea și moartea ei. Un moment important al acestei reconsiderări îl constituie Vinerea Mare din 1983, când Papa Ioan Paul al II-lea a citit pasaje
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
ale Angelei, Sfântul Francisc i-a apărut în vis și i-a promis că o va ajuta să se mântuiască. La puțin timp după aceea, Angela a intrat în catedrala Sfântul Felician în timpul predicii capelanului episcopului din localitate, un călugăr Franciscan identificat în cronici drept Fra Arnaldo. După cercetări mai recente, numele real al acestuia ar fi Fra Berardo Arnolti . Angela se simți atât de mișcată de predică, încât, la sfârșitul predicii, se așeză în fața confesionalului și reuși să facă o
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
ușurată de greutatea care îi apăsa sufletul. După aceea, Fratele Arnaldo a devenit confesorul și îndrumătorul ei spiritual. Rămasă văduvă și fără copii, ea a vrut să-și doneze întreaga avere săracilor, dar atât familia ei cât și îndrumătorii ei Franciscani au sfătuit-o să mai aștepte. După cinci ani, Angela a făcut un pelerinaj la Roma. Apoi, în 1291 a plecat în pelerinaj la Assisi, cu scopul de a-l ruga pe Sfântul Francisc să o ajute să respecte regulile
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
au sfătuit-o să mai aștepte. După cinci ani, Angela a făcut un pelerinaj la Roma. Apoi, în 1291 a plecat în pelerinaj la Assisi, cu scopul de a-l ruga pe Sfântul Francisc să o ajute să respecte regulile Franciscanilor și să o învețe să trăiască în sărăcie. Ea a avut o primă viziune în mica biserică a Sfintei Treimi, așezată la intersecția drumurilor spre Perugia și spre Assisi. Apoi, după ce s-a recules la mormântul Sfântului Francisc din subsolul
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
și "Poveri Lombardi", ale căror „Proposita” fuseseră aprobate de același papă în 1208 respectiv 1210. Aceste mișcări erau limitate însă la viața monastică. Mișcarea franciscană are diferite ordine înființate de Sfântul Francisc de Assisi. Primul ordin este cel al călugărilor franciscani, al doilea ordin este cel al călugărițelor contemplative iar al treilea ordin este accesibil atât bărbaților și femeilor care se călugăresc (al treilea ordin regulat) cât și mirenilor (ordinul franciscan laic). Înființarea ordinului terțiar reprezenta o inițiativă personală a Sfântului
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
Sfântul Francisc de Assisi. Primul ordin este cel al călugărilor franciscani, al doilea ordin este cel al călugărițelor contemplative iar al treilea ordin este accesibil atât bărbaților și femeilor care se călugăresc (al treilea ordin regulat) cât și mirenilor (ordinul franciscan laic). Înființarea ordinului terțiar reprezenta o inițiativă personală a Sfântului Francisc care încerca să grupeze într-o structură organizată viața evanghelică a diferitetor grupuri de penitenți care erau persoane laice și nu duceau o viață monastică. Toate cele trei ordine
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
-lea. Astfel, Ecaterina de Siena (1347 - 1380) și-a descris singură viziunile sub forma unor epistole, structură preluată de la Apostolul Pavel După terminarea volumului "Memoriale", Angela pare să fi trăit în Foligno. Influența ei crescuse, în special în rândurile călugărilor Franciscani care se străduiau se reformeze ordinul, considerând că acesta decăzuse după moartea sfântului Francisc. Acestor călugări ea le-a adresat scrisori, consemnate tot prin dictare, unele scurte note de încurajare, altele discuții ample despre viața spirituală. După moarte, aceste scrisori
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
Angela de Foligno”). Datele biografice despre Angela de Foligno nu se bazează exclusiv pe volumul de învățături. Există diferite documente care atestă fapte din viața ei, multe dintre ele fiind menționate în lucrarea "Arbor vitae crucifixae Jesu Christi" a călugărului franciscan Ubertino da Casale (1259 - 1330) . Personalitatea acestuia este menționată atât de Dante Alighieri în Divina Comedie cât și de Umberto Eco în romanul său "Il nome de la rosa" ("Numele trandafirului"). Mulți credincioși îi atribuie Fericitea Angela miracole care ar fi
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
Papa Inocențiu al XII-lea a beatificat-o pe Angela de Foligno în 1693. În prezent este considerată patroană a persoanelor care mor în copilărie, a persoanelor luate în derâdere pentru pietatea lor, a persoanelor ispitite și a văduvelor. Ordinul Franciscan o celebrează în ziua de 30 martie. La 30 aprilie 1707 papa Clement al XI-lea a aprobat comemorarea ei de către biserica catolică în ziua de 4 ianuarie. Pe lângă aceasta, ordinul Franciscan o celebrează în ziua de 30 martie. Itinerariul
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
lor, a persoanelor ispitite și a văduvelor. Ordinul Franciscan o celebrează în ziua de 30 martie. La 30 aprilie 1707 papa Clement al XI-lea a aprobat comemorarea ei de către biserica catolică în ziua de 4 ianuarie. Pe lângă aceasta, ordinul Franciscan o celebrează în ziua de 30 martie. Itinerariul spiritual al Angelei a fost descris în Memorialul pe care le-a dictat lui Fra Arnaldo. Angela a numărat 30 de trepte pe care le-a parcurs (număr redus mai târziu la
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
cea mai perfectă, continuă și produndă disprețuire precum și cea mai perfectă, continuă și profundă suferință."" Tema sărăciei lui Isus Christos și a apostolilor constituia un element de bază al doctrinei franciscane și în 1322 a făcut obiectul unei dispute între franciscani și dominicani. Analizând în primul rând aspectele legate de sărăcia în care a trăit Christos, Angela da Foligno le sistematizează în modul următor: Prima măsură a sărăciei perfecte a lui Christos... a fost că a dorit să trăiască fiind lipsit
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]
-
Stockholmului și a Suediei. Pe la mijlocul secolului 13, când orașul Stockholm a fost fundat, Riddarholmen era numai o stâncă în lacul Mälaren. Orășenii o foloseau pentru a-și pășuna caprele fiind cunoscută sub numele de stânca iezilor ("Kidskär"). Mai târziu, ordinul franciscan a ridicat o mănăstire și o biserică aici. De la ei și-a primit numele de insula călugărilor gri ("Gråmunkeholmen"). După reformă proprietățile bisericii au fost preluate de coroana suedeză. În secolul 17 Suedia a devenit o mare putere europeană. În
Riddarholmen () [Corola-website/Science/309754_a_311083]
-
Cu excepția complexului editurii Norstedts, întrega insulă se află în proprietatea statului, a poporului suedez, fiind administrată prin Autoritatea Proprietății de Stat. Biserica Riddarholmen este cea mai veche construcție din capitala Suediei. Ea a fost ridicată între 1280-1300 de călugării ordinului franciscan, alături fiind ridicate și clădirile mănăstirii, în jurul unei curți interioare. După reformă, biserica a devenit protestantă. În secolul 16 i s-a adăugat turnul, al cărui coif ascuțit și zvelt a dat o trăsătură definitorie imaginii orașului. În urma unui incendiu
Riddarholmen () [Corola-website/Science/309754_a_311083]
-
Unul dintre cei care s-au aflat la Constantinopol în acea perioadă a fost Benvenuto, consulul anconiților din oraș. El auzise de la un soldat că împăratul fusese ucis, iar capul lui retezat, fixat într-o suliță, fusese înfățișat suveranului turcilor. Franciscanii din Constantinopol, scriind la Bologna, către sfârșitul lui noiembrie, informau doar că împărstul se număra printre cei morți. La fel au scris ;i cavalerii Sf]ntului Ioan din Rodos, într-o epistolă din 30 iunie trimisă margrafului de Brandenburg, la
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
centrele "Caritas", Organizația Kolping, Asociația Medicilor Catolici, asociațiile de adulți, tineri și copii, redacțiile publicațiilor catolice diecezane și parohiale etc. Au venit în Moldova numeroase Ordine și Congregații catolice. Și-a putut relua activitatea Provincia Franciscană din Moldova și Seminarul Franciscan de grad universitar și liceal din Roman, s-au înființat centrele de formare de la Onești, Mărgineni, Traian (jud. Neamț), Huși, Prăjești etc. După anul 1989, a început construirea unei noi biserici lângă Catedrală și au fost înființate alte trei parohii
Petru Gherghel () [Corola-website/Science/306008_a_307337]
-
se completează cu izvoare scrise. Tradiția spune că întemeierea orașului s-a realizat în vremea lui Bucur, pe care unii îl cred cioban, alții pescar, boier, haiduc. Prima consemnare în scris a acestei tradiții este cea din 1761, a călugărului franciscan Blasius Kleiner. O altă tradiție, din secolul al XVI-lea, vorbește despre Negru Vodă ca întemeietor al Bucureștiului. Primul care scrie despre acest lucru este raguzanul Luccari, după o călătorie prin Țara Românească în timpul lui Mihai Viteazul. Printr-un document
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
de a fi făcut totul pe cont propriu, întrucât alți nobili nu au dorit să-l ajute, temându-se mai mult de influența sa din ce în ce mai mare, atât în Ungaria cât și în întreaga Creștinătate, decât de amenințarea otomanilor. Un călugăr franciscan aliat cu Huniade, Ioan de Capistrano, a predicat atât de convingător despre imperativul existenței unei cruciade antiotomane încât foarte mulți țărani și fermieri slab echipați (majoritatea aveau doar prăștii și coase), dar plini de entuziasm, s-au adunat sub stindardul
Asediul Belgradului () [Corola-website/Science/304719_a_306048]