1,352 matches
-
din urmă, ridic capul. Se află chiar în fața biroului meu și se uită în jos spre mine, cu cea mai ciudată expresie pe care i-am văzut-o vreodată. E un amestec straniu de afecțiune, mândrie și maximă încântare, care freamătă în spatele expresiei foarte serioase a chipului său. — N-ar trebui să fac asta, murmură. Se apleacă spre mine. Ai reușit, Samantha. Ești partener. Ți se va spune oficial peste o oră. Simt în piept o fierbințeală albă, și mă ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Filipine o mai apuca din când în când aleanul, dar îi ziceam : capul sus, Manuela ! Se oprește meditativă. După care am aflat că numele ei era Paula. Extraordinar. — Nu mi-e dor de casă, spun, sorbindu-mi ceaiul. Mintea îmi freamătă ca aripile unui fluture. Ce-am să fac ? Du-te acasă. Însă gândul de a mă întoarce în apartamentul meu, cu Ketterman la două etaje deasupra, îmi face greață. Nu pot să dau ochii cu el. Nu pot s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Inspir adânc și-mi iau cea mai umană față de-spus-veștile-rele-unui-client. — Doamnă și domnule Geiger. Mă uit de la unul la celălalt, asigurându-mă că mă ascultă cu atenție. Sunt foarte supărată. Închid ochii și încuviințez din cap. — Supărată ? mă îngână Trish fremătând nervos. Am făcut tot ce mi-a stat în putință. Deschid ochii. Dar din păcate nu pot lucra cu aparatura din bucătăria dumneavoastră. Iar cina care a rezultat de aici este sub standardele mele profesionale. Drept pentru care nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Am nevoie de mai mult timp să mă gândesc... În clipa în care îi zăresc expresia, amuțesc. Vine la mine și aproape că-și lipește fața de a mea. Încă zâmbește, dar are ochii ieșiți din orbite și nările îi freamătă, albite de furie. Mă trag un pas înapoi, făcându-mă mică, dar mă apucă atât de strâns de umeri că îi simt unghiile intrându-mi în carne. — Samantha, șuieră. O să te duci și o să-ți citești declarația și o să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
e Nathaniel ? întreabă un ziarist. — Grădinarul, se bagă tipul cu obraji dolofani. Iubită-su. V-ați despărțit ? adaugă către mine. Nu ! zic, atinsă la punctul sensibil. O să ne continuăm relația. — Și cum anume o să faceți asta ? Simt un interes reînăscut fremătând în mulțimea de ziariști. — O să facem noi cumva, OK ? Brusc, din senin, simt că-mi dau lacrimile. — Samantha, spune Hilary furioasă. Te rog întoarce-te la declarație ! O împinge pe Trish din fața microfonului. — Nu mă atinge ! zbiară Trish ca arsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
a profitat până la urmă irezistibilul său rival. Dar tocmai ceea ce ar putea vindeca o mare pasiune o face și mai primejdioasă. Se uita pe fereastră și se gândea la ceva. Nu se întâmplase nimic, era doar vară din nou. Plopii fremătau și se despuiau de lâna lor pe care cu atâta sârg o torc în fiecare an. Păsărelele ciripeau. Florile răspândeau miresme. Știți prea bine cum e. Ce mare lucru? Jos în stradă un băiat și sora lui, așa cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
amuzat, în jur. Din vechiul port nu mai rămăsese nimic. Singură banca pe care stăteau mai părea întreagă. Bătrâna clădire a căptăniei abia se mai ținea în picioare. Fără ferestre, fără uși, fără țigle, fără vreun semn că odinioară viața fremătase între pereții ei. Dispăruseră, ca și cum n-ar fi fost nicicând, cozile de la casa de bilete. Zumzetul poveștilor din sala de așteptare. Înfrigurata așteptare a pasagerului. Nici un alt semn că la cheiul ajuns acum un mal de lut surpat fuseseră ancorate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mele nu ajungeau până la ea. Urla mereu și se oprea doar cât să-și tragă răsuflarea. Simțeam că mă înăbuș și că o să vomit. Prin crăpăturile din peretele grajdului vedeam oameni fugind speriați în toate părțile. Salcia de dincolo de drum fremăta în bătaia vântului și arătarea asta îmbucătățită plutind deasupra Soniei îmi zbârlea părul. - Încă puțin, încă puțin... bâiguiam în neștire mângâindu-i un picior. Pe urmă m-am oprit fiindcă o mânjeam cu sânge. Hai că se poate... mai dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
deosebită. Decolaseră cu un Antonov vechi, creat de Samuel cam la repezeală, și, înainte de a se arunca în gol de la două mii de metri înălțime, priviseră pădurile și plantațiile de orezprin trapa deschisă a fuselajului; din cauza curentului, pielea de pe obrajii Margaretei fremăta ca un drapel. Săriseră - și programul deveni din nou extrem de complex. Vizibilitatea bună cerea descrierea extensivă a câmpurilor și satelor din depărtare, cu râul subțire și sclipicios vărsându-se într-o cascadă domoală, cu pădurile deasupra cărora zburau insecte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și pătrate și atât de multe bijuterii delicate din argint încât îmi amintea de o bună prietenă de-a mea din Asia: la fel de puțină la trup și cu aceeași claie de păr, ca să nu mai vorbim despre nenumăratele brățări subțiri fremătând în jurul încheieturilor mâinii. Îmi pare atât de rău, îi spunea ea lui MM, apucându-i mâinile în ale ei. Erau pe scenă, unde se aflau decorurile pentru piesa care se juca atunci la teatrul Cross, Cui i-e frică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
am făcut deja o injecție! Dacă mi-o fac și pe a doua, mor! Am înțepenit cu toții un moment, ca și cum cineva ar fi apăsat butonul „Pauză“. Polițistul își întoarse capul spre mine și zise: „Ce mama dracu’!“, cu întreg corpul fremătând de adrenalină, de parcă tocmai l-ar fi scăpat cineva din lesă. Amenințarea cu suicidul ne-a țintuit numai o secundă, de ajuns pentru ca Ben să trântească ușa băii după el și s-o încuie. Polițistul, care înjura de mama focului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
se răsfață - tihna amiezii În așteptarea ploii - albastrele-nflorite printre mărăcini Gâze în zig-zag pe asfaltul fierbinte - umbra nicăieri Legănate-n vânt pictează cerul în mov - flori de tuia Merele în pârg - curcanul se înfoaie de-atâta roșu Două crăițe fremătând involte-n rond - arabesc floral Pe nisipul ud scoici, copii și pescăruși - orchestra mării Scoicile goale legănate de valuri - ultimul tangou Vuietul mării - printre valuri mă întrec cu pescărușii Lăstuni atingând cu aripile marea - călduri de august În miezul roșu
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
masă un pahar oarecare cu apă, îl bău prompt, apoi se așeză pe taburet, oftând prelung, rugător... Buzele rujate ale Celiei se lipeau și se dezlipeau ca-ntr-un vals, în timp ce cărbunii ochilor îl urmăreau pe Ion intens; două violoncele freamătă în tempo. Cum dorești! dădu Ion deznodământul așteptării. Frate! bombăni Victor cu afectare. Cum să... Dar... Nu, nu! Celia, cum poți să vrei să jucăm asta?! E irațional și ilogic... Ce-o să zică bucătăreasa, spălătoresele, când o să ne vadă pitulându
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
prag și se îndreptă spre patul generos din dormitor. După ce o așeză cu grijă, de parcă ar fi așternut o ofrandă Zeiței Iubirii, se întinse lângă ea, răgaz în care încerca parcă să-și armonizeze pulsul cu al femeii dorite, ce fremăta lângă el. După câteva zeci de secunde, ea s-a ridicat, a desfăcut patul și s-a ghemuit jucăușă sub cearșaf, așteptând. A intrat și el, la fel. Adăpostiți de pânza albă, au continuat joaca, prilej ideal de a se
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
bată vîntul și am început să adun de pe balcon tot felul de cearceafuri fine și de cămăși albe... soția mea mai pusese la uscat tot felul de perdele din in precum și alte veșminte albe și vaporoase. adunîndu-le simțeam cum toate freamătă între mîinile mele, am simțit chiar nevoia să-mi scufund fața în mormanul de pînze și texturi, uscate de vînt și parfumate... eram încîntat de acest apartament, iar din încîntarea mea deduceam faptul că era nou, se întîmplase, deci, ceva
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și ele un sex. Iar acestea erau de genul masculin. Cei patru tropăiau transpirați și se apropiară cu danturile lor rânjite. Erau crăcănați și zburliți. Deșuchiați și dezordonați. Cufun- 28 DANIEL BĂNULESCU La balconul întîi, în dosul balustradelor de palisandru, fremătau de suferinți la auzul batjocurilor prăvălite către Numele Sfânt îngerii-mînji, serafimii și heruvimii, cu limbile ca niște felioare de portocală, ferfenițite de scrâșnetul dinților și cu potențiometrele gurilor date pe mucles. La balconul al doilea, cu obrajii în pumni, chipurile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ale ulmilor, teilor, castanilor și plutelor seculare. Pișcate de harul unor bucătărioare de vară atât de dulci, de parcă îngerii le-ar fi ținut sub limbă. Pardosite (multe) cu pietre de râu, în pieptul cărora, ca în tainița unui ghioc, mai fremăta încă apa. Cu fântâni ca uitarea de reci, cu cișmele, coșare, cotețe, saiele sau chiar porumbare. Cu foste prăvălii, frizerii, păstrămării și brutării de cartier, din care istoria iesea amețită, rațiunea nu-și mai găsea nici o rațiune, iar moartea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
turnat din bronz, și debarcară acolo. Înăuntru, patru veioze, plasate pe parchet în cele patru unghere ale încăperii, își desfăceau, ca niște arteziane, snopurile înfoiate de raze, dirijîndu-le să cadă, în jeturi subțiri, asupra tavanului excitat de oglinzi. Asupra zidurilor fremătând sub membranele unor obscure planșe cafenii sau a unor gravuri japoneze. 113 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - ...Va fi tare la umeri, frumos la stat, minunat la obraz. La ora 10, dintr-o curticică de pe Dionisie Lupu va porni
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a recunoscut imediat trăsăturile însă nu mai era fetița pe care o știa. Subțire dar bine făcută, fusta scurtă iar bluza strâmtă îi punea în evidența sânii. A observat imediat, nu purta sutien și abia reușeau să îi liniștească din freamăt cei câțiva năsturași ai bluziței. Șatenă, nasul drept, gura potrivită, buzele cărnoase și ochi căprui, iscoditori. Purta tocuri mici la sandale și ca înălțime îi ajunge dincolo de umeri, are mâinile mari, curate, frumoase și albe de la apă, se cunoaște că
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
sărută buzele moi, arzătoare. Ea îi răspunde imediat. Îl îmbrățișează puternic și se lipește de el, deci nu visează! Abia aștepta să o ia în brațe! Realitatea îi spulberă orice temere, o mângâie apăsat pe sâni. Sunt fantastic de plini fremătând ca două clopotnițe uriașe. Are impresia cum îi fărâmă degetele ca de-un porțelan fierbinte. Nu-i vine să creadă, n-a mai întâlnit așa ceva! Deci sunt adevărați și aceștia și n-are de gând să protesteze, lăsându-se dezmierdată
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
echipa pentru această seara și surâde. Flora își face apariția printre băieții gălăgioși, fiecare spunând ceva despre care ceilalți uită imediat. Poartă o rochie lungă, cu talia înaltă, groasă și culmea, vaporoasă, dintr-un material neidentificat, probabil străin. Îi cade fremătând pe umerii drepți, este largă, bogată, parcă intenționat să îi elibereze fiecare pas mai uriaș. Are desenate diverse forme geometrice, linii și culori cu tonuri delicate; este închisă cu nasturii până la gât care-i ascund trupul superb. Este hipnotizat însă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
voastră, ale mele sunt Înfrîngerile voastre Ca și voi nu sunt decît un copac pe care se odihnește o vreme pasărea călătoare a vieții”. Dar Voronca este, În Petre Schlemihl, și poetul pămîntului și al „luminii regăsite”, al „vieții ce freamătă În seve”, Într-o atmosferă eterată În care peisajul se muzicalizează, topindu-se În pure reverberații de sunet și culoare: Odaie cu arome a unui han În munte Soarele, naftalină, În rufele din scrinuri, Cu brazi ce-și trec lumina
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
reamintim, apăreau și poemele din Petre Schlemihl). Călătoria sau reveria-evaziune, ca replică și substitut al ei, revin deopotrivă În Obrazul de cretă, Act de prezență, Poemoterapie, Copacul-centaur sau Pădurile orchestre. De fiecare dată, mereu În postură de „iluminat” („Iluminatul va fremăta suav cu tremurarea nuferilor Între trestii” „Vizionarul Îngrămădea lucirile de cărbune care aveau să sfîrșească prin a Împodobi pereții acestor beții” - Obrazul de cretă), poetul evocă sau invocă o „călătorie halucinată”, - ieșire din cadrele strîmte ale realului oprimant și ostil
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
se spumegă, Mușcă-n zăbale. Zmeu-Îi ia frînele, repede-i sîngeră Coasta spumoasă; Calu-i se-naripă, fuge ca negura Vijelioasă, Cerul se scutură, munții se leagănă... Brazii săltară, Cerul cu stelele, brazii cu stîncele Se confundară. Văile murmură, frunzele freamătă, Aerul sună; Pletele verginei, sparte, sub aure Scîntei la lună. Însă la peștera stîncilor alpice Calul atinge; Sforăie, nichează. Zmeul cu vergura ’N umbră se stinge.” Simțul acustic, „plastica dinamică” (G. Călinescu), știința acumulării de elemente dizlocate pentru a da
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
așa, un soi de mănuși... Era o poartă nefăcută de mâna omului. Avea forma unei ogive de catedrală, numai că stâlpii erau vii, iar arcadele erau formate din coroanele copacilor care se uneau. Deși nu se simțea nicio adiere, frunzele fremătau, sugerând că miș carea lor nu e stârnită de cerurile nemișcate, ci de pământul încărcat de îndoieli. Auzea păsările, fără să le vadă. Avea impresia că sunt peste tot, de parcă cineva le-ar fi azvârlit deasupra lui, în stoluri. Cântecul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]