15,951 matches
-
trecea spre cuhne, legănându-și ademenitor șoldurile... Cărăușii erau atât de înfrigurați încât rachiul fierbinte li s-a părut un adevărat balsam...Au mâncat cu poftă de lup, dar așezat, gospodărește... Acum, după ce ne-am îndestulat, nu ar strica un fum de lulea - a apreciat Pâcu momentul, învârtind demonstrativ punga cu tutun și luleaua. Să nu crezi, Pâcule, că în seara asta ai să scapi fără să spui povestea nepotului tău, despre care ai pomenit astăzi - l-a luat din scurt
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cam pe când chitește el să pornim din nou la treabă.” A luat-o în lungul uliței, pășind arar, ca un cocostârc. Se oprea din când în când, privind uitat spre zare. Trăgea apoi cu sete din lulea, aruncând vălătuci de fum alburiu. Părea că poartă un dialog neauzit cu un interlocutor nevăzut...De fapt el vorbea cu sine, pentru că era dorit de o cislă în lege, care de o bucată de vreme îi lipsea. Tocmai trecuse iarna și s-au scurs
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cu făcălețul după mine. Spune și tu dacă însurătoarea de tânăr îi o afacere bună - vorba lui Aizic. Mitruță Ogaș s-a înroșit ca o cireașă de mai și a lăsat privirea în pământ. Pâcu a slobozit un nouraș de fum din lulea și, la adăpostul lui, l-a privit pe Mitruță jumătate în zeflemea, jumătate a compătimire. Stia că Mitruță s-a însurat cam necopt, alegând și o fată nurlie...După această pauză bine venită pentru Mitruță, Pâcu a continuat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de sete... Cu o căutătură hâtră Pâcu și-a scos luleaua din chimir, cu gesturi leneșe și priviri șirete, strecurate pe sub sprâncene groase și colilii. .Doar nu vrei să mă afumi în casa mea, Pâcule. Lasă, Dumitre, că olecuță de fum de tămâie nu strică nici într-o casă de gospodar - a răspuns Pâcu izbucnind în râs. După ce au golit cu multă veselie o ulcică cu vin, Pâcu s-a ridicat și a pornit-o spre ușă. Nu cumva te grăbești
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
rugat în felul lui moș Dumitru. Sigur ni-l spune. Il cunosc după cum duce luleaua la gură - l-a ambiționat indirect Hliboceanu. Cu o mutră evlavioasă, Pâcu a gustat din nou din ulcică și, după ce a slobozit un nor de fum din lulea, a prins a vorbi pe neașteptate: Eu vă întreb cine n-o visat sau nu visează chiar și cu ochii deschiși? Toată lumea o visat și visează. Ei, da’ eu am avut un vis cum nici nu vă puteți
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
lui Iordache. Necazul lui Mitruță îi intrase adânc în suflet, deși acesta nu i l-a spus răspicat. Avea el Pâcu darul de a pătrunde în sufletul omului chiar dacă acesta nu și-l deschidea către el...In spatele perdelei de fum scos de „hornoaica” lui, Pâcu, cu ochii mijiți, părea că dormitează. Lucrurile însă nu se petreceau deloc așa. O privire atentă ar fi descoperit că ochii lui Pâcu țintesc pe cine știe care, cântărindu-l ca la spițerie...Poate nici moș Dumitru
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
-i tot una. Coșcovea dormita sub horbota străvezie a ceții dinaintea înserării. Verdele câmpului prindea a se întuneca, pierzându-și încet-încet culoarea. In zare se profila acoperișul povârnit al Crâșmei din drum. Hornul cuptorului din curte scotea o sfoară de fum, care, împotriva firii, se învârtejea spre pământ. Cărăușii călcau arar pe lângă boii asudați, care răsuflau din greu împingându-și grumazul în restee. Moș Dumitru dondănea ceva de unul singur. Cu cine vorbești matale acolo, moș Dumitre? l-a întrebat Vasile
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pe nesimțite. Apoi îi mai dezmierd pe flăcăii iștia, că tare-s cuminți! Nu te-or lăsa la greu niciodată... Eu mă uitam acolo, spre Crâșma din drum. Matale ai băgat de seamă ceva? Ce să bag de seamă, Hlibocene? Fumul hornului... Ei, ce-i cu fumul? Se lasă în jos, în loc să urce. Si ce-i cu asta? Nu am mai văzut noi ploaie? Da’ ploaia va veni abia mâine. Credeam că n-ai băgat de seamă și de asta te-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pe flăcăii iștia, că tare-s cuminți! Nu te-or lăsa la greu niciodată... Eu mă uitam acolo, spre Crâșma din drum. Matale ai băgat de seamă ceva? Ce să bag de seamă, Hlibocene? Fumul hornului... Ei, ce-i cu fumul? Se lasă în jos, în loc să urce. Si ce-i cu asta? Nu am mai văzut noi ploaie? Da’ ploaia va veni abia mâine. Credeam că n-ai băgat de seamă și de asta te-am întrebat. Stiam încă de aseară
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
un gâtlej care sună ca o darabană, nu poți spune povești. De o viață mă chinui să vă învăț și tot nu ați băgat la cap. Așa că mai puneți-vă pofta-n cui - a răspuns Pâcu, în timp ce un nouraș de fum străveziu slobozit din lulea l-a învăluit cu tandrețe... La un semn discret al lui moș Dumitru, Mitruță Ogaș a umplut ulcelele cu vin, începând cu cea a lui Pâcu. Așa da! Mai zic și eu că îți vine chef
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Unde ți-i matale scula, unde n-o ții, nu ne interesează. Noi vrem să aflăm dacă i-o făcut otopsia fimeii și ce îi aceea - a intervenit Ion Cotman, cu privirea luminată de râs. Până luleaua nu a scos fum, Pâcu nu s-a dat bătut. Pe urmă a pus mâna pe ulcica cu vin, a tras o dușcă bună și, cu o privire poznașă, din care se vedea că a întins coarda cât a putut mai mult, a pornit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
până a început să fumege. Cei din jur îl urmăreau cum urmărește pisica vrăbiile. Doar-doar a relua povestea. El însă privea undeva nedefinit și pufăia din lulea, zâmbind unui gând...In liniștea care s-a așternut, vocea ușor voalată de fum a lui Pâcu a pornit să depene povestea. Până la urmă, Surcică o plecat la târg după fimeie. Soarele abia și-o arătat ochii de după deal și Surcică se afla deja la poarta spitalului. Dar degeaba. Doctorii nu vin la spital
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
brațe. Razele piezișe ale chindiei le înțepau ochii ca niște suliți. Moș Dumitru și-a tras pălăria mai pe frunte, ca să poată privi spre zarea Ponoarelor prinsă de vâlvătăi. Hornurile satului din potcoava pădurii i-au primit cu fuioarele de fum ce închipuiau coloane albe ale unui templu ceresc...Ca dintr-o lume a poveștilor ajungeau până la ei mugetul vitelor întoarse de la pășune, zvon de tălăngi de la stâna oploșită în Fundul Hlibocii, lătratul câinilor treziți din toropeala zilei, iar peste toate acestea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
moment, îi sună mobilul. Răspunde cu cel mai duios glas posibil: Da, iubito, vin acum! Cum o să uit? Își pune pălăria pe cap și iese valvârtej din showroom. În timpul ăsta, Lionel începe să transpire abundent. Abia mai poate respira din cauza fumului. Din disperare, începe să dea lovituri de karate în capacul sicriului, ca Uma Thurman în Kill Bill 2. E ora 15.50. Madame Agnès strânge pânzele de păianjen din hol. Atenția îi e atrasă de deschiderea ușii: intră Lionel. E
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
să mă sufoc, am început să aplic lovituri de karate în capac... — ...ca-n Kill Bill 2, ghicește imediat Liliane despre ce e vorba, fiind fană Tarantino. L-ai văzut? — Nu, dar mi l-a povestit Roman. Am leșinat din cauza fumului. Când m-am trezit, eram din nou în show-room. Capacul spart, proprietarul dispărut. Nu mai am nici o îndoială: prezicerea o să se-ndeplinească. Mă duc să mă culc. — Așa devreme? — Vreau să fiu odihnit: de mâine o să fac tot ce-o să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Bichonul îl aude și se repede în ușă, ca și cum ar vrea să iasă și să muște. După ce e mulțumit de numărul de bufnituri pe care le aude - sperând ca Robespierre să-și rupă gâtul până la urmă -, Patrick se scoală, suflă fumul imaginar de la gura țevii, bagă pistolul în toc și reia patrularea. Robespierre se relaxează puțin. E ora 10.00. Liftul se oprește la etajul patru. Din lift iese Didier, cu o impozantă cutie de carton în brațe. Spre surprinderea lui
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cu 30 de km. Înainte de Tulcea, primeam smsuri ciudate, gen „Bine-ați venit pe teritoriul Ucrainei!”. Le păstrez cu sfințenie, fiindcă dă bine-n CV să ai montări În țări străine... Am montat la Iași o premieră absolută: Tango În fum de țigare... O comedie tragică despre dragoste și moarte, despre fidelitate și trădare, plasată În „micul infern” conjugal. Mitul lui Don Juan este adus În zilele noastre, subiectul căpătînd complicații captivante. Replica este spirituală și, spectacolul nostru Încearcă să alterneze
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
vaccin în farmacia sufletului meu de roți de iarnă. geruri cumplite mi-au aburit privirea de pisică în nopțile care deveniseră un lătrat asurzitor zăpezi grele au rupt acoperișurile făcute din dansurile adolescenței mele. adesea mi-am privit inima scoțând fum pe grătarul zilelor fără sens am simțit cărbunii încinși mușcând din tălpile mele care pășesc ușor să nu deranjeze pe nimeni căpșunile speranțelor mele, culese cu grijă au fost trecute fără milă printr-o mașină de tocat. eroul meu alchimist
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
împăratului de la miazănoapte, yi, care are nunta mâine, ea va cheli repede și i se vor lăsa sânii, pentru că este blestemată de ciguape, femeile rele cu pielea albastru închis, picioarele înapoi și părul până la pământ, din vestitele insule-de-dincolo-de-pământuri, unde dăinuie fumurile pe ținutul înalt și se aud întotdeauna tobele sălbatice făcute din piele de rinocer șchiop cu psoriazis. șase în al cincilea loc: yi are două fiice, mânecile celei mai mari sunt mai puțin împodobite decât mânecile celei mai mici, așa că
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
așază în formă de semicerc. Textul Corului va fi distribuit pe interpreți sau pe grupuri de interpreți. Notă baladescă.) CORUL: În temeiul codrului / Cale nu-i, cărare nu-i. Că de-a fost vreodată drum / El s-a prefăcut în fum. / Că de-a fost vreodată cale / Ea s-a prefăcut în vale, / S-a umplut de spini și scai / Că de urmă nu-i mai dai. De-i cărare undeva / N-o mai știe nimenea, / Că-i pierdură urmele / Ciobănași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Dă-mi mâna, să mergem pe malul lacului, acolo unde erai când te-am visat. Dă-mi mâna, să mergem! FRUMOASA FĂRĂ CORP: Mâna mea... ți-o dau, Făt-Frumos, dar atât de rău îmi pare că nu-i decât un fum... (întinde mâna, Ieronim încearcă zadarnic s-o ajungă joc mut) IERONIM: Unde ești? Nu te pot ajunge! FRUMOASA FĂRĂ CORP: Sunt aici și nicăieri, Făt-Frumos. Zadarnic încerci să-mi cuprinzi mâna! Du-te înapoi. Drag îmi vei rămâne și mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de-atunci, lângă mormânt, plopi cu frunza rară s-au zbătut ușor în vânt zile lungi, de vară... B3: Soarele, spre asfințit și-a urmat cărarea. B1: Zi cu zi l-au troienit vremea și uitarea. F4: Dimineața, ca un fum, urcă pe coline. Zvon de glasuri dinspre drum până-n preajmă-i vine. F3: Peste vârfuri, lunecând în argint, condurii înfioară când și când liniștea pădurii. F2: Numai colo-ntr-un frunzar galben în lumină stă pe-o creangă de arțar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
străin de tine, sufletu-mi pustiu va porni zadarnic, rătăcind pe drum, să sărute urma pașilor de-acum. * B3: O, e-atât de bine când, pe drumuri ninse, întâlnești o casă cu lumini aprinse, un ogeac din care se ridică fum, când te prinde noaptea călător pe drum. F3: Ca-ntr-o presimțire sufletul ți-e-nchis. Unde ești? Îți pare că trăiești un vis... F2: Treci, lăsând în urmă, la răspântii mute, umbre solitare și necunoscute; treci, ducând o parte din tristețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
liniștește încet): Da? OMUL: Sigur că da! N-am știut, tu nu mi-ai povestit aproape nimic despre tine și despre floarea ta. MICUL PRINȚ: Floarea mea... Vezi, la început aveam doar doi vulcani mititei. Unul este stins, altul scoate fum. Dar cu vulcanii trebuie să fii foarte atent! Pe urmă a apărut floarea. Întâi a fost o sămânță, venită de undeva... N-am știut de ea până când n-a răsărit o mlădiță firavă. M-am temut să nu fie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
veni de departe. Perfect! Fă-mi o descriere a planetei tale. Eu notez. (deschide o condică) MICUL PRINȚ: La mine nu prea ai ce vedea, e loc puțin de tot. Am doi vulcani mici, unul stins și unul care scoate fum. Dar cu vulcanii nu se știe niciodată... GEOGRAFUL (notează): Nu se știe niciodată. MICUL PRINȚ: Mai am și o floare. GEOGRAFUL: Geografii nu însemnează și florile. MICUL PRINȚ: Cum așa? E tot ce poate fi mai frumos! GEOGRAFUL: O fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]