15,687 matches
-
mare cu trei ani ca mine. Cât a funcționat moara, până-n 1960, când a trebuit să fie „întovărășită”, ne-am scăldat în balta morii adâncă de vreo patru metri, în care săream în cap de pe acoperiș și tot nu atingeam fundul apei. După demolarea morii îmai bine deloc, decât să fie în proprietatea bunicii - cam asta a fost viziunea comunistă), și după dispariția bălții, s-a format în amonte cu 500 metri, în mod natural, un nou loc de baie, datorită
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
pescuitul cu plută la clean, scobar, lipan și păstrăv, cu diverse nade specifice: muscari, doctorași, cosași, greieri, coropișnițe, lipitori, peștișori vii, broscuțe, mergând pe malul râului mai mulți kilometri, aruncând și recuperând firul, acesta fiind adevăratul pescuit sportiv. Pescuitul la fundul apei cu plumb greu îl practicam când apa era tulbure, după ploaie, cu râmă groasă, vermuști sau carabeți, dar era prea static și plicticos, iar peștii prinși aveau dimensiuni reduse, fiind reprezentați în mare parte de mrene, porcușori, ochene și
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
acolo unde Moldova avea un braț mai secundar, care era deviat în amonte, iar în aval într-o plasă așezată de-a curmezișul apei se băga peștele de toate mărimile. Metode mai simple, cu sticla sau coșul din nuiele având fundul găurit, băgate în apă cu gura-n jos, conținând mămăligă drept nadă, erau folosite de când lumea și nu necesitau investiții mari. * Una dintre marile pasiuni ale copilăriei mele a fost cinematograful, căruia îi aduc elogii și astăzi, căci mi-a
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cu Baba Cloanța din poveștile citite de mama la culcare, ca să adorm de frică. Toată ziua ținea în colțul gurii un chiștoc de țigară Națională și dădea în cărți. El, Stroescu, o ciudățenie de țigan, mărunt, chel și negru ca fundul ceaunului, cu aceeași cravată la cămășile în pătrățele viu colorate, care nu avea ocupație în afară de a merge la pescuit fără permis sau a înșela pe oricine îi ieșea în cale. Lala, colegul și prietenul meu de zbenguieli și nebunii în
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
arbore hărțuit de vânturi turbate. Apoi, dansul luă forma unui vârtej amețitor, tot mai amețitor. Mă roteam cu o repeziciune fantastică. Degetele Îmi amorțiseră și simțeam cum Întreg corpul Îmi este absorbit de iureșul acela clocotitor Într-un adânc fără fund. Cercuri verzi, luminoase, se perindau pe dinaintea mea. Linii fosforescente, conglomerate de pete roșii, aprinse, apăreau și dispăreau În valuri, rând pe rând. Beznă. Sete. Foame. Frig. Singurătate. Cumplită singurătate. Ziua a doua Martombrie irepetabil. Mă pregătesc să plec În căutarea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Întruna, pereții, pătrunși de igrasie, s-au acoperit În mare parte cu o crustă cafenie, iar "gura" amenajată a gheului (În care se vedeau cândva spinările Întinse ale țevilor) e neagră acum, mult prea căscată, știrbită și urât mirositoare. Pe fundul căzii, un lichid vâscos, Întunecat s-a prelins de cine știe unde. Mi-au dispărut săpunul (un săpun, de altfel, foarte scump), pasta de dinți și cele două prosoape. Șiculmea! - chiar și hârtia igienică mi-a dispărut... Ultima oară era să rămân
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
simțul de orientare (găsea de fiecare dată locuri nebănuite, În care descopeream pâlcuri cu cele mai râvnite plante, adevărate „oaze de sănătate” cum le botezasem noi și deveneam absolut fericiți) și spiritul său practic (când făcea caca, se ștergea la fund cu frunze de brusture: vaaai, nici nu știi ce răcoros e! Îl auzeam exclamând fericit). Umbla Îmbrăcat toată vara În aceeași cămașă roșie, decolorată și foarte largă, pe care o purta mereu suflecată la mâneci. De sub părul lung și roșcovan
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
un munte, aflat În preajma noastră, pe care rareori se aventura cineva până sus) și ne dăm drumul pe versantul celălalt, abrupt (ce se termina, de fapt, Într-o râpă adâncă, despre care cei din partea locului ziceau, fabulând, că "n-are fund"). Dacă ești un spirit credincios, cum te pretinzi, vei zbura! i am mai spus Într-o doară, glumind și zâmbind satisfăcut. Milu s-a uitat la mine Într-un fel ciudat, apoi a țipat scurt și a Început să alerge
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
vechiul drum forestier, trecu un camion cu câțiva oameni În remorcă. Erau zilieri. Am Înconjurat repede trupul Îngerului și le-am făcut din mână În semn de salut. Unul dintre bărbați ne-a arătat pumnul. Goanță s-a Întors cu fundul spre el și a bătut cu palmele-i groase peste fesele sale mari. Mai auzirăm doar claxonul camionului. În cele din urmă respirarăm ușurați. I-am luat trupul În brațe, intenționând să-l cărăm câte doi, dar era atât de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
șef. Confirmă faptul că Elena se află după gratii. Deocamdată, precizază el, pentru învinuire de omor. Ea, cică, ar fi omorât bătrâna căreia i-au fost, ulterior, jefuiți, banii (milioane de dolari), și bijuteriile, din caseta ascunsă cu dibăcie, la fundul coșului de gunoi menajer. Încep comentariile: nu ar fi avut motive să facă una ca asta. Nu ar fi avut, evident, dar, dacă a făcut-o, gata, a făcut-o! Cale de întoarcere nu mai e. Nu mai e, desigur
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
unei ploi de vară, din mijlocul drumului. și încet încet, puțin câte puțin, se dezbrăca. și joaca, prin nisipul încă fierbinte, din timpul zilei, devenea tot mai pasionată și tot mai pasionantă. Când pe burtă, când pe spate, când în fund, de cele mai multe ori rostogolindu-se, arzând ca focul... așași petrecea orele, până târziu, către zori... Excitată la maxim. Tremurând ca o vărguță, ori ca o frunză, în dunga vreunui curent; se zbătea până ce amorțea. Până când trupul, în întregime, îi devenea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
se fi făcut în seara de înviere, când, împreună cu doamna patroană, tocmai trecuse granița, în țara de baștină, pentru a sărbători paștele. Când a auzit, soția-patroană, despre ce este vorba, a sărit, de pe locul ei, ca de pe cărbuni încinși, cu fundul gol: cum, să am un soț hoț, un astfel de hoț ordinar, de duzină? Nu! Gata! Nu! Ce, nu, măi femee? Nu te mai vreau de soț. Afară! Afară și din mașină, și din case, și din servici! Ticălos ce
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
la pândă. Plămânii nu mai îndrăzneau să respire. Deodată am băgat de seamă că trecusem de poarta orașului. Cu mii de guri lacome, căldura soarelui îmi sorbea nădușeala corpului. Strălucirea luminii împrumuta mărăcinilor din câmpie tonuri galbene, de șofran. Din fundul cerului, astrul, precum ochiul bolnav de febră, își revărsa razele asupra peisajului mut și neînsuflețit. Cu toate acestea, pământul și ierburile exalau un miros deosebit, atât de puternic, că, respirându-l, îmi reaminteam anumite minute din copilărie. Izvorau în mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
erau obosiți, dureroși, copilăroși, dar, ca și când toate lucrurile grele, pământești, se topiseră în mine, fața îmi plăcea; încercam un fel de plăcere senzuală față de mine însumi. Îmi spuneam în fața oglinzii: „Răul tău e atât de profund, că a pătruns până în fundul ochilor tăi. Dacă plângi, lacrimile vor veni din fundul ochilor tăi, altfel n-ar putea curge!“ Apoi reluam: „Ești un imbecil, de ce nu termini mai repede? Ce aștepți de fapt, ce mai speri? Nu e sticla de vin acolo, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pământești, se topiseră în mine, fața îmi plăcea; încercam un fel de plăcere senzuală față de mine însumi. Îmi spuneam în fața oglinzii: „Răul tău e atât de profund, că a pătruns până în fundul ochilor tăi. Dacă plângi, lacrimile vor veni din fundul ochilor tăi, altfel n-ar putea curge!“ Apoi reluam: „Ești un imbecil, de ce nu termini mai repede? Ce aștepți de fapt, ce mai speri? Nu e sticla de vin acolo, în alcov? Bea un gât! Mori, pentru că ești deja mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
voi spune adevărul!”pare să implore Bacovia, cu silabe de plumb. Mască! Deci, iar se-ajunge la teatru...Una dintre poezii se intitulează chiar Decor. Versurile, pe alocuri, par didascalii ( indicații de regie) la un spectacol nenumit: „ Doi plopi, În fund, apar În siluete” ; iar figurația este definită, În cîteva cuvinte („o lume leneșă, cochetă”). Maladia per sonajelor teatrului nedeclarat scris ( doar văzut?) de poet, este un histrionism...melancolizat. Poză de tipul „și gem și rîd și plîng În hî, În
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de tras paginile alea". Extraordinar, ce să-ți spun! Uite unde-mi era geniul creator asaltat de banalitățile monoton-mecanice ale vieții. Dacă n-ar fi băgat în el copanele alea verzui de atâta prospețime, asezonate cu mazăre furajeră depusă pe fundul unei bălți de rântaș, acum ar fi sforăit cu alea trei bărbii ale lui sprijinite-n în piept și nu mi-ar fi făcut mie curent prin birou. Al dracului ghinion! Credeam că după ce o să-i dau prostia aia de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Tropa-tropa, tropa-tropa, și ne trezeam cu el direct în fața casii. Aaa! Ce cal era ăla!" " Lasă, fă, calu' lu' tac-tu! Treaba e se fasem noi acuma?", zice cu un zâmbet insinuant bărbatul, plesnind-o ușor, cu vădită plăcere, peste fundul lat. "Bă, Vijulie, da' să dea dreacu' dă nu-ți șade mintea numa' la prostii, chiar și când e situații de-ăștia mai speciale." "Că sie nu si-o sta!", o ironizează băiatu'. "Mai e și alte lucruri importante în
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de telenovele, detaliindu-și în fața suratelor lista de cumpărături. Cam una din patru se oprea să-și tragă ciorapii sau dresurile, punând un picior pe scară și aplecându-se pentru a efectua operațiunea cu cât mai mare eficiență, prezentându-și fundurile către ferestruica cămăruței portarului. De cele mai multe ori imaginea nu era câtuși de puțin una apetisantă și, ca atare, Petrică nici nu-și ridica ochii din România Mare. Dacă voia să-și clătească ochii, se uita la studente, nu la conțopistele
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de la florărie", pe care mâțele dumneaei nu-l suportau. Mda, povești vechi. Evident, dom' Petrică folosea găleata de plastic a portarilor, șmecherită de nea Vasile direct din camion, atunci când sosiseră rechizitele și consumabilele. Oricum, căldările din zestrea P.S.I.-ului aveau fundul mâncat de rugină și, deși erau numărate la fiecare inventar, nu erau câtuși de puțin utilizabile. După ce umplu bidoanele, Petrică le mirosi pe fiecare în parte. O făcu temeinic și părea destul de mulțumit. Abia după ce le duse frumușel în cămăruța
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să-l asigure. Îi făcu semn lui nea Vasile să pătrundă în camera unde se afla aparatul radiologic. Portarul se opri zăpăcit în fața mașinăriei. "Stai, bre, pe patu' ăla!", îi strigă din spatele unui paravan doctorul. Nea Vasile se așază în fund. "Ce faci, mă, nene? Te pregătești să citești ziaru' sau ce? Stai, odată, culcat pe pat, n-auzi?" Pacientul se întinse terorizat de răcnetele medicului. Nu văzu nicio mușama și stătu încordat, cu picioarele în aer. "Lasă, naibii, picioarele alea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
care stătea cu privirile pierdute-n gol. Și dumneaei dădea senzația că ar medita la ceva. Dar și în acest caz, ca și în cel al oamenilor așa-zis simplii Vasile sau Petrică era doar o aparență. Când ajunse aproape de fundul ceștii, baba de Fito tresări: "Azi e ultimu' seminar, nu?". Nu. Mai e unul joi." " I-auzi, ale dracului!", remarcă nevricoasă șefa. Oftă zgomotos: "Numa' cân' mă gândesc ce putoare o fi în amfiteatru și simt că-nnebunesc. Miroase de-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și dă fitnesu' chilului, ca să arate dă top și să fie cool. Și tu ce să faci, nene? Să mănânci și acasă tot parizer și să dai până și ciorapii la spălătorie? Hai, dom'ne, ce dracului!" Se uită pe fundul paharului și oftă. Apoi la ceas și țistui nervos. "Nțț-nțț-nțț! A dreacu' hoașcă, aproape că a trecut jumatea aia dă ceas și tot nu-mi mai vine. Stai, Relule, ca mazeta cu ochii-n soare, c-apare ea. Parc-o
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Motto: “ Auzeam tot mai deslușit sunetul îndepărtat al cornului și numaidecât îi răspundea din fundul lumii, altul și apoi altul, repetat, vestind parcă irepetabilitatea destinului omenesc.” Soției mele Caietele lui Gerard Iubirea. Cred că totuși ea, iubirea, este cum spune poetul, “unica vecie dată nouă”. Orice s ar spune. În orice epocă. Indiferent de culoare
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
îndepărtate, vestind începerea goanei, îi era prielnică gândurilor sale ascunse și parcă începea să-i fie consubstanțială, iar pe mine să mă transpună tot mai mult. Auzeam tot mai deslușit sunetul îndepărtat al unui corn și numaidecât îi răspundea din fundul lumii, altul și apoi altul, vestind parcă irepetabilitatea destinului omenesc. Mașina directorului părea că pătrundea tot mai adânc în Valea Tisei, nu în altă vale apropiată nouă, care sclipea în depărtare mai mult ca oricând, și se furișa în pădurile
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]