1,521 matches
-
pompos, așa cum are tendința să facă atunci când mă folosesc de atuul masonilor. — Am vorbit cu Amanda și i-am adus la cunoștință ce responsabilități are. Pun pariu că-i așa n măsa. Ștoarfa aia mică are senzația că a te furișa În curu lui Toal e calea cea mai bună. Greșit! Mai târziu sunt la cantină, punându-mă la curent cu noile bârfe, iar vițica vine la mine. — Bruce, pot să vorbesc puțin cu tine? Face semn din cap Înspre coridor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pe scara din spate. Mă pun pe coate și genunchi și Încep să mă târăsc pe sub partea de sticlă a părții despărțitoare. Mi-ar plăcea la nebunie să aud despre ce vorbesc cei din echipa asta pestriță și, pe când mă furișez de-a lungul ferestrelor sunt sigur că aud pe cineva zicând „Robertson“, dar, dacă nu mă mișc de acolo, cel care vine pe scara din spate o să mă găsească aici, stând pe vine pe coridor. Tremur de surescitare și sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
James. Sfârșesc prin a mă giugiuli cu o târfă oarecare care mă pipăie pe cur și iau hotărârea să nu mă duc și să mă fut cu ea doar când Lennox Îmi atrage atenția că e urâtă cu spume. Mă furișez Înspre ușă și o luăm pe stradă În jos. Inglis face un comentariu despre femei dubioase, iar eu decid că poponaru e prea obraznic și că o s-o ia puternic la bot. Stabilesc cu toți să mai tragem o băută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
iești și nu te mai fâțâi de colo-colo cu grupuri de colorați. — Am Înțeles ideea. Și acum ce vești ai de la Forum? Behăie o veșnicie despre speranțele și temerile coloraților din Lothian În privința cazului ăstuia. După ce terminăm, Peter Inglis se furișează tiptil lângă mine. — Tresaibă cineva grijă de ea, spune el cu Înverșunare, Încercând de pomană să-și Întărească credibilitatea de heterosexual. Mda, Inglis, ai mare dreptate. Și ciai de gânsă faci? Să legi un vibrator În curele de ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Terminat. Vine vicepreședintele, deci. Cu siguranță eu nu-l voi vota, gândi ea. - Dar nu putem risca un negociator în clădire. Cel puțin, nu cât timp cel din mașină e liber, spuse precaut Wilkins. - Mă gândesc acum la asta. Se furișă din nou după zid și privi către locul unde se afla mașina. Nu arăta cine știe ce, mai ales acum când era cu partea din față înfiptă în acel container. Într-adevăr, înăuntru, se putea vedea un individ slab cu o pușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
demonică. - S-ar numi mai degrabă comedii negre. Arlecchino nu era tocmai o figură eroică. Nu avea niciun fel de simț al moralității. Îi păsa doar de mâncare și de femei. Apărea și dispărea; aveai senzația că tot timpul se furișează. Mai era Pulcinella, care era foarte sadică și care făcea farse tuturor oamenilor. Inclusiv iubiților ei. Mai era un doctor care otrăvea oameni. Singurul personaj rațional era o femeie, Colombina. Un lucru care îmi place foarte mult la commedia dell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
strâns cu ambele mâini arma din toc, amintindu-și cât de ușor i-a fost Karei să le atragă atenția și să-i sustragă arma din toc. Câteva persoane se aflau acolo, dar nimeni nu părea că s-ar fi furișat prin spatele ei atât de aproape. Sau poate că vreunul din ei o făcuse? Un om se depărta șchiopătând. Nu putea fi Magicianul. Sau putea fi? Magicianul își poate schimba înfățișarea în doar câteva secunde, îți aduci aminte? În jurul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
seama că băiatul își petrece din ce în ce mai puțin timp acasă și a dat buzna în camera lui pentru a afla de ce. - Am găsit banii ăștia, izbucni ea într-o seară ridicându-se de la masă la vederea băiatului care încerca să se furișeze prin ușa din spate a casei. Explică-mi ce e cu ei. - Sunt de la Abracadabra. - Ce-i aia Abracadabra? - Magazinul. Din spate de la Tropicana. Ți-am și spus despre asta... - Stai departe de „Strip”. - Mamă, e doar un magazin. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Ce s-a întâmplat? îl întrebă ea pe detectiv. - Magicianul, murmură Sellitto cu un oftat. L-a omorât pe Larry Burke și i-a luat uniforma. Așa a și reușit să pătrundă aici, în casă. Cumva a reușit să se furișeze în dormitorul lui Rhyme. A aprins focul în jurul patului. Noi nici nu ne-am dat seama de aici dinăuntru; cineva a văzut din stradă fumul și a sunat la 112. Iar eu am fost sunat de la dispecerat. Împreună cu Mel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
șagă!” Faptele pârâtului întrec deja măsura lucrurilor: dărâmarea locuinței unor oameni săraci care au muncit din greu pentru construcția ei, omorârea unei capre, sunt pagube majore pentru vârsta inculpatului. Mai departe, la pagina 63, citim: ,,Odată, vara, aproape de Moși, mă furișez din casa ei și mă duc, ziua miaza-mare, la moș Vasile, fratele tatei cel mai mare, să fur cireșe... Și mă chitesc eu în mine, cum so dau ca să nu mă prindă...”. Iată deci o faptă săvârșită cu premeditare; inculpatul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
plimbă doi îndrăgostiți, pe fundalul cântecului fermecător al privighetorilor. Lumina argintie izvorăște din razele lunii, reflectă steluțe albe în apa pe care înaintează agale o barcă. Printre cărările de păcură de sub sălcii, printre săbiile trestiilor și prin frunzișul cenușiu, se furișează încet-încet înserarea, iar pe marea limpede a cerului, se oglindește ca o altă barcă plutitoare, luna. Diana Căciulă clasa a VI-a C 3. COMPOZIȚIA NARATIVĂ Compozițiile narative, după cum indică și numele lor, au ca principal mod de expunere - narațiunea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
să mai insist... Vrând să se răzbune, Nică s-a gândit să fure cireșe. În sat erau destui cireși, dar numai la noi și Petre dădeau în copt. La Petre nu se putea, deoarece avea vreo cinci câini. Nică se furișează tiptil și se șupurește pe sub gard și țuști! în cireș. Eu eram în podul casei îl zăresc. Mă cobor repede îmi iau un băț îmi și pe câinele meu Leuțu, și mă duc direct la cireș. Deci, dumnealui îi e
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
comandant să menajeze asemenea scrupuluri?... Ce zici, domnule maior? S-a mai pomenit atâta umanitate în vreo armată de când e istoria? Și totuși pe noi ne acuză dușmanii de barbarie!... Ce lume! Ce nedreptate! Tocmai în clipa aceea aghiotantul se furișă iarăși înlăuntru. Generalul își curmă reflecțiile și-i zise poruncitor: ― Ia notă că locotenentul Bologa va fi repartizat la coloana de muniții! În vreme ce aghiotantul scoase un carnet de însemnări Apostol Bologa se uită la toți pe rând, rugător, întîlnind însă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
niciodată... Îl săruta din nou, isi îngropa față în pieptul lui, apoi dispăru grăbita spre stația de autobuz. Ajungând acasă, deschise ușa cu mare grijă. Calcă în vârful picioarelor, cu balerinele în mână. - E în regulă, isi zise și se furișa direct în patul gata făcut, grație grijii protectoare a bunicii. Începu să vizese cu ochii deschiși...Se gândea cu toata ființă ei la Emil, i se părea mult mai frumos, mai tandru, măi deosebit, dar tot își reproșa: - Nu, n-
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
o superbă tătăroaică tânără, cu ochi verzi, adânci, în care lumina soarelui se oglindea ca într-o apă leneșă. Inima călugărului cel tânăr tresări. Episodul 3 CE DISCUTAU DOI TINERI PE LA îNCEPUTUL SECOLULUI AL XVII-LEA Văzând privirea tânărului călugăr furișându-se spre tătăroaică, hanul își dezveli dinții din aur de la căderea Constantinopolului (1453î într-un surâs subțire, înțelept. — îți place? - întrebă el. Vino să te prezint. E sora mea. Tătăroaică se răsuci alene, șerpește, și din ochi îi scăpărară spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nota tot cu un plaivaz. Broanteș se trezi în jurul prânzului, se îmbrăcă iute și trecând pe lângă eunucul ațipit și el, ieși în urbe, postându-se într-un colț al pieței Balgi-Bașlâc. Cosette apăru la ora 5. Văzând-o cum se furișează unduindu-se pe lângă ziduri ascunsă toată într-un voal purpuriu, Broanteș simți cum îi crește inima în piept și se gândi cu emoție și recunoștință la frații și surorile lui, la părinții lui care-l dăduseră să-nvețe carte, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ochii acum, pentru Dumnezeu... așa... În sfârșit, s-a terminat. Nu mi-a plăcut niciodată să pozez, și mă mai și deranja privirea asta profesională și rece care era neplăcută într-un mod care te paraliza, pe lângă insulte. M-am furișat în prima baie ca să îmi privesc nasul, într-un coridor chiar lângă lifturi. În afară de atrium, parterul clădirii era în mare parte format din camerele mari de recepție, cu birourile administrative ferite din calea privirii; nu trecea nimeni pe acolo. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
să justifice tot tămbălăul pe care îl făcuse. Într-un final, am ieșit. Tony Muldoon nu se vedea nicăieri. L-am zărit până la urmă, atârnând de balcon într-un unghi periculos. Am luat liftul până la etajul unu și m-am furișat în vârful degetelor, fără să fiu văzută, până în spatele lui, gândindu-mă cu răutate la cât de ușor ar fi să-i fac vânt; asta l-ar învăța minte să nu-i mai facă pe oameni să se simtă jenați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ceva. — Am crezut că și tu. Doar am moțăit, am spus, căscând din nou. Nimic cu care să mă laud. De-abia aștept să ajung în pat și să mă odihnesc cum trebuie. Sebastian, ignorând ce am zis, și-a furișat degetele chiar mai sus pe picior. Taxiul mergea în josul străzii Exhibition, cu muzee zărindu-se de-o parte și de alta. Pentru Dumnezeu, am șoptit supărată. Știi deja care este treaba acolo sus! Nu te poți abține pentru zece minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
nu „să-l plătesc“. Nu pot să cred că Charles voia bani de la Bill - ar fi fost o nimica toată pentru el. Dar oportunitățile care derivau din a avea un paznic la mâna ta erau nemaipomenite. S-ar fi putut furișa când ar fi fost puțini oameni acolo și să-l pună pe Bill să-l atenționeze dacă urca cineva. Bill patrula noaptea și în restul timpului se uita la camerele de supravegheat. Putea chiar să le închidă dacă Charles voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mine. Bineînțeles că Jack nu a apărut. Petrecerea a început la opt, și la opt jumate toată lumea era beată; câțiva oameni începuseră să danseze și cei care se considerau sufletul petrecerii se dădeau în spectacol peste tot în timp ce eu mă furișam prin bucătărie, căutând cel mai mare cuțit din casă. Ei, nici chiar așa, dar eram tare deprimată. În primul rând, mă simțeam dezamăgită de Jack, apoi mă simțeam umilită pentru că eram sigură că toată lumea de la petrecere mă compătimea. Sărăcuța de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
trimis după jeleuri. Dar unde e plodul ? Îl văd, doarme dus. La naiba. Îmi croiesc drum până la mama lui. Prea târziu, spune ea nervoasă. Îmi pare foarte rău, explic eu, dar... —Las-o BALTĂ, spune ea nepoliticoasă, și eu mă furișez de-acolo. Zahăr. Ce să fac eu cu afurisitele de dulciuri? Îmi vine să sparg punga în capul râzgâiatului de copil. Sau chiar în capul mamei. În loc să fac asta, mă duc în spate, dar fetele au închis barurile duty-free. Zahăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
lovească în cap cu propria-mi frapieră? Mă întorc. Și ochii mei întâlnesc alți doi. Sunt albaștri și întrebători. Și sunt ai lui Mike. Mike, pilotul. Arată superb. Și eu arăt ca naiba. Sunt nervoasă pe el că s-a furișat așa. Îl urăsc pentru că mă vede în halul ăsta. — Bună, spune el foarte relaxat. De parcă ar fi perfect normal să discuți cu o colegă îmbrăcată în pijamale. Poartă blugi și un tricou alb. Pun pariu că e treaz de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
multe mi-au auzit urechile de la mama. Țipa la mine că mă port de parcă ar fi hotel casa ei, bla, bla, bla. Doamne, când se pornește femeia aia, e destul de insuportabilă. —Trebuie să pleci, a urlat după mine când mă furișam pe scări. Unde oare am mai auzit asta? Nu prea mai bag de seamă, sincer. Am fost amenințată cu evacuarea de când aveam vreo optsprezece ani. De fapt, cu mult înainte, dacă mă gândesc mai bine. Când eram mică, eram amenințată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
extracție ce o elibera odată pentru totdeauna de suferință. Puțin contrariat, înălțând din umeri, omul luă seringa, înfipse adânc acul în maxilar și cu repeziciune injectă anestezicul. Transpiră abundent în timp ce durerea amorțea, se retrăgea încetul cu încetul din celule, se furișa, se strângea ghem. Plecând, durerea lua cu ea și ceva viu, cald, ceva din ființa ei. Auzi clar cum rădăcinile se smulg din alveole, văzu mai apoi micul ciotur, pentru câteva secunde ținut între dinții cleștelui și cercetat cu atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]