1,296 matches
-
prin furcile caudine ale celor două coarne ce se pregăteau mereu să Împungă aerul, făceau o volută prin fața ușii date-n lături și se pierdeau pentru o clipă din vedere, zbenguindu-se deasupra curții pline de tot felul de orătănii gălăgioase, după care se Întorceau făcând aceleași piruete În aer și se așezau, ciripind cu gingășie, la locul lor. Cu găletușa strânsă Între picioare, Mașa stătea privind pierdută la această zbenguială matinală ale celor două păsăruici, gândindu-se mereu la ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
babulea Tatiana, ce mai bântuie din când În când prin curte, numărând orătăniile. Pentru micuța Mașa, lumânările erau țurțurii, iar crengile Încărcate de chiciură - sfeșnice și candelabre. Pentru ea, dar și pentru toate aceste viețuitoare, unele pașnice, altele pornite pe gălăgioase, lucerna cosită și cartofii Înfloriți În brazdă semănau cu propozițiile și frazele pe care Mașa le văzuse În cărțile de citire, dar și În alte cărți. Hălăduind cu vacile pe miriști, descoperise pasaje Întregi din Sfânta Scriptură sau din poveștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mine. Și nici de mine nu mă tem. Am Învățat să mă stăpânesc ca un cal breaz.“ Vorbărie goală, pe care ceata de salahori o Înghițea hăhăind și mirându-se de istețimea șefului la fiecare cuvânt. Încurajat de această hoardă gălăgioasă, Ippolit prindea avânt. La un moment dat, numărându-i, Îi veni ideea să Întindă o masă mult mai lungă decât la aceea la care petreceau și trimise pe doi dintre ortacii săi să aducă dulapi groși de cherestea și niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
va da o lecție de pescuit ce nu o vom uita niciodată. Se întind undițele, se aruncă nadă și, așezați pe scaune liniștiți, tragem din țigările aprinse scoțând fum care se împrăștia peste baltă. Din desișuri își luau zborul păsări gălăgioase trecând peste apă și dispărând spre pădurea ce se întindea falnică spre apus. Trecuse timp berechet și peștele se lasă așteptat. Nimic. Degeaba undițe sofisticate, cârlige noi și pricepere, râme roz, negre și verzi. Ca un făcut, niciunul din noi
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
și soarele care cădea pe el pe când se urca În trăsură cu mâinile la spate, ca un tâlhar. Doar că toate acelea aveau să fie de scurtă durată, până să ajungă cu trăsura În bulevard, unde era așteptat de mulțimea gălăgioasă, adusă din tot imperiul. Printre bătăile sacadate ale tobelor se auzea murmurul gloatei, un freamăt amenințător, văzu chiar pumni ridicați În semn de ură. Gloata chiuise la pronunțarea sentinței, căci mulțimea Îi ovaționează doar pe stăpânitori. Conștiința acelui gând Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
privi lung, de această dată fără aroganță și duritate. Radu, care observă, își întoarse repede spatele și urcă scara la primul eta,j unde își avea biroul. înăuntru nu era nici un coleg de al său, toți erau pe hol discutând gălăgioși între ei. Poate în sufletul său nu există atâta asprime și duritate după cum pare a fi, oricum nu mă interesează și mă bucur pentru căsătoria ei, gândi Radu, singur, în biroul său. Firul gândurilor lui este întrerupt de Andrei, care
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
doi copii ai săi, un băiat și o fetiță, pentru a-i curăți mormântul. Pe aceași alee se găseau și doamna Ramona Brădescu și soția lui Ionuț, Ioana, care și ele curățau mormântul doamnei Plopeanu. Cei doi copii drăgălași alergau gălăgioși, când la mama, când la tătăl lor. Ionuț Brădescu îi luă în brațe pe rând, sărutându-i pe frunte și dojenindu- i părintește. Când soarele cobora spre asfințit, accentuând verdele crud al ierbii și dând strălucire florilor albe de pe bătrânele
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Engels G'deck Ist Erbsen mit Speck Aus der Gulaschkanone.3 Când termină de fredonat, Iuga izbucni într-un plâns cu suspine, atât de sincer și de impresionant, încât nu-l mai putură opri. O ținu, într-un bocet amarnic, gălăgios și îndelungat încât, de după o perdea, unde stătuse ascuns un timp, ieși securistul, pe care goldăneștenii îl cunoșteau din vedere, fiindcă hoinărea, în civil, pe la crâșmele din iarmaroace și printre căruțele țăranilor. Securistul, un oacheș cu ochi albaștri, care vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
purtători de topoare, întră în sălciile cu frunze cenușii, precum pielea de șoarece, și îndată răsunară lovituri în cioate. Iar cei mai mulți împresurară Pepenoaica. Doar Stalin, ocrotire solitară și tardivă, se zbuciuma, lătrând și urlând a turbare, neînțelegând rostul învălmășitei și gălăgioasei mulțimi. Cineva, din rândul maselor, care nu avea nimic de pierdut, îl suprimă cu o dibace lovitură de secure. Sărmanul Stalin abia mai chelălăi, scurt și stins. Pusă pe o năsălie, împletită, pe loc și în grabă, din mlada de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
așa cum îi plăcea să înceapă orice călătorie, plecă la drum cu dubița albă. Când ieși din oraș, oamenii se porniseră deja șuvoi ieșind la cumpărăturile de sâmbătă. Era sfârșitul lunii, ceea ce însemna zi de salariu și magazinele aveau să fie gălăgioase și înțesate cu oameni care cumpărau borcane mari de melasă distilată și fasole, sau se buluceau să achiziționeze mult râvnitele rochii noi sau pantofi. Lui Mma Ramotswe îi plăcea să facă cumpărături, dar nu se ducea niciodată în preajma zilei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
retezându-i părul de pe cap’’. S-a mirat pe moment, dar era convinsă că pasărea a greșit drumul sau nivelul de înălțime, coborând mai jos în aer, decât vroia. Neluând în seamă „incidentul”, Tanti Ana culegea zmeura mai departe. Pasărea gălăgioasă s-a oprit în pomul cel mai apropiat și, fără să zăbovească mult, zbură din nou spre femeie, zburlindu-i iarăși părul. Apoi s-a așezat pe gard, ciripind agitată cu partenerul său. Nu mai încăpea nicio îndoială: pasărea, de
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
de pisicile care mișunau prin grădină sau de șarpele de casă, care a fost văzut în grădina vecinei.” Într-o vreme li s-a părut că zăresc un pițigoi identic pe un alt gard. Fetele, ulterior, au descoperit și „chiriașii” gălăgioși, mutați într-un măr nu departe de zmeuriș. Puiul deja zbura vesel și el, în apropierea noului cuib. Ursul polar Încet se ridicase ceața de pe steaua polară, particulele de zăpadă se așezaseră pe calotele de gheață, vizibilitatea creștea pe hotarele
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
noi de ce fugim? -Să ne găsim și alte locuri! -Rostul nostru e s-o găsim pe mămuca! Cerul se întunecă într-o clipită, umbre grele se aștern pe crengi, frunzele tremură în vântul rece, soarele se lasă învins de tunetul gălăgios și se ascunde după niște dealuri bătrâne. Fulgerul despică cerul, veverițele se sperie, tot mai greu se țin de crengile bătute de o ploaie repezită. Pit alunecă și cade pe frunziș. -Peeeet! Unde ești? Am căzut din copac! - anunță frățiorul
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
pe acoperiș sau să aud țipete venind din vreun beci adânc. Dar era liniște și nu se vedea nici țipenie de om. Numai zgomotul îndepărtat al unui echipaj alcătuit din patru bărbați aflați pe lac dincolo de copaci le făcea pe gălăgioasele ciori de câmp să tulbure pacea. Intrând pe ușa principală, am decis că erau probabil mai multe șanse să găsesc câțiva prizonieri furișându-se pe-afară cam la ora când liliecii se pregăteau să-și ia zborul în lumina crepusculară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
imploră Leigh. Începuse să o doară capul de la vinul roșu oferit de Nicholas din partea casei și știa că nu era decât o chestiune de timp — de minute, probabil — până ce prietenele ei aveau să se transforme din simpatic de amețite în gălăgioase de bete ce erau. Adriana și Emmy se uitară iar una la alta și râseră pe înfundate. Haide, Marcia, zise Adriana clătinându-se în timp ce se ridica în picioare și trăgând-o pe Leigh de braț. Poate o să te învățăm să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
s-o uimească pe Leigh. El zicea că i se trage dintr-o copilărie înconjurată de haos, când a învățat să adoarmă în zarva făcută de cei doi părinți, două surori, o bonă care locuia la ei și trei câini gălăgioși. Poate. Dar Leigh credea că mai degrabă era vorba de conștiința lui liniștită și de traiul lui ordonat și, dacă era să fie sinceră, de faptul că viața lui nu era tocmai stresantă. Cât de greu ar fi să dormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Antolín S. Paparrigópulos era ceea ce se numește un erudit, un tânăr care avea să-i dăruie patriei zile de glorie punându-i în lumină gloriile cele mai ignorate. Și dacă numele S. Paparrigópulos nu răsuna încă printre cele ale tineretului gălăgios care, cu zgomotul său, voia să atragă atenția publică, explicația era că el poseda adevărata calitate intimă a forței: răbdarea și respectul față de public și față de sine însuși îi erau atât de mari, încât își amâna ora prezentării sale până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Le știam deja după pași. Unele pășeau elastic și încrezător; simțeai arcuirea pulpelor în rochiile lor strâmte și bucuria de a fi femei, femei adevărate. Altele țopăiau, într-o adolescență întârziată, treceau în gașcă cu alți studenți și erau mai gălăgioase. Încă nu se descoperiseră, încă nu erau femei și încă n-aveau pic de tandrețe. „Tandrețea vine numai cu suferința, domnule coleg, zicea Tămaș. O femeie trebuie să trăiască o decepție majoră ca să ajungă să fie tandră. Altfel, sunt niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
câteva notabilități se desprind din delegație ca să se Îndrepte către Nizam. Vizirul e impasibil, ajutoarele sale se agită În jur, dar el Îi privește și Îi ascultă fără să reacționeze. Nu trebuie să ni-l imaginăm ca pe un stăpân gălăgios al palatului. Deși pare a fi pretutindeni, prezența sa seamănă curând cu a uni mânuitor de păpuși, care, cu atingeri discrete, le imprimă celorlalți mișcările pe care le dorește. Tăcerile sale sunt proverbiale. Nu arareori un oaspete petrece o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
hangiul e adânc mâhnit: nici una nu e liberă pentru la noapte, tocmai au sosit niște neguțători bogați din Isfahan, cu copii și cu slugi. Ca să-i verifice spusele, nimeni n-are nevoie să consulte un registru. Locul geme de rândași gălăgioși și bidivii plini de fală. În ciuda iernii care Începe, Omar s-ar fi culcat sub cerul liber, dar scorpionii din Kashan sunt aproape la fel vestiți ca și faianța din partea locului. — Chiar nu există nici un colțișor unde să-mi Întind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
din minți, Îl acuză, Într-o scrisoare, pe conducătorul religios de iresponsabilitate, „pentru că nu-i păsa de consecințele grave pe care privarea de tutun le-ar putea avea asupra sănătății musulmanilor”. Dar boicotul se Înăspri și fu Însoțit de manifestații gălăgioase la Teheran, la Tabriz, la Isfahan. Și concesiunea a trebuit să fie anulată. — Între timp, reluă Rochefort, Djamaledin s-a Îmbarcat pentru Anglia. L-am Întâlnit acolo, am discutat Îndelung cu el; mi se părea descumpănit, nu făcea altceva decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
artă, iar acum se duce doar la petreceri. Suze deschide ușa de la intrare și aud vocea stridentă a Fenellei, urmată de un amestec de glasuri de fete care trăncănesc simultan. Fenny nu face un pas fără un alai de însoțitori gălăgioși. E ca o variantă de bonton a unei zeițe a ploii. — Bună! zice, năvălind în camera mea. Are o fustă de catifea roz foarte mișto de la Whistles, de care am și eu, dar o bluză maro cumplită, de Lurex, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
îndepărtează, iau o gură de vin. Suze s‑a dus să se uite la niște mese, așa că rămân o vreme singură, uitându‑mă la mulțimea din ce în ce mai numeroasă. Fenella intră, o salut, dar e instantaneu înghițită de un grup de prieteni gălăgioși. — Bună, Becky, zice o voce șovăitoare din spatele meu. Mă răsucesc pe călcâie șocată și mă trezesc uitându‑mă la Tom Webster. — Tom! strig. Ce faci aici? De unde știi de chestia asta? El ia o înghițitură din pahar și îmi aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
omenirii au avut loc prin văzul unor aleși, dincolo de aparența cotidiană accesibilă ochiului comun, actualmente nici o ruptură de nivel nu se mai produce, nici o radicală deschidere valorică. Dimpotrivă, de un secol se succed cu mare rapiditate o avalanșă de "isme" gălăgioase care se pretind inovatoare. În realitate, nu este vorba de viziuni ale unor noi deschideri creatoare, afirmatoare ale omului, ale existenței pe planuri superioare neîntrevăzute încă, ci o luptă acerbă a destructivului în sine împotriva așezărilor armonioase ale vieții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Stinge-te, tu, flacără de-o clipă ! Viața nu-i decât o umbră călătoare, un biet actor Ce-și chinuie și fudulește ora lui pe scenă Și-apoi nu-l mai auzi nicicând: e-o poveste Spusă de-un idiot, gălăgios și plin de furie, Și ne-nsemnând nimic. (Macbeth, V, 5) Iar neliniștea Sonetelor, care vorbesc despre trădarea iubitei cu cel mai bun prieten al său, culminează cu amara constatare: "The men are bad and in their badness reign". Dar catharsisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]