85,346 matches
-
să ni-l asumăm, dacă îl înțelegem. Ceea ce este dat nu se poate eluda și cine se crede destul de deștept ca să o facă, sau destul de puternic ca să se revolte, o dă în bară." O poveste despre pasiențele care, date cu gîndul în altă parte, nu ne mai ies și despre paciența pe care am pierdut-o. O carte ca o muzică bună...
Ce a mai rămas din zi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11582_a_12907]
-
și eu însumi atuncea, cu soarta-mplinită,/ ș...ț Aș fi primit și prinosul din urmă, iar slava-mi Aheii/ Ar fi-nălțat-o! Așa doar de jalnică moarte pieri-voi!" (5, 306-12). Într-o tonalitate asemănătoare își deplînge soarta și Apolodor, cu gîndul la faima lăsată în urmă și credința tot mai slabă că va ajunge vreodată la capătul drumului: ,O, frații mei din Labrador,/ Adio vouă, tuturor!/ Pesemne că mi-e dat să mor/ Aici, la țărmul mărilor.../ Și ce păcat! Eram
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
altfel. Mi-a spus odată că este un privilegiat. Că el vede ce noi nu putem vedea niciodată. Am învățat mult de la Sean Hudson. Se întîmplă să-l simt și azi, ici-colo, cînd îmi place ceva, apărînd unde nici cu gîndul nu gîndești. Fără să incomodeze pe nimeni. Ciudat. Pasiunea lui, frenezia cu care apăsa pe buton, baletul mîinilor, pozițiile incredibile în care încremenea minute în șir, expresivitatea figurii și a corpului s-au concretizat în zeci și zeci de filme
Povestea fotografului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11590_a_12915]
-
greutate a ideii, dar și de imponderabilitate a ei, are un dramatism acut. Este dens și rarefiat, ambiguu și explicit, un joc prelucrat cu oglinzile, cu transparențele și opacitățile. Este o perspectivă subiectivă și emoționantă asupra spectacolului de la Odeon, asupra gîndului filosofic al lui Galgoțiu, asupra protagonoștilor. Este, în același timp, o dezvăluire a unui artist: Mihaela Marin.
Povestea fotografului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11590_a_12915]
-
care "spiritul veacului" nu e dispus să le accepte. Mai curând cred că este răspunsul latin la o anume sensibilitate, ce tinde să fie redescoperită și, în unele cazuri, reinventată. Pasiune mai rafinată, voluptate mai luminoasă și filtrul neîndoielnic al gândului - muzica urmașilor Romei se impune cu maiestuozitate sufletului nostru "bucuros de moarte". Că locul de iradiere al curentului e continentul nou și nu patria mamă, are mai puțină importanță în acest moment; important e că el a reușit să facă
Curentul "latino" by Mircea Gerboveț () [Corola-journal/Journalistic/11611_a_12936]
-
seriozitatea demersului celor doi interpreți. Pentru că tot a venit vara și tânjim după nisipul din buza mării, recomand, de asemenea, o ascultare relaxată, permițând soarelui să ne pătrundă și în suflet, nu numai să ne tulbure la cap. Să lăsăm gândul să perceapă tactil pasiunea zăvorâtă în aceste piese, pentru a-l mai limpezi de molozul "vamaiot"sau "mamaiesc", ce ne năclăiește firea cu un bleg și păgubitor marasm cu pretenții de profunde și "neînțelese trăiri". Propunem acest album, cu un
Curentul "latino" by Mircea Gerboveț () [Corola-journal/Journalistic/11611_a_12936]
-
neînțelese trăiri". Propunem acest album, cu un aranjament situat undeva la mijloc de drum între granițele marelui Imperiu latin, de un genuin elaborat, capabil să reînvie duhul adevărat al acestor cântece (canciones espanolas antiguas), pentru un, parcă uitat, gust de gând și soare. Un semn că aici, nu în zadar, chemăm la o mai corectă apreciere a muzicii de calitate. Demersul lui Maxim Belciug și al Mariei Răducanu va fi, cred eu, încununat de un succes pe care cu toții îl merităm
Curentul "latino" by Mircea Gerboveț () [Corola-journal/Journalistic/11611_a_12936]
-
a trei cărți, Arta oratorică a lui Quintilian și, mai ales, Muntele vrăjit, de Thomas Mann, și Jocul cu mărgele de sticlă, de Hermann Hesse, este o variantă de Rastignac trecut prin învățătura lui Machiavelli, al cărui sfîrșit trimite cu gîndul către un soi de Ubu Roi, de început de secol XXI. Romanul Ordinea poate fi citit și ca un text cvasi-filozofic despre exasperanta criză a valorilor din postmodernitate, despre lipsa de repere și haosul care guvernează lumea contemporană și, în
In Virto veritas by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11622_a_12947]
-
ratarea sa, devine tot mai convins că la originea acesteia stă dezordinea care domnește în societate și, ca un Rastignac postmodern, își propune să cucerească lumea și lansează la adresa țării sale, propriul său "entre nous deux, maintenant". Filip are de gînd să introducă Ordinea în societate și, pentru aceasta, începe prin a-și ordona propria sa existență. Apoi își face un plan minuțios pentru reinstaurarea ordinii în societate: "Găsise! ŤVoi socoti patria mea o țară virtuală! Chiar o voi numi Virto
In Virto veritas by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11622_a_12947]
-
dintre politicienii autohtoni schimbă partide politice cu doctrine diametral opuse. Romanul lui Alexandru Ecovoiu, Ordinea, este o carte a timpului nostru. Scriind despre Virto, autorul spune adevăruri mai puțin convenabile despre România tranziției. Este o carte care te pune pe gînduri și pe care - indiferent dacă îi împărtășești sau nu ideile - o citești cu sufletul la gură pînă la ultima filă. Alexandru Ecovoiu, Ordinea, prefață de Ion Simuț, Editura Polirom, Iași, 2005, 266 pag.
In Virto veritas by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11622_a_12947]
-
aprofundați, fiindcă toate au în fond de-a face... cu intimitatea? H.K.: Ideile sunt cele care-mi vin în întîmpinare, nu eu trebuie să le caut. Dacă una dintre idei mi se pare cu adevărat bună, încep să-mi fac gînduri: cum o pot transpune, la ce mijloace stilistice pot recurge pentru a o exprima cît mai clar, și apoi, în ce fel o pot articula conceptual, pînă unde pot merge...Cînd am realizat portretele scriitorilor, am avut următorul plan: mai
Cu Herlinde Koelbl despre Forța privirii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11616_a_12941]
-
hipersensibili o percep imediat.Unii scriitori au un ego hipertrofiat și o groază de vanități... este de-a dreptul incredibil! Sunt atît de egocentrici. De fapt nu există pentru ei nimic altceva pe lume înafară de ei înșiși, identitatea lor, gîndurile lor, scrisul... Am fost foarte surprinsă să descopăr aceste lucruri. Am realizat și un album cu portrete ale evreilor - mai exact ale elitei intelectuale care în anii 30 a părăsit Germania din cauza lui Hitler, risipindu-se în lume. Le-am
Cu Herlinde Koelbl despre Forța privirii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11616_a_12941]
-
la memorie și un îndemn la meditație. Răsfoindu-i acum miniaturalul album, alături de melancolie ar trebui să ne mijească pe undeva, chiar și prin cotloanele mai greu de pipăit, și un sentiment de rușine, unul mic, în limitele suportabilității, la gîndul că multe dintre casele desenate nu mai sînt acum decît... desene. Și procesul încă nu s-a încheiat!
Desenul și memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11638_a_12963]
-
mizei literaturii sale creează disconfortul existențial. (Las că numai proba îndoielii certifică valoarea unui mare scriitor.) Fără un adversar literar imediat și pe măsură, Mircea Cărtărescu își permite cea mai dură, căci neconvențională, confruntare posibilă: cea cu sine. Confuziile, contradicțiile, gîndurile nude și crude, nesiguranța, lipsa de sens dinăuntrul profund al eu-ului nu pot fi mistificate. Refuzul creditării neliniștilor sale e cel mai facil mod de a bagateliza demersul diaristic, iar despre Mircea Cărtărescu nu se poate spune doar că
Dincolo de succes by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11623_a_12948]
-
care se intersectează ale aceleiași călătorii autentice & fantasmagorice. Nu are rost, căci nu ție îți vorbește Mircea Cărtărescu: "Aș vrea, mi-ar plăcea la nebunie, ca și tu, cititorule, să ai caietu-ăsta-n mîini... și nu cartea tipărită, anonimă, în care gîndul se aplatizează. Cînd mă gîndesc că spre deosebire de caietul pe care eu formez acum litere cu pixul... cartea ta e completă, și că tu vei parcurge de acum încolo, cîteva zile-n șir, pagini pe care eu încă nu le-am
Dincolo de succes by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11623_a_12948]
-
care face parte din alcătuirea lor și care contaminează. Este ritmul lucrului făcut pe îndelete, temeinic,cu pasiune și responsabilitate. Un ritm al spiritului pur, un ritm firesc, desprins de panica derizoriului, un amestec de armonie și de vîlvătaie a gîndului și a ideilor, totodată, din care balastul cotidianului a fost înlăturat. Sînt atîția ani de cînd o echipă extraordinară ca cea de la "Lettre" muncește cu o modestie și cu o discreție atipice. Ei dăruiesc. Cine știe să primească bine, cine
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11619_a_12944]
-
unui terț. Bineînțeles, și acesta dădea colțul. Până la urmă se întindea un câmp de decedați comparabil cu cel al victimelor celui de al doilea război mondial, iar secretul tot secret rămânea, ca unul pecetluit pe buzele unor morți. De asemenea gânduri muncit, la mici ore ale ultimului telejurnal și lunecând în lumea somnului am făcut un vis - nici pe departe de splendaorea celui de care a avut parte Povestitorul din Craii de Curtea-Veche. Se făcea că, dimpreună cu o blondă jună
Secretul secretului rămâne secret by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11644_a_12969]
-
dezumflată și la eforturile mele de a pedala mai departe, se făcură opturi. De altfel, în aceeași clipă, bicicleta dispăru în întregime, spre uimirea mea că nu mă miram deloc. Mergeam acum orb, cu mâinile lipite de trup, golit de gânduri, de-a lungul unui nesfârșit bulevard de blocuri la mari distanțe între ele și, curios, cu spatele la stradă. Era limpede că mă aflam la capătul dinspre deșert al unei metropole, că băteam drumul între două orașe depărtate între ele cât două
Secretul secretului rămâne secret by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11644_a_12969]
-
oboseală, nu înțelegeam de unde sentimentul de spaimă învăluitoare, ce mă copleșea. Poate unde un cer de cea mai deplină transparență nu adăpostea nici o stea, poate unde nici o pală de vânt nu se alcătuia, poate unde... Atunci m-am deșteptat, cu gândul de a da pe gât o dușcă de apă din termos. Cum nu-i simții gustul răcoritor, înțelesei că intrasem în sfera altui vis, pentru o fracțiune de secundă o senzație cutropitoare de realitate mă inundă. Dar numai atât. Secretul
Secretul secretului rămâne secret by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11644_a_12969]
-
preluate ca atare de la agenții sau prezentări descriptive, fără nici un cîrlig. Deocamdată lipsită de personalitate și diletantă, pagina în care își fac temele școlari conștiincioși și cuminți e anodină. în schimb, foștii gazetari culturali de la Adevărul sînt de urmărit în GÂNDUL, fiecare pe felia lui: Magda Mihăilescu la film, Diana Popescu la muzici, Gheorghiță Aurelian Ion și C. Stănescu la literatură, Cristina Modreanu la toate, fiind și șefa departamentului. Poți să fii sau nu de acord cu opiniile lor, dar de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11642_a_12967]
-
bune cînd te grăbești... Toate amintesc ("vina" o poartă, probabil, aerul timpului) de falsele "declarații" ale lui Costache Olăreanu, de scurtul dialog despre viața privată ca privare de viață: " ŤAtît de săracă? ť ŤViața unui om obișnuit...ť". Sînt, iarăși, gînduri bune de trecut pe monumentul cetățeanului necunoscut, "ridicat" lui, într-o poezie, de W.H.Auden. Gînduri despre slujbașul de rînd. "Eroul" lui Alexandru Vlad nu face niciodată istoria, în schimb o suportă din plin. Trece, cu detașarea, jucată, a
Arta fugii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11647_a_12972]
-
Costache Olăreanu, de scurtul dialog despre viața privată ca privare de viață: " ŤAtît de săracă? ť ŤViața unui om obișnuit...ť". Sînt, iarăși, gînduri bune de trecut pe monumentul cetățeanului necunoscut, "ridicat" lui, într-o poezie, de W.H.Auden. Gînduri despre slujbașul de rînd. "Eroul" lui Alexandru Vlad nu face niciodată istoria, în schimb o suportă din plin. Trece, cu detașarea, jucată, a unui observator atent, prin daraveri fel de fel, adaptîndu-se, din mers, la familiaritatea cu totul specială a
Arta fugii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11647_a_12972]
-
unui geniu", aduc "prezența fizică a lui Eminescu în lumea noastră", stau mărturie despre "un Eminescu al haosului germinativ", sunt de aceeași relevanță pentru cugetul omenesc precum caietele lui Leonardo da Vinci și caietele lui Paul Valéry. Unele din aceste gânduri au fost selectate în două pagini ca argument la primul volum de facsimile, altele ar fi meritat să fie adăugate, ca pasajele următoare: "Există, într-adevăr, în mijlocul nostru o comoară de care abia ne atingem, de teamă să n-o
Manuscrisele eminesciene în facsimil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11675_a_13000]
-
decât într-o singură direcție: "Ceva neverosimil, ca viața, ca miracolul creației îți stă înainte, în mijlocul molozului și al mizeriei de a fi om. Ce interesează, însă, e relieful cel nou în care apar lucrurile, în caiete, și recolta de gânduri și frumuseți pe care fiecare o face singur, ca și cum ar fi fost un contemporan al lui Eminescu și ar veni acum să istorisească ce știe despre marele său prieten. Tocmai de aceea credem că facsimilarea celor 44 de caiete Eminescu
Manuscrisele eminesciene în facsimil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11675_a_13000]
-
cred că s-ar putea formula o altă argumentație mai convingătoare decât aceasta, a lui Constantin Noica. Eminescu e unul din miturile de legitimare ale culturii noastre - nu există nici o îndoială rațională. Eugen Simion duce, în sfârșit, la îndeplinire acest gând miraculos, învingând toate dificultățile și exploatând toate circumstanțele favorabile. Volumul I de facsimile a apărut sub egida Academiei Române, într-o ediție coordonată și prefațată de președintele Academiei, la Editura Enciclopedică, obținând un spijin financiar firesc de la Ministerul Culturii și Cultelor
Manuscrisele eminesciene în facsimil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11675_a_13000]