3,503 matches
-
continuu, inundând scena. Nici nu apuca să spună crainicul din ce comună sunt, că alt șuvoi se revărsa pe scenă. Și de acolo, de sus, curgea peste retinele privitorilor amețiți, cre îndurau cu stoicism atât respectiva inundație, cât și loviturile furioase ale sulițelor solare. Acest clocot de strălucire provoca pe câmpie tunete de aplauze și rafale de urale ce reverberau cu valurile de pe scenă, năucindu-l și pe Măritul Soare, care intensifica ploaia de suliți. Și, totuși...Măria Sa, Soarele, în realitate
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
câteva rotiri liniștite, au început să joace elegant, cu pași uniformi și salturi grațioase, de adevărați balerini. Parcă erau îngeri. Au adus armonie, liniște, grație și răcoare în acele momente fierbinți. Au arătat că bărbăția nu înseamnă forță necontrolată, vigoare furioasă și salturi repezite. Au oferit o bărbăție fermă, dar elegantă. Mișcări precise, dar grațioase. Salturi peste băț, executate-n forță, dar ușoare, ca o mângâiere lină, ca un fâlfâit de aripi. Și costumele lor au încântat privirea. Nu cu fulgerări
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > S.R.L.AMARU-4 Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 1602 din 21 mai 2015 Toate Articolele Autorului 4. Eternul blestem al pământului Deși babele lui Mărțișor veniseră plângăcioase și furioase, aruncând stropi înghețați amestecați cu fulgi, Mărășteanu a plecat la Mândrileanca. S-a bucurat biata maică-sa, izbucnind într-un plâns cu lacrimi șiroaie: --Ți-ai adus aminte și de mine, mă? Că de când a murit taică-tău, n-ai mai
S.R.L.AMARU-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374851_a_376180]
-
aminte unde am pus actul ăla. Parcă... --Unde este actul, mă? Vreau actul, aiuriților! Tâmpiților! De ce nu ați protestat, să fi reclamat, să vă fi dat tot pământul pe locul vechi. De ce... --De ce, de ce? Acu’ faci pe deșteptul și furiosul. Dar atunci nici nu ți-a păsat de noi. Aveai serviciu, aveai din ce trăi și nu ne-ai întrebat niciodată, noi cum ne descurcăm? Mărășteanu se potoli și-i spuse cu voce calmă: --Liniștește-te și...hai să căutăm blestematul
S.R.L.AMARU-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374851_a_376180]
-
în timp ce speră să îl prindă mai repede, să-l înghită cu fulgi cu tot. Dar când era cât pe ce să-l ajungă, ,, elementul,,s- a oprit brusc și ea a nimerit drept în brațele lui confortabile. În zadar încerca furioasă să scape înjurându-l în toate limbile posibile și împingându-l cu pumnișorii ei finuți, nimic nu avea efect. Parcă cineva o lipise acolo și voia să rămână pe veci în postura aceea...,umilitoare...,senzuala, excitanta...,ca amestecăturile astea sentimentale
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPAŢIEI CAP. PRUNCII FLORILOR DE PRIMĂVARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374994_a_376323]
-
amuză Laur , revenindu-și din alergătura la care fusese supus inițial. -Spune, promite-mi ceva să știu la ce mă aștept , încerca el să se amuze, dar parcă se citea pe fața lui că o încurcase cu individa asta așa furioasă,frumoasa, năbădăioasa; că nu mai știa cum să o catalogheze acum. -Te urc în trenul vieții mele și nu te mai dau jos până la capătul liniei, încerca și el o ultimă glumă ce speră să îl ajute să poată respira
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPAŢIEI CAP. PRUNCII FLORILOR DE PRIMĂVARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374994_a_376323]
-
două gura, când își punea ceva în cap, era în stare să meargă până în pânzele albe ca să obțină ce voia. În cele din urmă, văzând că Schmidt l-a luat pe nu în brațe, și-a trântit așa, făcând pe furiosul, bagajele deoparte, adică sacii cu merinde, bidonul măștii de gaze, și el plin doldora cu hrană conservată de cea mai bună calitate, în schimbul căreia puteai obține prin partea locului aproape orice, spunând că, dacă astfel stăteau lucrurile, apoi nici rugat
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
poate că, mai degrabă, a fost smucit spre dânsa de femeia care îl ținea de umeri. N-am avut timp să-mi dau bine seama ce se întâmplase de fapt. Căci am fost îmbrâncit cu atâta putere de Feldwebel-ul furios, încât am căzut pe spate, după care Mopsul, mai apucasem să văd în timp ce luam un contact dureros cu solul, se năpustise asupra pâinii căzută în iarbă, călcând-o turbat în picioare. Consecința prăbușirii mele a fost aceea că sacul de
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > ÎN IARNA VIEȚII Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 2181 din 20 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Se-mpăștie gânduri pe filele vremii, Când iarna pornit-a la drum, furioasă... Și viscolul duce zăpada pe creste, Iar eu mă ascund printre cărți, curioasă. Aștept să răsară în mintea-mi arzândă Un nou univers, mai frumos și mai tandru Și cărțile toate s-aducă lumină-n Petalele unui gingaș oleandru. În
ÎN IARNA VIEȚII de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374076_a_375405]
-
amețit de tot sub loviturile de tigaie. A găsit și Violeta un sucitor în cămară și l-a izbit și ea cu forță, icnind după fiecare lovitură. Speriată, Maria a țipat: - Terminați, mă, că îl omorâți! Din dormitor a ieșit furioasă Florina, urlând: - Mi-ați omorât bărbatul, curve ticăloase! Vă dau în judecată, nenorocitelor! Și s-a repezit la Irina să-i smulgă tigaia din mână. Dar Irina, mai puternică, a îmfipt mâna în lațele ei și a izbit-o cu
CAP. 8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375498_a_376827]
-
nu te înțeleg“ era răspunsul meu sincer, căci reflectând, constatasem că nu întelegeam nimic mai mult decât miercuri seară și ce era mai trist, nu pricepusem nici înainte. Fusesem pe cale să mă mărit cu un necunoscut, gândeam, iar acum eram furioasă mai mult pe mine decât pe el. Răspunsul lui a venit fulgerător: “Te iubesc, vreau să fim împreună”, aproape ca o furtună după o zi de arșiță, când înfierbântată de caniculă, nu mai știi dacă e bine să te adăpostești
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
Pitoresc > FURTUNĂ PE MARE Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Valurile plumbuite răcnesc amenințătoare, Se lovesc turbat de pietre, știind că, oricum, nu doare... Doare sufletul în mine când văd norii furioși Cum sufocă blândul soare cu-al lor chip de domni serioși. Nicio șansă de mai bine, ziua asta e pierdută, Marea luptă cu uscatul, de parc-ar fi o redută. Pescăruși întârziați se izbesc de vântul rece, Se feresc țipând
FURTUNĂ PE MARE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372038_a_373367]
-
în Alpi. Bine, nu pe pârtie, ci la restaurant, îndopându-se cu varză călită, dar în Alpi nu la Maglavit, unde nu sunt nici măcar dealuri. - Săru-mâna dadă-mare spuse rapid Costel, dar nu mai apucă să dea întreg raportul. Mătușa rupea furioasă un copan și n-avea timp de conversație. - Ia zî, bă, mușcă dovleacu’ dă-n planu’ mio!? Cum ieși? Ieși bine, păi, cum să iasă altfel, că doar io-l gândii! Cumpărași toate ziarili? S-apucară țâganii dă făcut cornete
PUNGA DE PLASTIC-EXTREMĂ URGENŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372331_a_373660]
-
strecoare Angelei bilețelul în palmă, dar până să apuce tânăra să i-l ia, profesoara, care nu o slăbea din ochi nici o clipă, se instală la doi pași de ele și întinzând mâna către hârtia împăturită, o înhăță și zbieră furioasă: - Ce faci aici, domnișoară! Da’ unde te crezi tu, să trimiți așa răvașe în timpul orei mele? La poștă? Ia să vedem ce scrie în el. - Sunt pierdută, se prăbuși tânăra în interiorul ei. Nu scap fără nota scăzută la purtare și
CAPITOLUL DOISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372367_a_373696]
-
criză de nervi. Începu să țipe și să peroreze la adresa hoțului. Știa că Ramona nu-l putea lua fiind prima care a părăsit clasa, cât timp încă avea biletul în mână. Atunci cine l-a sustras așa de repede? Era furioasă la culme. Cum toți elevii s-au grăbit să părăsească clasa, nu mai avea pe cine să-și verse întreaga furie. Ieși val vârtej din clasă, nedumerind elevii pe lângă care trecea, aceștia neștiind ce putea să o înfurie atât de
CAPITOLUL DOISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372367_a_373696]
-
fi fost rău intenționat. Angela, cu o mimică tristă, căutase în pauză să îi ofere o susținere morală colegei sale, însă văzând cu câtă efuziune sări aceasta de gâtul lui Sorin, sărutându-l, îi trecu repede această intenție. Era acum furioasă pe cei doi și mai ales pe ea. De ce nu-și văzuse de treabă? Să-i lase pe fiecare să-și vadă de viața lor, așa cum și-o construiesc. De ce trebuise s-o avertizeze pe Ramona că Sorin o înșeală
CAPITOLUL DOISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372367_a_373696]
-
noapte ochii, dinții albi îi simt în barbă muști cu poftă-a mele buze, vrei să mă retrag în grabă, te ascunzi printre-așternuturi, îmi aluneci ca un șarpe tu nu știi că razvrătirea-ți mă stârnește peste poate; n-ai astâmpăr, furioasă vrei să mă atragi în cursă și te lasi în așternuturi obosită și cam plânsă... Eu mă las învins, o clipă, ești acum doar capricioasă o să-mi cazi în mreje iarăși, cât te știu de pătimașă... Nu mă-nșel! Tu
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
gândac! Prefă-te în gândac! Dar... nimic. Puterea ei de vrajă nu acționa asupra lui Mărțișor, care-i spuse: - Nemernico, nu te mai chinui! Că nici cu vraja, nici cu biciul sau cu otrava ta nu mă vei lovi! Îngrozită, furioasă, disperată, umilită, nu știa ce să facă. Nu știa cum să iasă din situația ridicolă în care a fost pusă. În neștire începu să țipe: - Gărzile! Să vină gărzile! Intrară vreo douăzeci de matahale. - Luați-i pe tâlhari și îngropați
MĂRŢIŞOR-20 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373014_a_374343]
-
ei sigure și ...necesare.Orice femeie are felul acela inconfundabil de a-si ajusta sutienul.Se aplecă să-și strângă lucrurile. "-Hei,nu trebuie să pleci... O privire de-a ei a fost de-ajuns. Nu era speriată,nu era furioasă și ,ciudat, nu arată că ar fi fost jignita. Pentru o secundă a avut impresia că ochii ei au văzut dincolo de el.Isi simți inima strânsă în inelul verde al ochilor ei și avu impresia că timpul și-a oprit
POVESTE DE DRAGOSTE(1) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371188_a_372517]
-
unde o ducea tatăl pe brațe, așa, adormită buștean. Nici de această dată nu făcu excepție de la regulă! După vreo jumătate de ceas, pleoapele îi căzură grele, de parcă erau prinse cu magneți. A doua zi, sării din pat ca arsă, furioasă foc că nu rezistase, din nou, ispitei de a pune “cornul în pernă”, cum o persifla tatăl. Iar îl ratase pe Moș! Alergă glonț în camera cu bradul, să vadă dacă găsește vreun cadou. Sub crengile mari și încărcate de
DAR DE CRĂCIUN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2185 din 24 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344807_a_346136]
-
mai mișca...Am luat sacul cu marfa și am vrut să plec, dar ce să vezi? O aud pe nevastă-sa care ieșise afară din casă și striga: < Petricăăă, Petricăăă!?> Și apoi, pac!- aprinde becul din fața casei și mă vede. Furioasă, bănuind ceva, mă întreabă: <Ce e, Marine ,cu tine? Petrică unde e?>- zice ea speriată și eu poc! în becul de la casă care lumina toată curtea...Maria vine prin întuneric, mă ia de piept, și mă zguduie: < Mă, tu n-
DUBLĂ CRIMĂ CU PREMEDITARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345861_a_347190]
-
treacă durerea de cap, se făcură ceasurile amiezii. În cele din urmă, câțiva călăreți se furișează pe drumeagul din pădure către munți, urmează poteca ce șerpuiește printre stânci și ajung pe firul unei ape repezi și zgomotoase ce se prăvălește furioasă la vale. O traversează când pe o parte, când pe alta, apoi, fiindcă râușorul e străjuit de pereții abrupți, înaintează prin vad. Pesemne, iscoada rătăcise calea, iar acum încearcă să-și repare greșeala. Locuri sălbatice, dar în același timp încântătoare
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
Acasa > Manuscris > Amintiri > STRĂBĂTÂND VALURILE VIEȚII Autor: Eugen Oniscu Publicat în: Ediția nr. 824 din 03 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului În ultimul timp am fost mai tare ca de obicei lovit de valurile furioase ale vieții. Uneori am căzut în descurajare crezând că cazul meu este foarte nefericit, însă atunci când am stat de vorbă cu oameni apăsați de poveri și probleme am înțeles că suferințele mele erau mici în comparație cu ale altora. Toate aceste discuții
STRĂBĂTÂND VALURILE VIEŢII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346040_a_347369]
-
Nu ne speriem! Suntem obișnuiți că am mai fost odată între scânduri! - exclamă Lenuța strângându-și bărbățelul de braț. - Hai dragă să plecăm că ăștia-s nebuni, - rosti omul supărat. - Dar cum își permite să înfrunte un președinte? - se nedumeri furioasă femeia. - Exact așa cum au făcut-o în 89 când ne-au împușcat!... Și porniră agale la braț pe trotuar. - Dar au construit ăștia nu glumă! A evoluat societatea românească mai ceva ca pe vremea mea! - zise plin de satisfacție. Dar
REÎNTOARCEREA LUI CEAUŞESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347769_a_349098]
-
lumina unui neon cădea peste florile de magnolii, devenind violacee. Aș fi vrut s-o apuc de mijlocul ei subțire ca o amforă, în stilul flegmaticului acela pe care Vivien Leigh, în rolul nefericitei Scarlet, refuzându-i protectoratul, îl lovea, furioasă, cu pumnii în piept, în timp ce, canalia, cu pălăria și fracul său impecabil, râdea. Și acum îmi aduc aminte de finalul dramatic, în care, abandonată, cu ochii scăldați în lacrimi, Scarlet, se prăbușește cu fruntea pe treptele clădirii, plângând în hohote
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]