11,568 matches
-
tiran nu putea avea Înțelegere față de om. Dumnezeul ăsta al lor, Iehova, Elohim, Îl abrutizase pe om, sugrumându‑l, Înjunghiindu‑l, trimițându‑i boli și fiare sălbatice, șerpi și tarantule, lei și tigri, tunete și fulgere, ciumă, lepră și sifilis, furtuni și uragane, secetă și inundații, coșmaruri și insomnii, patima tinereții și neputința bătrâneții. Când l‑a așezat În binecuvântata grădină a raiului, l‑a lipsit de cel mai dulce fruct, și care i se cuvenea de drept, căci numai așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
glorie să se poată compară cu cea a legendarului Miti Matái1, care își câștigase acest nume sonor pentru că era singurul supraviețuitor al unei expediții care se îndreptase spre sud în urmă cu 23 de ani, expediție ce fusese tarata de furtuni teribile până într-Al Cincilea Cerc, într-un loc în care apele se solidifica, formând uriașe insule albe și înghețate. Toți însoțitorii săi muriseră în acea aventură, insă Miti Matái reușise să învingă frigul, foamea și vânturile puternice, să revină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
acum, Oceanul Pacific își respectase numele sonor și, desi deseori fragilă navă urca pe crestele unor valuri de șase metri, iar apoi cobora în vai de alți șase, era vorba în general de valuri nepericuloase, ce te duceau cu gândul la furtuni îndepărtate sau la mici cutremure care ar fi avut loc la mii de metri adâncime. Pentru Miti Matái, fiecare val, chiar și fiecare nuanță a apelor mării, părea să poarte un mesaj foarte explicit, care-i vorbea de cele ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
un delfin n-ar fi reușit să se țină după noi. Deci n-a fost un ciclon, așa cum am auzit! se miră Tapú Tetuanúi. A fost un tsunami 1. —Ciclonii, deși nu știu sigur dacă erau cicloni sau mai degrabă furtuni specifice acelor latitudini, au venit după aceea, recunoscu Miti Matái. La început a fost un tsunami. Însă lucrul cel mai grav era că pierduserăm controlul navei. Zile și nopți întregi, valurile acelea incredibile veneau unul după altul, precum tonii vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care parcă picase din cer, fără să bănuiască măcar că, de fapt, acesta se ridicase de pe fundul oceanului. Acum înțelegeau cum ajunseseră pe insula brutalii lor agresori, insă nu-și dădeau încă seama unde putuse să stea ascunsă enormă navă pe timpul furtunii. Roonuí-Roonuí și majoritatea oamenilor lui tăiară vegetația pe o rază destul de mare în jurul clădirii Marae și strânseră lemne cu care să aprindă focuri de jur împrejur, astfel că, de cum se lasă întunericul, femeile și echipajul urcară pe vas, ca să petreacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fost în stare să deosebească un corp omenesc inert de trupul unui rechin neatent sau de chila unei uriașe ambarcațiuni. —Octar!!... Octar încă mai rezistă, împreună cu vreo cinci din oamenii lui, deasupra unei nave care părea să danseze în mijlocul unei furtuni teribile, incercand sa ii îndepărteze cu ajutorul unei sulițe lungi pe cei mai îndrăzneți agresori, care se ridicau, încercând să ajungă până la ei. Unul dintre rechini chiar sărise pe punte și lovea sălbatic cu coada în stânga și în dreapta, încercând să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
felul în care-și imaginase colonia scriitorilor: oameni scriind tihnit de mână, fără prescurtări, privind în lungul unor pajiști verzi, unduitoare; scriitori luându-și prânzul la pachet în cutii de carton, fiecare în căsuța lui. Livezi de caiși într-o furtună de petale albe. Somn de după-amiază sub castani. Croquet. Chiar înainte să înceapă să-și schițeze scenariul, capodopera vieții ei, Miss America a spus că nu era în stare. Sânii o dureau prea tare ca să poată scrie. Brațele-i erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pune bandă dublu-adezivă pe spate, și când prindea un moment propice... să le lipească pe perete. Acolo să le vadă lumea, între un Rubens și un Picasso... o lucrare originală de Terry Fletcher. La Tate Gallery, înghesuind pictura lui Turner, Furtuna de zăpadă: Armata lui Hannibal traversând Alpii, iat-o pe mama lui Terry, zâmbind. Își șterge mâinile cu un prosop de vase cu dungi albe și roșii. La muzeul Prado, sprijinită de portretul Infantei lui Velasquez, iat-o pe Rudy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pe care le încercau. Cea care întrerupea momentul de tăcere era Luana. Hei, nu credeți că Lup e prea obosit, după atâta alergătură, să mai poată fugi și după noi? După câteva clipe de gândire se isca iarăși, ca o furtună stârnită din senin, nebunia strigătelor și a chiotelor dezlănțuite cu și mai aprigă dorință, moment în care, biata Bica, privea în urma cârdului de sălbăticiuni, sănătoase și fericite, cu dragoste și în același timp cu groază în priviri. Seara, cea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de-a se potoli. Neputându-se stăpâni, întinse coarda la maximum. Bica încercă, în fel și chip, s-o cumințească. Ridică, la un moment dat, vocea și-o amenință că va lua măsuri drastice. Luana continuă să se împotrivească. Simțind furtuna plutind în aer, ceilalți copii o zbughiră în casă și pândiră de după geamuri. Luana, cuprinsă de furia oarbă, urla asurzitor. Exasperată, bătrâna o somă să intre în casă. Râzând și sărind, când pe un picior, când pe altul, fetița îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se mișcau cu greutate. Nu puteau ține pasul cu Luana și oboseau supărător de repede. Dar jocul de fotbal nu era una din pasiunile lor. Ema îl ignora cu desăvârșire iar Dan alerga după minge în silă, doar de gura furtunii inelate. Emanuela prefera să cânte la vioară, să privească agitația celorlalți și să doarmă la prânz. Uneori, seara, înaintea celor zece minute de desene animate, puii de om adunați în stradă se împrăștiau, retrăgându-se în fața televizoarelor. După vizionare, rămași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
talent, cântă la pian preț de un sfert de ceas o partitură galeșă, a nu se știe cărui compozitor celebru. În sală, elevii spun bancuri, mămicile schimbă rețete, preșcolarii fac nani în brațele bunicilor. Și, deodată, ca lumina soarelui după furtună, intră în scenă brigăzile artistice. Fete și băieți îmbrăcați în salopete, cu caschete pe cap, mimează în ritm de cântec patriotic săparea unei gropi, ridicarea unui bloc ori lucrul în minunatele fabrici comuniste. Îi secondează brigăzile satirice care îi imită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
un chip de un exotism năucitor. Piele măslinie și catifelată, ochi verzi, cutremurător de frumoși, în colțul buzelor un zâmbet de copil alintat, o copie naturală și inconștientă a surâsului Elvis Presley. Luana înțelese de ce stârnise acest băiat o așa furtună de sentimente. Inima Luanei tresări așa cum o făcuseră toate celelalte. Livianu, secondat îndeaproape de un alt băiat antrenat în a ține fetele la distanță de prietenul lui, n-a dansat. A fumat câteva țigări, rotindu-și ochii verzi prin toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
plângea de dureri de burtă, voia să fie lăsată în pace și amenința că va pleca înapoi la Iași. Simțind atmosfera încărcată, ca într-o zi de vară toridă când vântul uită să mai adie, Sanda vedea plutind în jur furtuna. Când se dezlănțui, avu o forță devastatoare. Primele cuvinte ale fetei îi confirmară îndoiala. Mamei nu-i veni să creadă. Se uită, prostită, la fiică-sa, incapabilă să priceapă. O prinse de mână și-o forță să privească în ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Sanda plăti un arhitect care făcu schița construcției, angajă doi muncitori și începu lucrul. Oamenii săpară fundația și turnară cimentul. Întorși de la serviciu, conlocuitorii casei se îngălbeniră văzând ce se construise în lipsa lor. Până în seară, o liniște apăsătoare prevestitoare de furtună pluti peste întreaga ogradă. La lăsarea întunericului, unchiul Dali, însoțit de colegul de suferință, unchiul Vali, ieșiră din case înarmați cu răngi și topoare și stricară tot ce se făcuse în timpul dimineții. Plecară, apoi, la culcare, încântați de spectaculosul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
menținere a sarcinii și-o ținu sub observație. Din clipa în care află că e gravidă, Nuța Cordel o zăpăci pe Luana cu povești despre femei care pierduseră copilul, indiferent de luna sarcinii, sau îl născuseră mort, stârnind din nou furtuna în sufletul femeii. La șase luni, doamna Noia făcu hemoragie. Se rezemă de perete și ceru ajutorul Nuții. Șefa prognostică, surâzând: Gata. Asta a fost. După încă o lună, cei doi soți merseră iar la circă, să ia concediul prenatal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în concediu cu logodnica mea și vreau să-ți las toate hârtiile în ordine. Luana se crispă. Logodnică! Nu era posibil. Omul ăsta nu știa ce face. După terminarea programului, se duse direct la Ștefan. Intră în casă ca o furtună, bolborosind cuvinte din care bărbatul nu pricepu nimic. O obligă să se așeze, să-și adune gândurile și să vorbească pe înțelesul lui. Se lămuri curând că nu ardea nicăieri și că femeia, ce se tot foia pe scaun, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ăsta. Și-o imagină vorbind cu una din damele cu pricina și-l apucă amețeala. Luana, eu... Domnule Radak, după cum vezi, ne așteaptă zile grele. E timpul să ne retragem pe la casele noastre și să ne bucurăm de calmul dinaintea furtunii. Mergea pe un drum. Era lumină și Bica, la braț cu o bătrânică, venea spre ea zâmbind, împăcată, fericită. Fără un motiv anume, știu că cea agățată de brațul Bicii e mama acesteia, străbunica, pe care nu apucase s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Pe unul dintre obloane fusese schițat cu creta un penis și alături scria ÎN MĂ-TA. Cerul era acoperit, jos și neguros, Îngreunat de apă. Așa era de câteva zile; nu mai plouase de multă vreme, dar acum se apropia furtuna. Toată lumea dorea să plouă. Adevărul e că Adam nu se mirase de venirea soldaților. Toată luna fuseseră semne prevestitoare ale unei nenorociri de neocolit, Însă parcă numai el le văzuse. Marea se agitase săptămâni de-a rândul, iar pământul fremăta
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să se ridice, dar i se Înmuiaseră picioarele, fața Îi ardea și nu era În stare să spună o vorbă. Simțea că-i plesnește țeasta și că-i vine să verse. Urechile Îi vuiau ca pe malul mării Înain tea furtunii, când vuietul valurilor acoperă orice alt zgomot și nu mai știi unde te afli. Zăcea Întins și picioarele Îi zvâcneau prin frunzișul arămiu căzut din migdalul marin. Cei care stăteau aplecați peste el păreau niște umbre clătinate de vânt. A
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
scumpe, chiar și pentru un străin. Cu o smucitură, taxiul a intrat În șuvoiul mașinilor spre sud, unde e inima Jakartei moderne. Vremea era În schimbare, aerul umed al anotimpului musonilor Începea se pătrundă În oraș, iar amenințarea cu marile furtuni sporea pe zi ce trece. În ultimele luni vântul fusese uscat și aducea nori de praf, până și ultimul strop de umezeală se dusese, orice lucru părea numai bun să ia foc, ca iasca. Uneori aerul era atât de sec
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Într-un fotoliu. Muzica exotică nu izbutea să acopere crănțănitul făcut de cei care spărgeau fără Întrerupere semințe de dovleac și le scuipau cojile pe podea. Lui i se păru că aude picăturile de ploaie pe nisipul țărmului la Începutul furtunii. Asta Îi aduse aminte de prima vacanță petrecută cu noua lui familie la Port Dickson. El Își dorise să vadă marea, să și dea seama dacă Îi mai provoca frica. Într-o după-amiază târzie, pe când ploua și nu i se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
-l iubește, și ea Îl iubește, și el o iubește. El e trist. Ea e tristă. Amândoi sunt triști. De ce? Ce de ce? Johan, nu mai bombăni, te rog! Bate vântul foarte tare. E frig aici. Amândoi mor. Se iscă o furtună. O pudră albă umple lumea. Furtună pe nisip. Johan! Farah Îi pune o mână pe braț. Degetele ei nu sunt nici prea reci și nici prea calde. Sunt nemișcate și puternice. Mă Îngri jorezi. Johan, uită-te la mine! I-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și el o iubește. El e trist. Ea e tristă. Amândoi sunt triști. De ce? Ce de ce? Johan, nu mai bombăni, te rog! Bate vântul foarte tare. E frig aici. Amândoi mor. Se iscă o furtună. O pudră albă umple lumea. Furtună pe nisip. Johan! Farah Îi pune o mână pe braț. Degetele ei nu sunt nici prea reci și nici prea calde. Sunt nemișcate și puternice. Mă Îngri jorezi. Johan, uită-te la mine! I-a atins blând fața. Uită-te
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
marea, orice școlar cunoaște faimoasele lui versuri „Marea mi-e patrie, / Glie și cer, / Sângele vinelor mele“. Numai că În ziua aceea cerul era În Întregime acoperit de nori negri și era limpede pentru oricine c-avea să izbucnească o furtună cumplită peste Perdo. Multe dintre celelalte bărci ale pescarilor s-au Întors devreme, nu și a lui Hanawi. Furtuna a ținut două zile la rând, iar când apele s-au potolit, pescarii au dat peste barca lui zvârlită de valuri
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]