2,203 matches
-
jumătate sălbatice stră-străbunicii?!... Să nu ne aflăm, noi, în fața fetișului care, în chiar tot aceeași clipită e și lucru fizic, dar și metafizic?!... în mințile stră-străbunicilor, lucrul pe care noi astăzi îl știm fără viață, fiind o ființă, înseamnă că funia are întrînsa un suflet și încă un suflet cu mult mai puternic de cum este sufletul vacii și oricărui alt animal, care nici nu mai vîșcă, atunci cînd se vede în lațul frînghiei. Destul e să ai în posesie funia vitei
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
că funia are întrînsa un suflet și încă un suflet cu mult mai puternic de cum este sufletul vacii și oricărui alt animal, care nici nu mai vîșcă, atunci cînd se vede în lațul frînghiei. Destul e să ai în posesie funia vitei vîndute și gata chiar ai, cînd poftești, altă vită în loc. E știut că prin basme, cît scuturi căpăstrul și calul - ce-i drept, năzdrăvan - îți răsare în față, din oricare lume ar fi. Dar poveștile fost-au, cîndva, învăscute
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
răzgîndit și deloc n-a mai vrut să și-i cumpere, cînd a simțit că acel care-i vinde oprește frunghia din coarnele lor. De prin lume aflăm că se iscă de mai multe ori neînțelegeri, ba și sfădălii de la funia unui sărman dobitoc ce a fost cumpărat. Ori și cîtă putere de întrebuințare, că faptele închipuite se învălurează agidoma, bagă în minți obiceiul cu funia vitei vîndute, hîtria creștinilor - cine mai știe de nu apucată și ea, ca și altele
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
prin lume aflăm că se iscă de mai multe ori neînțelegeri, ba și sfădălii de la funia unui sărman dobitoc ce a fost cumpărat. Ori și cîtă putere de întrebuințare, că faptele închipuite se învălurează agidoma, bagă în minți obiceiul cu funia vitei vîndute, hîtria creștinilor - cine mai știe de nu apucată și ea, ca și altele, tot sub fruntea cea doldura a necreștinilor -poate să îmbrobodească pe cumpărător dîndu-i funie, însă un capăt micuț, că frînghia cea multă, curmată în taină
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
că faptele închipuite se învălurează agidoma, bagă în minți obiceiul cu funia vitei vîndute, hîtria creștinilor - cine mai știe de nu apucată și ea, ca și altele, tot sub fruntea cea doldura a necreștinilor -poate să îmbrobodească pe cumpărător dîndu-i funie, însă un capăt micuț, că frînghia cea multă, curmată în taină, stă bine pitită acasă. ,,îi dau și frînghie acelui ce cumpără vita, că doară el nu a venit cu frînghie la tîrg“. Apoi, bine - cuvînt înturnăm - dacă dai și
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
Hrisostomul, Vasilie cel Mare și Grigore Dialog, Iași, 1818; Cuvintele și învățăturile prea cuviosului părintelui nostru Isac Sirul, Mănăstirea Neamț, 1819; Istoria scripturii Vechiului Testament spre întrebuințarea româneștii tinerimi, Iași, 1824; Istoria Noului Testament spre întrebuințarea româneștii tinerimi, Iași, 1824; Funie sau frânghie întreită, Iași, 1831; Iubitorul de înțelepciune, Iași, 1831; Dumnezeieștile liturghii, Iași, 1834; Drept slăvitoare învățătură sau Cuprindere a de D-zeu cuvântării hristianești a lui Platon, mitropolitul Moscovei, Iași, 1839; Besericeasca istorie a lui Meletie, I-IV, Iași
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286441_a_287770]
-
Albă și Marea Neagră, București, 1964; Ustüne sau Colina goală, București, 1965; Cheile somnului, București, 1967; Cocoși de vânt, București, 1968; Solara noapte, București, 1969; Vioara cosmică, pref. Ov. S. Crohmălniceanu, București, 1969; Piramidele frigului, București, 1970; Mâinile orelor, București, 1971; Funia de nisip, București, 1972; Scrieri, I-IV, București, 1972-1979; Ce oră e în lume, București, 1973; Harap Alb, București, 1974; Planeta curată, București, 1976; Frumosul principe Cercel, București, 1978; Planeta nebunilor, București, 1979; La nord de Aldebaran - Au Nord de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285844_a_287173]
-
și noapte și nu-mi dă pic de odihnă. Dar ce este? Nu îndrăznesc să spun, părinte, este prea greu! Trebuie totuși să te mărturisești, căci astfel nu vei avea odihnă și pace. Am furat!!! Ce anume ai furat? O funie! Dacă e așa, zise preotul, du funia înapoi la cel de la care ai luat-o, cere-i iertare, spunându-i că-ți pare rău de ce ai făcut, și totul va fi bine. După câteva zile, hoțul veni din nou și
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
de odihnă. Dar ce este? Nu îndrăznesc să spun, părinte, este prea greu! Trebuie totuși să te mărturisești, căci astfel nu vei avea odihnă și pace. Am furat!!! Ce anume ai furat? O funie! Dacă e așa, zise preotul, du funia înapoi la cel de la care ai luat-o, cere-i iertare, spunându-i că-ți pare rău de ce ai făcut, și totul va fi bine. După câteva zile, hoțul veni din nou și-i spuse preotului că nu-și redobândește
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
bine. După câteva zile, hoțul veni din nou și-i spuse preotului că nu-și redobândește liniștea sufletească. Preotul îi zise atunci: Mi-ai spus tot? Nu. Atunci spune-mi adevărul întreg! Apăi, continuă omul mărturisirea, era ceva la capătul funiei. Ce era? Era... era... o vacă! 80. Să nu fim lingușitori! Un rege al Persiei, voind să-și aleagă un sfetnic bun, a chemat la palat într-o zi pe cinci dintre cetățenii cei mai de vază din oraș și
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Și ca să-ți pui tot sărutul fierbinte pe praguri, pe prispe, pe uși, pe icoane, pe toate ce slobode-ți ies înainte ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Ridică-te Gheorghe, pe lanțuri, pe funii! Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane! Și sus, pe lumina din urmă a furtunii, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Întunericul nu suportă lumina. Ura e dusă până la crima biologică și slugile satanei, comuniștii, dirijați de puterile oculte, o declară
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de pervaz și luna-i săruta sfințit obraz când i-asculta cuvântul, ca o boare: „O, vino, rob rău, somnule, și-mi poartă cu tine visul, peste unda moartă..., un ceas de vreme urcă-mă șuviță în Crama-Împărătească, rod-de-viță!...” De funia nădejdii viu s-agață și-n rugăciune treaptă-naltă suie..., amiezile simțirilor descuie și Îngerilor, iată-l, față-n față. L-au îmbrăcat cu-a cerului armură..., cu neaua-înțelepciunii-apoi l-au nins, purificându-i duhul, înadins, să fie-asemeni lor, chip
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
aruncat asupra lui. Căzut și extenuat peste măsură, parlagiul a reușit să mai strângă pe unul dintre milițieni de gât. Era la capătul puterilor. Nu s-a auzit decât un geamăt înfundat: „Ah!” L-au legat fedeleș cu lanțuri și funii, apoi l-au târât în rezerva folosită uneori și ca morgă. Maromet ar fi putut spune ca și Pyrrus al II-lea, după victoria de la Ausculum (279 î. Hr.): „Si alteram talem victoriam reportavero, mea erit pernicies” -„Dacă dobândesc încă o
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
mădularele fiecăruia, în toată ticăloșia mai ales avorturile, ai doi, cum să nu faci loc și pentru trei și ce ți-a făcut pruncul acela ție! apoi în iad Maica Domnului a vrut să te ridice, ți-a întins o funie, dar tu te-ai apucat și i-ai lovit pe ceilalți, care voiau și ei să se agațe, atunci și ea, rămîi acolo, acolo ești bun! moașa din sat și-a făcut casă din omorîre de prunci! stîrnită în noroace
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
arbori presărați, merii bătuți de roadă, creste îmblînzite, în Lunca la Tisa prepoziția calc slav, bărbații la coasă, satele rutene nu țin sărbătoarea azi, greco-catolici ori ortodocși pe vechiul calendar, sulițele din soare, Tisa bună de vad, capra trasă de funie, paște-o la drum, km 231+7 socotind din Oradea Halmeu, prin fosta Cehoslovacie ori și mai vechi numărători chezaro-crăiești, rufele cenușii între clădiri de lemn în haltă, iarba udă, porumbiștile la lărgime, km 229 cantonier cu stegulețul desfășurat, ultima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cu bota, cu botul, cotloane de adăpat ținea orice făptură a lui Dumnezeu! arată țuica la tren, he, he, he! mai aveam și jos un tovarăș, băltește în culturi carbonizate, lumina palidă de ploi fără vreme, imaș, măgarul trage de funie acasă, îi vine stăpîna, derularea explicativă țeapănă de grasă, umblu cu tălpile goale la Radomirești. Vineri, 19 august, ora 18,30, la peronul gării Roșiori, copilăria ruptă în clivajul sat-oraș, medie ponderată în timp a conștiinței, personalul București Roșiori plin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
se deschide printre obstacolele de case ce sînt ele, la calea ferată s-ar fi observat mai greu ideația intermediară, lățimea pătrunderii 20-30 m cu tot cu autobuz, încap și clădirile, cîțiva nori rădăcinile lor, traseu turistic pe cruce roșie, chei, serpentine funie în sac pe văioaga pîrîului, la stîncă, Apusenii îi repetă în scris pe ceilalți, punctul marcat i în ei, unde s-a mai tras așa de un autobuz, la zece serpentine pe minut! rulează pădurile prin parbriz sau ne învîrtesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
în legea lui! stînca, tunel și crestele brazilor, greu îți este să dai cu piciorul în țepușă! Utușoiu agitațiile ieșite culmi și alte povești, Păltinișul avînd o ieșire de munte cu tot cu geologia, halta Tarcău, Lunca de Mijloc mere, ceapa roșie funie atîrnată, Trotușul pui de rîu, textul sărăcit de atîtea glose pe termenul de adîncime, feroviare în "CFR", Cuchiniș biserică stil Maramureș, sirenă de 30 de secunde peste trecerea nesemnalizată, Dacia verde încetinește, Beleghet, schitul Diaconești, repetă holograma Preluci, în text
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
debarasarea de complexele și frustrările care obstrucționează libertatea de gândire și de acțiune, vor să își înțeleagă identitatea profundă prin confesiuni necenzurate, dar și prin experiențe în lumi paralele, unde perspectiva asupra realului se modifică, se ambiguizează. În altă piesă, Funia sau Comedia supunerii (1997), este surprinsă drama celor care parcurg traseul frică - supunere, prezența fricii implicând supunerea și invers. Funia, departe de a da sentimentul trăiniciei, îngrădește libertatea de mișcare și de conștiință, întrucât e împletită sub formă de bici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289521_a_290850]
-
confesiuni necenzurate, dar și prin experiențe în lumi paralele, unde perspectiva asupra realului se modifică, se ambiguizează. În altă piesă, Funia sau Comedia supunerii (1997), este surprinsă drama celor care parcurg traseul frică - supunere, prezența fricii implicând supunerea și invers. Funia, departe de a da sentimentul trăiniciei, îngrădește libertatea de mișcare și de conștiință, întrucât e împletită sub formă de bici, căpăstru, leagăn, centură, pripon, ștreang și laț. Finalul piesei sugerează schimbarea acestor stări determinate de contradicția dintre înveșnicirea răului social
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289521_a_290850]
-
a acelei „cârpe mizerabile de pe vremea burgheziei”, începe să aibă dubii în privința inițiativei sale, apoi devine confesiv, își dezvăluie candoarea și sfârșește prin a fi o victimă sentimentală. De remarcat este finețea răsucirii lente și subtile (tot ca pe o funie) a contrastului dintre cei doi, precum și transferul propus de această confruntare etică, în urma căreia se dovedește că și Bătrâna avea un caracter urât. În Lucruri și ființe (1987) un Bătrân, înconjurat de simulacre de ființe vii, crește, într-un decor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289521_a_290850]
-
ale romanului. Versurile de aici, împreună cu acelea din Lamentația fructelor (1994), impun un poet de vocație neoexpresionistă. SCRIERI: Jocul de dincolo de ploaie, Iași, 1985; Lucruri și ființe, București, 1987; Căderea - trei moduri de sinucidere, Iași, 1993; Lamentația fructelor, Bacău, 1994; Funia sau Comedia supunerii, pref. Vlad Sorianu, București, 1997; Ginere de import, București, 1997; Greșeala, postfață Mircea Ghițulescu, București, 1997; Jocuri (de unu, de doi...), Iași, 1998; Acorduri pentru urechi surde. Din însemnările unui naiv, Bacău, 1999; Pagini alese, pref. P.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289521_a_290850]
-
Silvestru, „Bătrâna și Hoțul”, TBR, 1987, 335; Ludmila Patlanjoglu, „Bătrâna și Hoțul”, RL, 1987, 8; Constantin Călin, Viorel Savin, ATN, 1988, 12; Victor Cubleșan, „Lamentația fructelor”, ST, 1995, 9; Ion Cazaban, Revenirea unui dramaturg, „Rampa”, 1997, 14 februarie; Gabriela Pentelescu, „Funia sau Comedia supunerii”, ST, 1998, 1; Ștefan Oprea, „Comedia supunerii”, DL, 1998, 29; Mircea Morariu, „Jocuri (de unu, de doi...)”, F, 1999, 7-8; Ghițulescu, Istoria, 371-378; Carmen Mihalache, Unora le place teatrul, Bacău, 2000, 29-42; Ioan Enache, Viorel Savin - 60
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289521_a_290850]
-
fără îndoială, pe vremuri se găseau aici echipamente pentru pescărit. Dar azi-dimineață am descoperit că în prăvălia asta pot cumpăra parafină și cilindri de gaz. Am mai cumpărat și lumânări, o nouă lampă de gaz și un rotogol mare de funie. Încărcat cu aceste trofee, m-am oprit, în drum spre casă, la „Leul Negru”. Ori de câte ori intru eu, cârciuma amuțește, și de îndată ce ies, izbucnește iar o larmă hârâită. Cu toate acestea, îmi propun să-mi fac o deprindere din popasurile pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
secret o parcelă de cealaltă parte a drumului? Oare ar devasta-o țăranii sau animalele? Trebuie să mai reflectez la lucrul ăsta. Reflecții fericite și inocente, atât de diferite de supliciile trecutului meu. După prânz, am tăiat o bucată de funie și am legat-o de balustrada de fier de la treptele turnului; acum atârnă în apă, la îndemână, înnegrită și clătinată de valuri. La capătul cufundat în apă am făcut un nod zdravăn, ca s-o pot apuca mai ușor. În ce privește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]