1,800 matches
-
include o complexitate contradictorie, concretizată în mai multe perechi antitetice care, în numeroase poezii, constituie polii unei tensiuni lirico-ideatice structurante. Proiectată pe un „fundal de rumoare patetică”, creația lui O. Goga îi apare ca o fuziune „între strălucirea cuvintelor și freamătul răscolitor al revoltei”. În studiul Poezia lui Lucian Blaga, criticul urmărește câteva dintre ideile-cheie ale filosofiei acestuia (pe care o aprofundase și o apreciase superlativ în articolele din deceniul al patrulea) în formulările metaforice ale versurilor: certitudinea misterului de dincolo de
BUCUR-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285902_a_287231]
-
din București, B. este un timp inspector în județele Ismail și Cetatea Albă, apoi profesor la Bolgrad și, din 1939 până la pensionare, la Galați. Debutează cu versuri în suplimentul ziarului „România nouă” (1921). Va colabora și la „Licăriri”, „Luminișuri”, „Răsăritul”, „Freamătul literar”, „Ramuri”, „Albina”, „Familia noastră” (la care este redactor), „Convorbiri critice”, „Bugeacul”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Orizonturi”. La Bolgrad își tipărește în 1936 volumul Demonul. Alte nuvele îi vor apărea târziu, în „Pagini dunărene”. Fluente, versurile lui B. ce zugrăvesc „icoane
BUJOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285924_a_287253]
-
noastră de luptă și că poeții - așa cum s-a spus în referat - n-au reușit încă să exprime întreaga bogăție și frumusețe a vieții noi (...). Cauza constă într-o concepție străină poporului, în izolarea poetei de viață, în îndepărtarea de freamătul luptei constructorilor vieții noi. Din această izolare, din lipsa legăturii cu viața, izvorăsc accentele pe care le conțin ultimele poezii ale Ninei Cassian (...). Vorbind în continuare, V. Porumbacu a adus o critică ascuțită lui A.E. Baconsky, care în ultima
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
vom reproduce în note53 o parte din ciclul liric incriminat. „A fost la noi o perioadă - începe A.E. Baconsky 54 - de intensă creație în domeniul poemului epic, perioadă când majoritatea poeților nu visau decât dosare voluminoase în care să «freamăte» miile de versuri - și aceasta pentru că scriseseră câteva poeme bune și moda poemului devenise curentă. De la o vreme însă au pornit alte discuții: bine, poemul e bun el, dar unde sunt poeziile mici, concentrate, adevărate, picături de apă care să
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
importante se dovedesc în descriere nuanțele, micile detalii și mai puțin elementele vizibile (copacii în parc, vopseaua albă din holul spitalului). Numirea brutală, directă, a realității trădează fie neîndemânare, fie lipsă de talent. Este, prin urmare, mai evocator să surprinzi freamătul mâinilor cuiva decât să tragi concluzia: iată o persoană dominată de o emoție puternică. Folosit cum trebuie, vizualul ține loc și de comentariu. O bună descriere este finalmente sinestezică. Ea combină simțurile, oricât ar părea de nerealist: „muzica mă lovea
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
vicii urcă Însă până la versiunea din 1936 (gândită totuși bine În intenție). În 2001, Î.P.S. Bartolomeu Anania a publicat o altă diortosire a Bibliei făcută, se scrie pe o contrapagină, „după Septuaginta”. Desigur, am deschis noua versiune cu un freamăt de Încântare apriorică, sperând că voi găsi În sfîrșit un text În spiritul a ceea ce scrisesem În articolul din 1996. Or, compararea sumarului LXX (ediția Rahlfs) cu sumarul diortosirii Î.P.S. Bartolomeu Anania, apoi confruntarea atentă, rând cu rând, a
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
o dizolvare în celălalt, uneori disperată, alteori lascivă sau plină de naivitate și de grație infantilă, prin care se încearcă depășirea angoasei provocate de conștientizarea marii treceri. Cealaltă particularitate este identificarea cu viața naturii, ceea ce face posibilă percepția corespondențelor între freamătul exterior și cel interior, dar și revelează singurătatea interioară și singurătatea în fața cosmosului: „De acolo n-am să mai vin / niciodată / decât întovărășită / de razele lunii / furișate-n odaie, / dusă de lanț / de-un anotimp / cu degetul pe buze...” SCRIERI
BARBULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285632_a_286961]
-
o evidentă percepție poetică a naturii, modelându-și impresiile după gesturile largi, retorice ale genului, B. caută mereu un analogon în imaginar al realului și produce simetrii bogate, ingenioase. Călătoria, ca și relatarea ei devin astfel „un prilej continuu de freamăt, de oprire, de exclamare”. Memorialistică propriu-zisă se află în Icoane argeșene (1944), resuscitare sentimental-anecdotică a copilăriei și a anilor de școală la Pitești, și în O carte trăită (1977), întoarcere târzie într-un timp atroce, delimitând primul război mondial. Secvențe
BADAUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285532_a_286861]
-
Zori de zi” (Râmnicu Sărat), „Foaia Râmnicului”, „România nouă”, „Îndrumarea” (Râmnicu Sărat), „Adevărul literar și artistic”, „Foaia tinerimii”, „Ploieștii literari”, „Cele trei Crișuri”, „Convorbiri literare”, „Gândirea”, „Ramuri”, „Năzuința” (Craiova) ș.a., până prin 1933 iscălind și cu pseudonimele Radu Buzescu și George Freamăt. Atras de timpuriu de literatură, face critică literară vreme îndelungată, fiind și membru în redacțiile publicațiilor „Adevărul literar și artistic” (1923-1926), „Flamura” (1925-1926), „Viața literară” (1926) și „Propilee literare” (1926-1929). A tradus din Marțial, La Rochefoucauld, Maeterlinck, Baudelaire, Alain. Debutează
BAICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285545_a_286874]
-
să confere un plus de intensitate reflexiei și un spor de vrajă imaginarului oniric. Lumini și umbre, culori mirobolante, sonuri misterioase compun ambianța unui ceremonial descriptiv ritmat în cadențe ample, de poem. Livrescul, de reflex apolinic, se transfigurează romantic sub freamătul trăirilor călătorului care, în acele „ținuturi ale distrugerii”, unde timpul pare că s-a oprit, descoperă cu înfrigurare „ideograme ale veșniciei”. În „țara umbrelor” deznădejdea nu-l covârșește pe căutătorul de esențe pentru că, în eterul sondabil al ideii, el află
CANTACUZINO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
de la Sucevița, 1982). SCRIERI: Miron Costin, I-II, București, 1939; Meșterul Manole, București, 1940; Acolo, în Filioara, București, 1943; Ne cheamă primăvara, București, 1946; Neculai Milescu Spătarul, București, 1954; Alei, codrule fârtate, București, 1956; Făclia s-a aprins, București, 1957; Freamătul luminii (în colaborare cu Mihai Mancaș), București, 1958; Căderea Bastiliei, pref. Mihai Ralea, București, 1959; Cetatea de pe stânca verde, București, 1959; N. Bălcescu-revoluționar, București, 1959; Fluierașul și alămâia, București, 1962; Trandafirul roșu, București, 1963; Vânătoarea lui Dragoș, București, 1963; Vestea
ALMAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285308_a_286637]
-
și voinică și-i învățată cu bărbații. Procurorul adormise. Vântul zăngănea în geamuri și, din când în când, ca un galop de herghelie, creștea un zgomot uriaș care se dezumfla tunând. îi ținea isonul țiuitul stins al hornului. într-un freamăt continuu, livada hârșâia crengi pe dranița acoperișului. Afară viscolul albea ferestrele, gonind câinii în girezile de paie. în câmp, doar lupii treceau pe sub muchii de hat către luminile satului. Procurorul se trezi dimineața într-o larmă de glasuri sub fereastră
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Alți muncitori așteptau deja În stație. Stăteau lejer, fumau și făceau glume. Lefty observă cutiile de metal În care Își țineau prânzul și, stânjenit de punga lui de hârtie, o ascunse la spate. Tramvaiul se anunță mai Întâi printr-un freamăt În tălpile bocancilor. Apoi se ivi pe fundalul răsăritului de soare carul lui Apollo Însuși, doar electrificat. Înăuntru, bărbații stăteau În grupuri formate după limbă. Deși se spălaseră pe față Înainte de a veni la lucru, Încă mai aveau prin urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
aveau un cap de duș cu masaj. Adăugam datele propriilor mele senzații la toate aceste istorii clinice (acela era anul În care mă Îndrăgostisem de funiile din sălile de gimnastică), dar tot rămânea un gol vag, imposibil de definit, Între freamătul pe care-l simțiseră prietenele mele și extazul acaparant al propriilor mele spasme uscate. Uneori, aplecându-mă din patul meu de sus În raza de la lanterna cuiva, Îmi Încheiam mica mea confesiune „Știi?“ și, În Întuneric, trei sau patru fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ale Semiramidei sau ale lui Syrus, regele perșilor. Izbește, înciudat, cu tocul sandalei în podea. Va stârni mânia zeilor și a oamenilor cu dorința aceasta nefirească de a schimba fața naturii și de a cultiva paradoxul. Auzi colo! Să îngemănezi freamătul Romei cu liniștea de la țărmul mării și să trăiești în interiorul unui oraș ca la țară. O prostie, nu alta, când grădina reprezintă în sine ogorul omului înțelept. Îți furnizează o hrană atât de nevătămătoare! Narcissus, însă, crede că e un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Livia nu s a jenat niciodată să o învinuiască de boala mezinului. Cică n-ar mai fi suportat durerile facerii și a pus să i se grăbească nașterea. Despre ce evenimente vorbește? se interesează Pupius Piso. Curiozitatea îl face să freamăte și pe fratele său. — A luat inițial ca punct de plecare perioada ce a urmat asa sinării lui Cezar..., dă să intervină Vipsania. Antonia o întrerupe nemulțumită: — A trecut acum la o epocă mai recentă. — Care? — Pacea care a urmat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Apoi cobori la colțul cu Kilburn High Road, la mică distanță de biroul tău. În fiecare dimineață când mergi pe aici, imediat ce treci pe lângă magazinul de pantofi unde sunt expuși în vitrină pantofi mai degrabă urâți, nările tale încep să freamăte. Sigur veți fi de acord că nu există nimic pe lumea asta care să se compare cu mirosul de șuncă prăjită. Alături de mărar, levănțica proaspătă și Chanel nr. 5, e unul din mirosurile preferate ale Jemimei. Dacă ar rămâne un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
se uită înainte-i, Nu privește îndărăpt. Pe cărări pierdute-n vale Merge-n codri făr-de capăt, Când a serei raze roșii Asfințind din ceruri scapăt-. Umbra-n codri ici și colo Fulgerează de lumine... Ea trecea prin frunza-n freamăt Și prin murmur de albine; În mijloc de codru-ajunse Lângă teiul nalt și vechiu, Unde-izvorul cel în vrajă Sună dulce în urechi. De murmur duios de ape Ea trezită-atunci tresare, Vede-un tânăr, ce alături Pe-un cal negru stă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
n-a afla locașul, unde ea s-ascunde tainic. VII Sură-i sara cea de toamnă; de pe lacuri apa sură Înfunda mișcarea-i creață între stuf la iezătură; iar pădurea lin suspină și prin frunzele uscate Rânduri, rânduri trece-un freamăt, ce le scutură pe toate. De când codrul, dragul codru, troienindu-și frunza toată, Își deschide-a lui adâncuri, fața lunei să le bată, Tristă-i firea, iară vântul sperios v-o creangă farmă - Singuratece izvoare fac cu valurile larmă. Pe
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
și umezi, cu zâmbet de copil, Din cât ești de copilă să-ntinerești mereu, Și nu mai ști de mine, că nu m-oiu ști nici eu. {EminescuOpI 129} O, MAMĂ... O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi; Deasupra criptei negre a sfântului mormânt Se scutură salcâmii de toamnă și de vânt, Se bat încet din ramuri, îngînă glasul tău... Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu. Când voiu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mie, iară ție dușman este, Dușmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste; N-avem oști, dară iubirea de moșie e un zid Care nu se-nfiorează de-a ta spaimă, Baiazid! " Și abia plecă bătrânul... Ce mai freamăt, ce mai sbucium! Codrul clocoti de sgomot și de arme și de bucium, {EminescuOpI 148} Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase, Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasă; Călăreții împlu câmpul și roiesc după un
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
pe-o tainică comoară. Numai lebedele albe, când plutesc încet din trestii, Domnitoare peste ape, oaspeți liniștei acestei, Cu aripele întinse se mai scutură și-o taie Când în cercuri tremurânde, când în brazde de văpaie. Papura se mișcă-n freamăt de al undelor cutrier, Iar în iarba înflorită, somnoros suspin-un grier... E atâta vară-n aer, e atât de dulce svonul... Singur numai cavalerul suspinând privea balconul Ce-ncărcat era de frunze, de îi spînzur-prin ostrețe, Roze roșie de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mai frumoase daruri Ca și când cineva le-ar fi șoptit un cuvânt magic, cocoșii care, alături de toți și de toate, dormeau duși, și-au început cântecul. Ca la un semn ograda prinde să se dezmorțească și începe să se facă simțit freamătul unei zile noi și frumoase. Cea mai frumoasă din câte au fost în acest an! Încetul cu-ncetul, toată lumea se trezește. Doar cei mici mai dorm. Cel puțin așa cred ceilalți. Mărul din fața casei, cireșul, părul și gutuiul știu, cu toții
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
laptele din farfurioară. Însă cum îi mai lasă gura apă! Nu, nu după lapte. Nici el n-ar putea să spună ce anume dorește. Ca la o comandă misterioasă, ochii i-au devenit mai ageri, mustățile au început să-i freamăte, spinarea îi este ca un arc și, iată, unghiile i-au ieșit, parcă, și mai mult din pernuțele pufoase ale labelor. Ochii lui Cuțulache l-au zărit. Privindu-i, Motănel îi și înțelege: „Rămâi acolo unde ești. Și, mai ales
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Elena Marin Alexe În tihna amiezii cu dor mă gândesc Și-n inimă-mi picură dulci mângâieri Căci frunzele-n freamăt divinul doinesc Și simt printre ramuri pășind adieri E-o pace adâncă și-o liniște surdă Pe cerul senin nu zăresc nici un nor Dar unde-o fi vântul ori vrea să-și ascundă Sub mantia-i veche tristețe și dor
Amiaza by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83234_a_84559]