1,494 matches
-
puteau impune în fața unui Bizanț populat la fel ca în Antichitate. Însă nu atât evoluțiile socio demografice explică penetrarea barajului uman din Balcani, cât faptul că natura însăși nu i-a putut oferi o protecție absolută. A lăsat să se furișeze grave primejdii în ținuturile noastre. Zona umedă specifică rutei pontice nu a putut crea o barieră naturală impenetrabilă. A fost doar un filtru prin care s-au strecurat cu greu pe glia noastră năvălitorii stepelor. Am putea spune că a
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
să deschidă României un culoar dinspre Bărăgan spre Constanța. Șansa noastră a fost că decesul lui I.V. Stalin a survenit prea repede pentru ca acesta să-și poată impune voința. Păstrarea Dobrogei a fost vitală deoarece sovieticii nu s-au putut furișa, așa cum o făcuse otomanii, ca un pumnal în coasta Munteniei. Dar, mai ales, ne-am putut conserva posesia asupra unui teritoriu strategic care a dictat, vreme de milenii, ritmul progresului în spațiul românesc (Gurile Dunării). În această conjunctură, și-a
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
se amestece în treburile prealuminatului, supărându-l foarte. Nu rămânea decât ghiaurul să fie aspru pedepsit. Pașa privea cu mândrie și încredere spre puternica lui armată. Se desfășura ca o uriașă dâră neagră. Mânjea albul dealurilor și văilor ninse. Se furișa ca un iatagan spre inima acestui principat mărunt. Știa că era ascunsă într-o cetate de la miazănoapte pe care nimeni nu o cucerise vreodată. Totuși după câteva zile, trufia pașei se mai înmuiase sub gerul năprasnic al iernii. Simțea greutatea
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ne lăsăm înșelați, pentru că Bosforul nu a fost doar capul de pod care racorda peninsula la ritmul civilizației așa cum s-a întâmplat în neolitic și Antichitate (culturile agricole și civilizația greco romană). A fost și strâmtoarea pe unde s-au furișat, în bezna istoriei, ca un pumnal, pericole mortale. Destinul Balcanilor a fost îndeaproape conectat la cel al Anatoliei. Platforma micro asiatică a conexat Europa de Orientul Apropiat, mai exact de partea estică a bazinului mediteranean, unde au înflorit nu doar
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Se temuse să mai treacă pe sub poarta orașului, pentru ca neomenia să nu îl ia sub stăpânire. Se culcase în fiecare seară, mulțumindu-i lui Dumnezeu că îl așezase departe de acest loc venetic. În zori, cântecul ascuțit al cocoșului se furișă cu vicleșugul unui cuțit, spintecând liniștea. Sunetul străbătu curtea cu repeziciunea unui fulger și se înfipse în urechea lui Ion, spărgându-i timpanul. Pleoapele i se întredeschise cu greu și privi spre tavanul odăii. În penumbră, pe pereții de chirpici
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ori netrebuincioasă a omului. Aveau pe alese, prin codri și câmpii, unde nimeni nu îndrăznise să le calce sfințenia. Sânzienele coborau lin și tăcut în cerc. Priveau în jur pentru a nu fi pândite de feciorii curioși care s-au furișat prin apropiere. Se dezbrăcau cu mișcări delicate, trăgând de șiretul ce lega cămășile albe de in. De pe umeri, veșmintele se rostogoleau ușor peste sâni, coapse și genunchi, căzând pe glezne. Nuduri și chipuri de o frumusețe nepământeană erau luminate de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
putem face abstracție aromâna și meglenoromâna cunosc fenomenul palatizării moldovenești. O limbă sfântă Învârtind cu putere o cheie mare și ruginită, dascălul a descuiat zăvorul de la ușa bisericii din sat. Prin deschizătură, în praful luminat de razele soarelui, s-a furișat cu repeziciune un tropot. Un zgomot greu s-a rostogolit pe podeaua din tinda bisericii, ca un bolovan uriaș prăvălit de pe sprânceana dealului. Au urmat glasuri vesele, dar ascuțite de copii care se puneau a tăia tăcerea. Privirea severă a
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
-i reziste. Tehnologia și economia ne-au smuls din brațele izolării, aruncându-ne în contact cu lumea întreagă. Suntem, alături de toți ceilalți, niște actori pe o scenă mondială. Nu mai există culise sau vreun ungher unde cineva să se poată furișa și să stea ascuns pentru a vedea ce se întâmplă sub impactul devastator al schimbării... Iar, după o vreme, să-și facă reapariția, pentru a opta într-un sens convenabil, plângându-se apoi că ba geografia, ba istoria ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
nu se spune locul nașterii lui"7, dar înclină a crede că e vorba tot de Botoșani, unde poetul s-ar fi născut, la 15 ghenarie, 1850 și a fost botezat la 21 ghenarie. Această greșeală de transcriere s-a furișat neobservată timp de mai multe decenii, pînă și în studiul scris de Ion Crețu, cu titlul Mihail Eminescu biografie documentară, București, 1968, pagina 19, și în cartea lui Fănică N. Gheorghe, care crede că "actul de botez nu cuprinde mențiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Mickiewicz, în regia lui Kazimir Dejmek, s-a aflat la originea revoltei poloneze din 1968? O dată sau de două ori, Puterea a putut fi luată prin surprindere, dar documentele păstrate atestă cât de harnici și de stăruitori au fost informatorii furișați în obscuritatea sălilor de teatru. Așa s-a ajuns la o discretă și omniprezentă supraveghere a receptării, căci puterea știe că teatrul, fenomen viu, poate clătina printr-un spectacol interdicțiile și poate face abstracție de cele mai elementare măsuri de
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
și mai mari pentru a afla ce își spun unii altora cu privire la muncă și la companie angajații obișnuiți. Sam Walton, director executiv fondator al Wal-Mart, apela la picnicuri organizate în fiecare vineri în parcarea sediului companiei pentru a se putea furișa și vorbi cu angajații privindu-se în ochi despre lucrurile care îi îngrijorau pe aceștia cel mai mult. Așa cum vom vedea, agresorii verbali sunt atenți cu privire la locul pe care îl ocupați în structura de bârfe a companie, și pentru acest
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
aici iresponsabilitatea. Dar asta-i altă discuție și o lăsăm pe altădată. Un ubicuu El la puterea N, instrument malefic al unei puteri oculte (ca să fim în clar: puterea comunistă), se ițește cînd nu te aștepți, cînd ici, cînd colo, furișînd insinuări despre "puritatea" conjugală ultragiată și invocînd la tot pasul cu argumente de substanță totalitară "ordinea și legea", care tolerează iubirea, dar, amendament monstruos: o "iubire cu limite". El 1: (în stupoare, ca într-o anticameră a spaimei, privește după
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Paleu care în fața lămpii de interogatoriu ar spune orice, și ar inventa orice poveste oricît ar fi ea de ciudată pentru a nu fi afectat. Distractiv la început, odată încheiat "momentul artistic" nu mai e decît un sentiment de culpabilitate furișat în suflet; toți am făcut așa, am acceptat compromisul, ne-am înjosit, pînă cînd nu ne-am mai înțeles nici noi înșine. Practic, atît prima seară, cît și dosarele securității din a doua întîlnire, care se vor dovedi mai tîrziu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
alte epistole" (1971) amplifică tonul grav al poeziei sale, al tainelor negrăite, dar se simte în ele și o anumită emfază supărătoare. În 1974 poetul scoate volumul "Cele ce sunt", în care se distinge simbolul clepsidrei; aceasta lasă să se furișeze treptat și egal "negrăitele dovezi ale vremii" și sugerează răbdarea obositoare inerentă decantării în expresie a sentimentelor și meditațiilor. Apare și umbra, "petecul de noapte", cum o numea Tudor Arghezi, în care ne cufundăm periodic până la dispariția finala. Umbra trece
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
voiaj spre "piscul de gheață". Obiectele în stare de imponderabilitate parcă însoțesc cele două trupuri care caută și se caută, traversând spațiul unei biserici cu icoane profane, curți în care oamenii duc o existență umilă, în timp ce Sfântul Elefterie și Dâmbovița, furișată prin ulei și materie, își continuă existența printre trecători. Lumea e văzută "prin minte" sau printr-un ochean fermecat, din ipostaza nepăsării: "Eram ferice, liric, leneș, prost./ Bătut de-o veselie fără rost." Alteori creionează un univers al groazei, de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în "Zăcăminte folclorice în literatura noastră contemporană". 13 "Și dănțuie un dans bătut și frânt,/ De s-au oprit și stelele și vântul,/ Iar Eva cu priviri rătăcitoare cerea ieșiri în era viitoare/ Bătrâne șarpe, cântatul tău de-atunci/ Se furișează din părinți în prunci." 14 "Domnule, Domnule/ de ce v-ați împărțit/ aseară banii spurcaților/ ținându-se ca șerpii/ și-ați sărutat leproșii/ în loc să le-nfundați o talpă în gură" (Gh. Pituț Străinul"). 15 "Răsfrângerea de demult" a lui Cezar Baltag
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mecanism de apărare, încît dragonul cu șapte capete îl acuza că nu pricepe sau nu reține nimic alții reușeau să-i rănească timpanele, erau prea mulți să le poată face față. Vrăjile lui erau ineficiente. Al doilea cap s-a furișat în camera lui pe cînd era plecat la școală și, cînd a ajuns acasă, Alin a găsit o încăpere ceva mai spațioasă, dar încă nu știa de ce. Apoi, după masă, cînd din reflex a căutat telecomanda pentru a aprinde ecranul
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
n-au dat un semn, nu voia să riște. Mai mult chiulea de la școală, iar cînd se ducea sau venea, îl punea pe Cornel să cerceteze drumul. Uneori freca menta prin zone îndepărtate ale orașului, dar tot trebuia să se furișeze ca să se-ntoarcă. Acasă era ca la pîrnaie: de-ndată ce-nchidea ușa-n urma lui, nu mai ieșea pe ea decît forțat de-mprejurări. Se uita toată ziua la televizor. Ăștia băgau de-a reluări că te săturai de
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
era preot. Poate unele dintre mame simțeau nevoia confesiunii și a apropierii de ceva neutru, cine știe?! Își lăsase barba lungă, oare nu zgîria sau gîdila? Haina neagră și lungă s-a apropiat de mama lui Cornel, măturînd pămîntul. Cornel furișa priviri înspre Marcu și Alin, dar nu îndrăznea să se-apropie. Spera să fie invitat, ceea ce Marcu hotărîse că n-avea chef s-o facă. Nu în dimineața aia, cînd era încă supărat pe Cornel. Din păcate, supărările îi trec
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
cum socrul o pândește când merge după lemne în pădure, cum o amenință cu cuțitul de nu vrea să-i accepte propunerile indecente sau dacă îi trece prin minte să spună cuiva secretul lor. De trei ori Rada s-a furișat în casa preotului pentru a se spovedi și a-i cere ajutorul, dar acesta nu a reacționat așa cum ar fi trebuit să facă un preot creștin, apărător al moralei și al familiei. Să fie oare vorba de secretul confesiunii? Ne
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
infernul de aici... Tot timpul durase o secetă încropita, o arșiță uscată care dogorea din ziduri, încingea tablă acoperișurilor, stăruia până spre miezul nopții. Țocurile se înfundau în asfaltul de gumă... într-o vreme, tot orașul păruse pustiu. Câțiva trecători, furișați pe langă ziduri, cu batistele în mână, tamponându-și frunțile cu batistele. Seară, nici un cunoscut..." Nici schimbarea decorului cu cel autumnal ("Răsuflarea vântului scutură salcâmilor de pește zid frunze mici, îngălbenite, ovale. Era trist, umed, frig") nu aduce o modificare
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
cuvinte? Dar este ușor să filozofezi prin cuvinte; învață-mă prin viața ta, aceasta este cea mai bună învățătură ... Este mai bun decât tine cel care mă învață prin fapte, căci învățătura nu pătrunde în suflet prin cuvinte așa cum se furișează prin exemplul tău; nu numai că nu vei aduce nici un folos vorbind, ci mai mult vei dăuna<footnote Idem, Omilia 30, 3 la Fapte, în P. G., XLVII, 363. footnote>. Ceea ce impresionează în discursurile Sfântului Ioan Gură de Aur sunt
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
vizuinile iepurilor (ca și cum ar fi făcut o inspecție a locurilor). Jubilația urmăririi îi limpezea glasul, iar strigătul i se auzea cu răsunet în tot codrul, ca într-o biserică. Ham, ham! Ham-ham-ham! Așezat la pândă pe lângă vizuini, ținându-și respirația, furișându-se după un copac, tata aștepta apariția vânatului. Un iepure (de câmp, poate), se furișa deocamdată fără zgomot prin crânguri, atent la pericole, abia dacă exista, apoi, deodată, își făcea apariția: traversa cărarea fulgerător, trebuia să apeși trăgaciul ca, în
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
iar strigătul i se auzea cu răsunet în tot codrul, ca într-o biserică. Ham, ham! Ham-ham-ham! Așezat la pândă pe lângă vizuini, ținându-și respirația, furișându-se după un copac, tata aștepta apariția vânatului. Un iepure (de câmp, poate), se furișa deocamdată fără zgomot prin crânguri, atent la pericole, abia dacă exista, apoi, deodată, își făcea apariția: traversa cărarea fulgerător, trebuia să apeși trăgaciul ca, în sfârșit, să-l poți vedea, să-l poți atinge. Uneori, iepurele se rostogolea printre frunzele
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
zi, la viclenii ce-ar face-o invidioasă și pe vulpe. Când răsare soarele, înainte de a se duce în vizuină, face câteva salturi mari în stânga și-n dreapta, se întoarce pe propriile-i urme, mai face un salt și se furișează în câte-un hățiș sau în câte-o pârloagă unde doarme liniștit toată ziua. Când ajung și câinii prin preajmă, ce să vezi? o iau ba la dreapta, ba la stânga, șovăitori, și în scurt timp ajung să nu mai priceapă
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]