1,501 matches
-
mai simțeau nici frigul și nici biciuirea zăpezii. Priveau luminițele jucăușe care se mișcau în jurul lor. În groaza lui, țambalagiului i se păru că toată păduricea se umpluse de puncte roșii care se apropiau și se depărtau... - Doamne ajută, Doamne, gâfâia, ajută-ne Doamne, nu ne lăsa... Cine știe cât au stat așa... Haita aștepta nemișcată în întuneric. Când auziră iar urletul unuia mai apropiat, starostele strigă la ceilalți: - Cântați, mă, cântați, să-i speriem! Neacșu desfăcu armonica și umflă burduful. Un sunet
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai avut de unde să-i ia. Săriseră în curtea cârciumii și se strecuraseră pe lângă niște butoaie goale. De acolo au trecut maidanul spre groapă. I-au mirosit. Îi cunoșteau. Făcuseră moarte de om și nu i-au slăbit. Ăl bătrân gâfâia, fără putere. Își ținea mâinile în buzunare, să nu piardă banii. Paraschiv îl grăbea: - Haide mai repede, că ne prind! Ce dracu ai, de-abia te miști! Au coborât drumul rampei. Erau sfârșiți. De pretutindeni se arătară oameni. Îi văzuseră
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vâjâitor din frunză mă trezi din atonia mea; împușcăturile încetase și auzeam din ce în ce apropiindu-se pași; presupuneam cumcă sunt voinicii cari, neputând să susțină lupta, se retrăgeau. Și în curând văzui apropiindu-se bătrânul tribun, asudat și gâfâind, și împușcăturile se preînnoiră, mai în apropiere însă. - Ce face? zise el, cu vocea ostenită și aruncând o privire speriată asupra lui Ioan. - Moare! zisei eu apatic și rece. - Ne urmăresc! Feciorii mai se-mpotrivesc cât s-or împotrivi... dar
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
eliminarea substanțelor reziduale prin căile respiratorii. Activitatea fizică poate fi și aici de un real folos. De fapt, dacă suntem suficient de activi nu numai că provocăm fenomenul de transpirație, dar ajutăm căile respiratorii să lucreze în voie. Astfel, atunci când gâfâim, eliminăm o cantitate semnificativă de substanțe reziduale. Puteți obține același efect și stând confortabil în fotoliu. Este suficient să aveți o sticlă goală pe care o umpleți cu apă cam pe o treime. Apoi, cu ajutorul unui mic tub sau al
Sănătate și energie Sfaturi practice pentru eliminarea toxinelor din organism by Alicia Hart () [Corola-publishinghouse/Science/2220_a_3545]
-
ger. [...] Frigul s-a apropiat dintr-o dată ca un nor. Voi pleca desigur și de aici. Voi mătura cu coada de cometă a nedefinitelor mele doruri alte ținuturi”. Unica presiune securizantă rămîne iubirea și spațiul propriei odăi a visătorului: „să gîfÎi sub ferestrele mele ca sub un arbore al binefacerii din care Îmi va cădea În mîini fructul cu seva caldă a iubirii”. În jurul acestui loc de refugiu, viața cu Înălțările și căderile ei urmează să-și desfășoare pe mai departe
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
eforturilor, soții Singh nu au reușit să le facă să meargă. Refuzau contactul cu alți copii, își aratau dinții și, cu excepția momentelor în care încearcau să evadeze în junglă, rămâneau apatice, ghemuite într-un colț. Stăteau cu limba atârnată și gâfâiau, deschizând uneori foarte mult maxilarele, lipăiau lichidele, preferau carnea și cel mai vag miros al acesteia, inclusiv cel al unei păsări moarte, era de ajuns pentru a le atrage imediat, pentru a devora prada cu înverșunată furie, fără să le
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
decât le îngăduia sărutul, își lipiră tâmplele. Gemeau, încercând fiecare să fie celălalt și neizbutind până la capăt. Străduindu-se totuși din răsputeri. — Uite cum se scutură cabina... șopti Petrache, abia întredeschizând ochii. Nu te mai mișca atâta... — Dacă- mi vine... gâfâi Aurica. Atuncea mai bine strigă... Poate că ea nici nu-i auzi îndemnul și nici nu era nevoie. Erau nemărginiți, pluteau deasupra lumii, rostogolindu-se printre ceruri, o apă despicată ca o carne crudă. Când luminile se apropiară din toate
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
frânghia de la căruțul lui Coltuc. Știau încotro să se îndrepte, dibuiseră locul din zori, nimeni nu i-ar fi căutat acolo. Atâta că trebuiau să ajungă la colțul celălalt, dinspre Moșilor Vechi, și apoi printre gangurile clădirilor părăsite. — Mai repede, gâfâi Costică Ologu, dar știa și el că mai repede nu se poate. În față mergea orbul, cu pas măsurat și fruntea ridicată de parcă adulmeca aerul pâclos. Cu o mână ținea măciulia bastonului cu care își vestea pașii, lovind în caldarâm
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pași ! strigă, din spate, Coltuc și Fane Chioru ridică bastonul în semn că auzise. Cinci pași dreapta, strigă iarăși, după câteva clipe, și orbul apropie bastonul de zid până când vârful sări din muchia zidului. Acuma numără zece pași... Se opriră, gâfâind. Respirația orbului șuieră subțire, dându-i de gol plămânii ciuruiți. Ologu lăsă cârjele să cadă în lături și se așeză pe o buturugă, frecându-și singurul genunchi pe care-l avea. — Vin după noi ? șopti bătrânul, deschizându-și larg ochii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se făcu țăndări și măruntaiele se risipiră. Nu trebuiră să dibuiască drumul, căci prin mărăcinișuri nu exista niciun drum. Chisăliță se opri să-și smulgă scaieții agățați de pulpanele prea largi și alergă după ceilalți. — O să se facă la loc, gâfâi. Grămada asta de gunoi... câtă vreme există orașul. Sau te pomenești că mută și orașul din loc... Privi înapoi, împiedicându-se : Era frumos, cu macaraua aia cât o clopotniță... Ajungea până la cer, de ce să-l dărâmi ? — Păi, tocmai de-aia
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
hainelor și a trupului. Numai că, între timp, coroanele castanilor începuseră să se rărească, dacă nu cumva, din loc în loc, copacii nu dispăruseră de-a binelea. Într-o altă lume, copiii mergeau în față, fără să se uite înapoi. Maca gâfâia pe urmele lor, dar se mai înviora când vedea eforturile lui Jenică de a-și sălta pântecul rotofei. Tili fusese, la un moment dat, cât pe ce să-i ajungă pe băiețandri, spunea, la fiecare salt, câte un nume, de parcă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
încalc regulile și pe urmă să mă dați în vileag. Dacă vor să mă concedieze, s-o spună de-a dreptul, să nu umble cu vicleșuguri din astea. Iar dumneata, păcat că te pretezi să le faci jocul... Se opri, gâfâind. Se înroșise la față și se bâțâia pe scaun. Dar tăcu, încurcat, căci străinul aștepta, răbdător, să termine. — Așa crezi deci... Dacă nu ai deloc încredere în norocul dumitale, cine să aibă ? Jenică își pierduse aplombul de adineaori, se mărgini
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
își fixaseră acum ținte imaginare împotriva cărora urlau din rărunchi. Nu-i vedeau pe cei de vizavi, nici nu auzeau prea bine ce-și spun, dar, câtă vreme nu știau cine e inamicul, se simțeau toți victorioși. Maca se opri, gâfâind, și se așeză pe banca din fața blocului. Dispariția lui nu domoli răcnetele. Bărbatul de la parter i se așeză alături, cu pisica neagră pe umăr. — Băga-ți-aș o grenadă-n cur, spuse, pe un ton bine voitor, ca și cum i-ar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Uite-l și pe Magul frunzelor... — Prea repede ! strigă Maestrul. Spui numele mai repede decât scot eu păpușile din cutie... Și nu e corect, nici măcar nu mai deschizi ochii... — Poate că, în sfârșit, numele o iau înaintea trupurilor, spuse Tili, gâfâind. — Nu acum și nu aici, spuse Maestrul păpușilor, cu o voce aspră, schimbată. Și apoi, poruncitor : Acum să te văd ! Tili deschise ochii, la auzul vocii schimbate a Maestrului, și rămase descumpănit. Maestrul păpușilor scosese din cutie o oglindă. Tili
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care le frecventa, ascultat cu amabilitate de tatăl său (aceasta era impresia, gândurile îi erau adesea aiurea). Acordul se strică brusc atunci când, într-o bună zi, Tudorel veni transfigurat la față, cu o mulțime de ziare în mână, și vesti gâfâind celorlalți: - Germanii au intrat în Praga!1 - Oo, se indignă doamna Ioanide, ce grozăvie!Fiica părea ea însăși emoționată ca și mamă-sa, dar privind cu coada ochiului către Tudorel nu spuse nimic. Ioanide scrută cu mare răceală bizarul entuziasm
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Gonzalv chestiona pe Hagienuș în ce stadiu se afla proiectul de a pensiona pe unii profesori mai în vârstă. La 14 iunie 1940, ziua căderii Parisului, Gonzalv năvăli emoționat în biroul lui Gaittany, ticsit de amicii comuni. . - Ai auzit? zise gâfâind Gonzalv. . - Da, domnule, răspunse Gaittany, a căzut Parisul! - Nu asta, frate, corectă Gonzalv cu un dispreț absolutpentru problema franceză, s-a hotărât să fie pensionați din oficiu, cu toate drepturile, indiferent de vârstă, profesorii universitari cu treizeci de ani de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lumânări aprinse prin toată casa, femeia joacă de una singură, apoi își prinde de gât bărbatul ,,și-l târăște și-l învârtește, dă-i la dreapta, dă-i la stânga, mă rog, ca nebunii, până ce cad amândoi pe câte un scaun gâfâind’’. În cele din urmă, lucrurile se lămuresc. Revenindu-și cât de cât, femeia îi relatează bărbatului că pe la tocă, obosită de spălatul rufelor, a ațipit. În acest răstimp, i s-a arătat în vis Maica Domnului care a îndemnat-o
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
de sânge din rănile lui Cristos se scurge jos, în iad. Și Herrmann zice: Ce zici tu, mamă, de felul în care Domnul "Utilizator de corpuri animaliere 12" vorbește cu fiul tău? Dar Erna nu-i în stare decât să gâfâie ca o gâscă pe jumătate sugrumată. Probabil că nu mai are aer, că prea mulții curioși se înghesuie în jur. Dar Erna mai are atâta putere cât să-l scuipe pe Herrmann în obraz. Dar pe Herrmann îl apucă râsul
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
înduioșătoarele urări cu ocazia zilei de naștere, dar vă rog să luați la cunoștință că sunt profund mișcată de dumneavoastră și că mă bucur în mod regulat de zgomotele pe care viețuirea dumneavoastră le produce, atunci când sunt destul de tari. Se gâfâie, se urinează... pentru mine e o consolare... o femeie bătrână, așa cum sunt eu în ziua de azi. E o formă de apartenență familială. DOAMNA WURM: Herrmann, cel din propriu-mi trup, a născocit un cântec frumos pentru onorata zi de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
grămadă cu unul și același împotriva tuturor durerilor. Când gâtlejul se cască ca lumea, atunci ochii se dau peste cap și cade al dinăuntru nostru în closet și se înneacă de bună voie în adânc. (se scarpină pe burtă și gâfâie de plăcere) .... Fiecare înfometare nu-i decât înlocuitorul Adjunctului marelui conducător Prin mațul gros și lat, al ultimei încăperi în mațul gros ca socoteală care trebuie dată Și dacă vrei să capeți un loc peste lume Și în cimitirul omenesc
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Ochii mei s-au rupt de mine de capul lor Un om care mângâie un alt Om este un răufăcător răufăcut. Cine își poate permite un Om ăla-i un Hitler Și ăla a fost președintele Nimănui (bea lung și gâfâie) Eu sunt contrariul unei imagini despre Președinte A unuia fără imagine în Oglindă (își dă o palmă usturătoare) Aoleu Că s-ar putea să am nevoie în curând de o imagine de președinte, Un porc împuțit și roșcat ca mine
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ciuruit, nu mai are parte de nici o buruiană sfântă Un maț gros ca ăsta nu are nevoie de nici o curățenie pentru cazanul de carne care-l așteaptă Că-i gol și curat Ca un maț de om pierdut la birt (gâfâie încă o bucată de drum) Această pădure Fiecare pădure e pădurea mea Un plan cadastral e un câine prost Un câine cu lanțul scurt pentru un câine e oricum prea lung Așa o pădure este peisajul de căpătâi al tăpșanului
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
singură creangă Muștele nu mai știau încotro La ciotul de la picior sau la cadavrul femeii O grămadă de muște cărnoase Și mereu țâncu născut mort Până la copilul mort Totul au lins bucuroase muștele La latrină Și ce rămâne după fătare (gâfâie încă o bucată de drum) ș-acu vine groapa Groapa de nisip O gaură frumoasă ca și o mamă Că așa de adânc trebuia să merg Și cât n-am mai băut eu și n-am mai dormit în gaura
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
bolnav Că nisipul era cu murdării străine (respiră greu) Groapa mea de nisip Și ultimul ochi aruncat spre ea Ochiul meu cel bun și cald Și rahatul de câine îi vor aparține Curând Imediat Când ogorul va termina cu mine (gâfâie încă o bucată de drum) Și ăsta-i singurul meu copac Stejarul a treierat totul în jur Stejarul meu, Germania mea Acest copac nemțesc al comunității unite Va ajunge la o mie de ani la mine Stejarul meu a alungat
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
perspectivă, orice suflet rafinat ar vrea să fie nefericit sau pervers. În biografia lui Nietzsche, Lou Andreas-Salomé Își prezintă eroul Într-o manieră romantică, aplicându-și singur pedepse și provocându-și stări de puternică agitație, din care se va plăsmui, gâfâind, dar fecund, gândul său: „Tot ceea ce nu reușește să mă omoare Îmi dă forță”, afirmă el cu vanitate și se pedepsește astfel, Însă nu până la sinucidere, ci până la limita unui paroxism al excitației și al freneziei care Îl lasă Însângerat
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]