5,695 matches
-
Fragmente > PODOABĂ PENTRU IARNA NOASTRĂ Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Vino iubite la amiezi Să colindăm pe sub zăpezi Și să-mpărțim iubiri sculptate Pe ramurile înghețate. Eu să-ți fiu fulg la piept de dor, Tu - anotimpul meu izvor, Într-un cuvânt - două ninsori Care se cern din zori în zori. Să vii pe calul tău albastru, Are-n galop un singur astru; (El îi dă forță orbitoare Să mă zărească
PODOABĂ PENTRU IARNA NOASTRĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363821_a_365150]
-
ești, Văpaia soarelui Pălește. Searbăda-mi trăire Pare că n-are sens, Ori calea nu-și găsește... De când nu ești, În vis să te revăd Aș vrea, Dar albe nopți se trec încet, Iar chipul tău se pierde În albul fulgilor de nea... Dar tu nu ești Să-mi vezi privirea Îndurerată, Nici să-mi asculți chemarea Înăbușită-n piept, Cum ascultai odată... Când tu nu ești, Se trec și florile. Le bate Frunza vântul pe alei Ce tainic ne-mbiau
DE DRAGOSTE, DIN DRAGOSTE... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363808_a_365137]
-
Acasa > Poeme > Antologie > REGINA NINSORILOR DE ALTĂDATĂ Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1092 din 27 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Costel Zăgan , Cezeisme II Erai înger de zăpadă ori o flacără-nghețată din cer fulgii stau să cadă să te nască înc-o dată Ca pe-o flacără-nghețată ochii mei te șlefuiesc de lumina ta se-mbată și-apoi cântă nefiresc Ochii mei te șlefuiesc lacrimă gata să cadă dintr-un ochi neomenesc cade-un
REGINA NINSORILOR DE ALTĂDATĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363858_a_365187]
-
voi face!... Am plecat din nou la drum. În lunga mea călătorie am traversat în lung și-n lat lumea cea largă, până am ajuns într-o țară a Nordului, cu lungi și grele zăpezi. Cerul era întunecat, ningea cu fulgi mari, la nesfârșit. Eu însă visam fericit, în acel ocean nesfârșit de zăpadă. Treceam încet peste pustiurile albe de ninsoare pufoasă. M-am oprit lângă o margine de pădure unde văzusem o vulpe argintie cu un pui foarte drăgălaș lângă
CÂND VEI ÎNTÂLNI O FATĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363859_a_365188]
-
ofetezi Și nu mă simți în nici un caz, Nu-ți tulbur somnul, nu mă vezi Când te sărut pe gât, pe-obraz... Și nici nu știi că mă așezi Pe sâni, pe buze, pe grumaz Și-n visul tău un fulg mă crezi, De porumbel: sunt pe pervaz... Și, ca o lebădă, dansezi, Suntem la bal, eu sunt un cneaz Și te răsfeți când te curtez, Porți rochie de voal turcoaz... Și să te strâng abia cutez, Tu faci de gesturile
TU DORMI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363878_a_365207]
-
troienită Ne jucăm cu bulgări moi Și adeseori, din joacă, Trecem aprig la război. Mai ferit, în curtea mare, Fac și omul de zăpadă. Îi așez pe cap căldare Și tăciuni, drept ochi, să vadă. Noaptea dorm, visând ninsoare, Admirând fulgii în zbor Și mă rog la mândrul soare Să nu-mi strice alb decor... VACANȚA DE CRĂCIUN Mergând cu colindul, am văzut, în fiecare iarnă, oameni de zăpadă în multe din gospodăriile prin care am vestit și am urat. Povesteam
SELECŢIUNI DIN VOLUMUL CAPTIV PE TĂRÂMUL COPILĂRIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363911_a_365240]
-
de oboseală. Dimineața, după un somn bun, m-am trezit odihnit. Am coborât din pat și am dat fuguța la fereastră să văd dacă a nins mult în timpul nopții... Am șters geamul aburit Să privesc afară, Să văd drumu-nzăpezit Și fulgii cum zboară. Mare a fost surpriza mea, Privind spre ogradă, Să văd proaspăt înălțat Un om de zăpadă! Avea ochii din tăciuni Și pe cap o oală Iar din câlți avea perciuni Mâzgăliți cu smoală. Un ardei în loc de nas Roșu
SELECŢIUNI DIN VOLUMUL CAPTIV PE TĂRÂMUL COPILĂRIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363911_a_365240]
-
gheață, iarba plânge cu lacrimi albe. Fluieră tare viscolul în noapte. Dinții de ferestrău sub streșini lustruiesc cizmele albe ale dimineții. Crăiasa Zăpezii stă mândră pe geamuri. În gerul aprig doar coșurile caselor mai fac clăbuci în aer. Iarnă grea fulgii de nea îmi ondulează părul în bucle argintii fixându-le în agrafe. Lacul roșu din unghii rezistă în oceanul ninsorii. Noaptea mușcă cu sete din zi micșorând-o. Admir figurile sculptate în munții de zăpadă. Rochia de mireasă Soarele zâmbește
CORSETUL IERNII de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362795_a_364124]
-
-o. Admir figurile sculptate în munții de zăpadă. Rochia de mireasă Soarele zâmbește în laleaua galbenă din părul meu, prins în coc sub gluga groasă. Gerul îmi pictează în roșu nasul și obrajii, văzduhul cerne făină alb-argintie în steluțe și fulgi ușori, lipindu-se de hăinuțele negre. Terra îmbracă rochia de mireasă a iernii. Beculețe licărind a mărturie se văd noaptea în orașul meu. Referință Bibliografică: Corsetul iernii / Cristina Mariana Bălășoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2020, Anul VI, 12
CORSETUL IERNII de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362795_a_364124]
-
și valul. Nume port, morminte - cenușar, n-am pus însă doliu pe retină, inima îmi bate mult mai rar, când m-apropii tot mai mult de Tine. Ca iarba-n primăvară este iubirea mea, o paște timpul, iarna o face fulg de nea și mai rămâne-n urmă o lacrimă, apoi trec norii ca și anii, nu vom mai fi nici noi, dar în adâncul firii trăiește-o lumânare ascunsă-ntr-o firidă, nestinsă de suflare, sub raza tremurată citesc în
INIMA RECE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362825_a_364154]
-
sălcii și anin Și albăstrele se-mbulzesc Să-și spele chipul cu senin, Sub cânt în graiul păsăresc. Rondelul primăverii Și vioreaua a-nflorit Săltând prin brazda din livadă, Când ghiocelul te-a vestit Ițindu-se de sub zăpadă. Pământu-ntreg s-a-nveselit, Iar fulgi au încetat să cadă Și vioreaua a-nflorit Săltând prin brazda din livadă Venit-au berze-n esplanadă Și multe flori s-au dezvelit, Iar ciocârlia din estradă Spre înălțimi s-a sumețit, Când vioreaua a-nflorit. Sărutul primăverii Chiar
PRIMĂVARĂ SENINĂ, DOAMNELOR ŞI DOMNIŞOARELOR! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362816_a_364145]
-
gheață, iarba plânge cu lacrimi albe. Fluieră tare viscolul în noapte. Dinții de ferestrău sub streșini lustruiesc cizmele albe ale dimineții. Crăiasa Zăpezii stă mândră pe geamuri. În gerul aprig doar coșurile caselor mai fac clăbuci în aer. Iarnă grea fulgii de nea îmi ondulează părul în bucle argintii fixându-le în agrafe. Lacul roșu din unghii rezistă în oceanul ninsorii. Noaptea mușcă cu sete din zi micșorând-o. Admir figurile sculptate ... Citește mai mult Pomii suntîmbrăcați în gheață,iarba plângecu
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
ne topim, de drag de viață. Sloiul nostru, inima din piept, învață dezghețarea spre amiază! Atunci, când soarele se arată, răsărit din gândul tău departe, mă amețește... aroma de afinată, pusă din vară, în cămara visului, deoparte! Și ne ating fulgi albi, jucând a nopții horă, scânteie, sub a cerului vrere, rătăciri printre mii de stele, în traiectorii precise a dorurilor grele. Referință Bibliografică: Scântei / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2202, Anul VII, 10 ianuarie 2017. Drepturi de
SCÂNTEI de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362887_a_364216]
-
Acasa > Poeme > Emotie > O MÂNGÂIA PE FAȚĂ Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Întâiul fulg o mângâia pe față, Al doilea părcă-i spuse o povață Și începuse în tandem să cânte, Numai ea cu fulgii să se sărute... Jocul fulgilor îi spunea povestea, Ea compunea mai departe vestea, Cum mai dansa pe valsul ei neștiut
O MÂNGÂIA PE FAȚĂ de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362884_a_364213]
-
O MÂNGÂIA PE FAȚĂ Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Întâiul fulg o mângâia pe față, Al doilea părcă-i spuse o povață Și începuse în tandem să cânte, Numai ea cu fulgii să se sărute... Jocul fulgilor îi spunea povestea, Ea compunea mai departe vestea, Cum mai dansa pe valsul ei neștiut, Ca să fie vreun curios n-ar fi vrut... Cu gândurile-i ea ce râdea-n cascade, Se-nvârtea ca-n
O MÂNGÂIA PE FAȚĂ de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362884_a_364213]
-
Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Întâiul fulg o mângâia pe față, Al doilea părcă-i spuse o povață Și începuse în tandem să cânte, Numai ea cu fulgii să se sărute... Jocul fulgilor îi spunea povestea, Ea compunea mai departe vestea, Cum mai dansa pe valsul ei neștiut, Ca să fie vreun curios n-ar fi vrut... Cu gândurile-i ea ce râdea-n cascade, Se-nvârtea ca-n zăpadă să se prăvale, Fulgii
O MÂNGÂIA PE FAȚĂ de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362884_a_364213]
-
fulgilor îi spunea povestea, Ea compunea mai departe vestea, Cum mai dansa pe valsul ei neștiut, Ca să fie vreun curios n-ar fi vrut... Cu gândurile-i ea ce râdea-n cascade, Se-nvârtea ca-n zăpadă să se prăvale, Fulgii să-i mângâie fața marmorată, Parcă era alta, fata de fericire beată.. Ca-ntr-o transă își continua mirajul, De visare, tandrețea fulguind visajul Și cădea ca apucata de-o idee vrăjită, Nici pricepeai ce cânta o voce aiurită... Referință
O MÂNGÂIA PE FAȚĂ de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362884_a_364213]
-
s-au ridicat a nu știu câta oară, prin universul plin de culori. hai să ne luăm de mână, iubita mea doamnă, corpul tău cald e în palma mea să facem din vise poeme de toamnă ce se topesc ca fulgii de nea... 11 septembrie 2010 Referință Bibliografică: ritual de toamnă / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1699, Anul V, 26 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
RITUAL DE TOAMNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362956_a_364285]
-
coreean pur, toharic por, slav pară (pară focului). Cf. skr. pulah „părul de pe corp“ < Apolo, Apulu. Adăugați puli „par“ în tunica, pule în saliba. Cf. p >f flok în alb., lat., română floc cf. coreean Palk, zeul soarelui; aici și fulg. Și cu r, pâro „par“ în otomaco, pură în waunana, poro în kandoshi, puru în yarura, ambele „par“. • ciuf seamănă cu soarele ainian čup cu p > f. • plete ne vine din sl., dar are legătură cu ciuvaș pelet „cer“ și
THE ORIGIN OF LANGUAGE. HAIR de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363011_a_364340]
-
Discul auriu al lunii se ridică peste vârfurile stejarilor. Cavalerul descalecă.Armăsarul necheză de răsună valea, apoi se ridică nărăvaș în două picioare și scuturându-se se transformă în femeie. PRINȚESA: Iubitule, te-am purtat în spate ca pe un fulg de nea. Contrar tradiției noastre de a umbla numai noaptea, am făcut acest sacrificiu pentru tine. Mi-am epuizat rezervele de energie și o lungă perioadă de timp adevăratele forțe îmi vor reveni doar după miezul nopții. PALOȘ: Îmi erai
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
în oglindă... Și descopăr pe la tâmple Mijind gata să se-ntâmple, Flăcări reci de iarn-arzândă. Se zăresc abia în mugur Și-or spori fără tăgadă, În curând au să se vadă Desfăcându-se în strugur. Poleind cu-argint s-aștearnă Fulgi de iarnă, ghiocei Troienind tâmpla cu ei, Sub acea ne-nvinsă iarnă . Raveca Vlașin Referință Bibliografică: Poezii de Raveca VLAȘIN / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1067, Anul III, 02 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Al
POEZII DE RAVECA VLAŞIN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363079_a_364408]
-
cleștar. Luna-și crește plină unda Peste lacul deghizat în patinoar. Ninge peste Cișmigiu; Dimineață - Flori de gheață. Pe copacii desfrunziți crugul iernii troienește. Peste poduri și statui, Soarele păienjeniș de lumină aurește. Ninge peste Cișmigiu; Amiază - Zbor de rază. Fulgi albatroși la Monte Carlo valsează-n ritm aerian. Pe alei surâd idile Înfiripate-ntr-un mărunt Paris siberian. Corina Diamanta Lupu București 12 decembrie 2013 Referință Bibliografică: NINGE PESTE CIȘMIGIU / Corina Diamanta Lupu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1077
NINGE PESTE CIŞMIGIU de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363285_a_364614]
-
inele, uite-i doamne cum mai zac c-au băut fierturi de mac damele fierturi de vie, cu miros de iasomie, i-a umplut deja tăciunul de la toți până la unul... se face frig în pușcăria mea, seară dulce, muzicală, ning fulgi ușori de puf de nea, serafi se urcă și coboară dintr-o sângerândă stea, în acorduri de vioară. joi, 28 noiembrie 2013 Referință Bibliografică: se face frig în pușcăria mea / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1077
SE FACE FRIG ÎN PUŞCĂRIA MEA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363289_a_364618]
-
Acasa > Impact > Relatare > AJUNUL CRĂCIUNULUI Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1440 din 10 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Începuse să ningă. Liniștit, rar, cu fulgi atât de uriași încât Cioban ieșise din cușcă și alerga să-i prindă cu limba. O dureau toate oasele. Cu toate acestea, își trase vesta matlasată peste capotul maro cu romburi galbene și ieși pe veranda deschisă, cu mătura în
AJUNUL CRĂCIUNULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363279_a_364608]
-
rezemă mătura de zid și porni cu pași mărunți, șovăitori, spre biserică. Postise, așa cum era datina celor cu credință în Cel de sus și, înainte de marea sărbătoare, trebuia să se împărtășească. Liniștea satului era atât de adâncă, încât auzea foșnetul fulgilor zdrobiți sub galoșii ei. Zări după un gard o cușmă brumărie, tremurând parcă într-un dans ciudat. - Ce faci, Petrică? - Ziua bună, mătușă! Iaca, înghit niște motorină cu zahăr, poate-mi mai trece durerea asta de gât, că mă omoară
AJUNUL CRĂCIUNULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363279_a_364608]