2,189 matches
-
se transferă la Facultatea de Litere din București, dar renunță la studii. În perioada 1940-1944 a deținut funcția de secretar literar al Teatrului Național din capitală, iar între 1946 și 1948 a fost inspector de teatru la Departamentul Artelor și gazetar la „Națiunea”. Debutează cu nuvela Ioana în „Vremea” (1938). Semnează și Bogdana Postelnicu sau Sergiu Dușescu. În 1995 i s-a decernat Premiul Uniunii Scriitorilor pentru întreaga activitate, în 1997 Premiul Opera omnia al revistei „Ateneu”, iar în 2001 Ordinul
POSTELNICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288984_a_290313]
-
PETRESCU, Cezar (1.XII.1892, Hodora, j. Iași - 9. III.1961, București), prozator, gazetar și traducător. Este fiul Olgăi, fiica senatorului liberal Iordache Comoniță, moșier și arendaș, și al lui Dimitrie D. Petrescu, doctor în științe agricole la Paris. După două clase primare pregătite acasă (1899-1901) și două la Roman (1901-1903), începe gimnaziul la
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
, Vasile (10.IX.1912, Stăneștii de Jos, azi în Ucraina - 6.XII.1972, Chicago, SUA), poet, gazetar și eseist. Este penultimul copil din cei șase ai unei familii de țărani bucovineni: mama se numea Ileana (n. tot Posteuca), iar tatăl, Ieremie Posteuca, a murit în 1914 pe front, în Galiția. P. face clasele primare în satul natal
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
noiembrie 1948, în „Foaie volantă”, sub titlul Dreptul de a hotărî în numele națiunii, ca replică la Apelul lansat de generalul Nicolae Rădescu, prin publicația „Uniunea română”, către toți românii din exil. Se vădește ca un program politic ivit din experiența gazetarului, gata să considere că lupta pentru eliberarea țării este un deziderat major al tuturor cetățenilor ei, indiferent unde se găsesc. Un asemenea program se află și în activitatea din exil a gazetarului, fiindcă acesta acordă paginii tipărite o greutate considerabilă
RACOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
vădește ca un program politic ivit din experiența gazetarului, gata să considere că lupta pentru eliberarea țării este un deziderat major al tuturor cetățenilor ei, indiferent unde se găsesc. Un asemenea program se află și în activitatea din exil a gazetarului, fiindcă acesta acordă paginii tipărite o greutate considerabilă ca semnificație a trăirii, ca mod de respirație intelectuală. Pentru R. gazetăria oferă mai mult decât un jurnal de existență, devenind expresie integrală de manifestare a creativității în raport și în funcție de rosturile
RACOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
în fața agresiunii comuniste. De altfel, Stâlpii de foc, articol cu care „Țara” își deschidea, la Roma, numărul 3 din primul an de apariție (1949), anunță modul în care R. înțelegea să-și desfășoare misiunea publicistică. La fel, în plan teologic gazetarul impune un concept „ecumenic”, dar niciodată nu acceptă denigrarea sau minimalizarea „mesajului creștin ortodox” și replică adesea polemic și virulent la atacuri dogmatice ale Bisericii Catolice și ale celei Unite, fără a le ignora sau discredita meritele într-o Europă
RACOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
în colaborare cu Cella Serghi); J.R.R. Tolkien, O poveste cu un hobbit, București, 1975; Lawrence Durrell, Justine, București, 1983, Balthazar, București, 1983. Repere bibliografice: [Catinca Ralea], SXX, 1980, 10-12 (semnează Antoaneta Ralian, D.I. Suchianu, George Macovescu); Grigore Ilisei, Un mare gazetar: Catinca Ralea, CL, 1981, 2; Valentin Lipatti, Catinca, RL, 1982, 3; Gheorghe Tomozei, Catinca, RL, 1983, 9; Dicț. scriit. rom., IV, 12-13. Il.C.
RALEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289121_a_290450]
-
, George (19.X.1875, Mizil - 2.V.1928, București), gazetar și umorist. Este fiul Linei (n. Ioachimescu) și al lui Mathei Vasile Ranete, avocat. Urmează școala primară la Mizil și Liceul „Sf. Petru și Pavel” la Ploiești. Frecventează o vreme cursurile Facultății de Drept din București. Funcționar la poștă (1896-1897
RANETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289133_a_290462]
-
revista școlară „Spre lumină”, apoi debutează cu volumul de poezii Pagini intime (1905). Urmează studii de drept tot la Iași, obținând licența în 1910. Se înscrie în Barou, dar nu practică avocatura, atras fiind de viața politică și de publicistică. Gazetar pasionat, redactează, între 1914 și 1919, revista „Politica”, semnând cu pseudonimul Criton, este redactor la „Gândul liber” (1920), director al publicației electorale „Lumină!” (Vaslui, 1931-1933), redactor la „Acțiunea” (1940-1944). Colaborează la „Evenimentul”, „Conservatorul”, „Adevărul literar și artistic”, „Epoca”, „Gândirea”, „Revista
RASCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289140_a_290469]
-
străinii devine motorul acțiunii, resortul imaginării unor tipuri de români exemplari. În tentativa de a acoperi literar mai toate mediile sociale, după ce în Tribunul poporului romancierul criticase clasa politică, dezvăluind și unele mecanisme prin care aceasta își aservea presa, cu gazetarii ei corupți, versatili, în Magistrații noștri (1908), Viață de artistă (1909), Ciormăreanu... („roman din lumea comerțului”), Părintele Veniamin (1921, „romanul tainelor călugărești”) R.-N. prezintă figuri din ce în ce mai diverse. Realitățile sociale constituie fundalul evoluției unor personaje destul de bine individualizate, chiar dacă nu
RADULESCU-NIGER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289111_a_290440]
-
PETRESCU, Camil (9.IV.1894, București - 13.V.1957, București), prozator, dramaturg, poet, critic și cronicar dramatic, eseist, gazetar. A venit pe lume la spitalul bucureștean Filantropia, ca fiu al Anei (n. Keller) și al lui Camil Petrescu, funcționar de poștă sau ofițer, originar, se pare, din Brăila. Tatăl a murit la numai douăzeci și opt de ani, chiar înaintea nașterii
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
, Vasile G. (30.XI.1860, Roman - 30.VII.1919, Broșteni, j. Neamț), prozator, autor dramatic și gazetar. Este fiul Catincăi (n. Polizu) și al lui Gheorghe Morțun, urmașul unei vechi familii de răzeși bucovineni, stăpân al unor întinse moșii. După studii liceale la Institutul Academic din Iași, unde în 1875 l-a avut profesor de limba germană
MORŢUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288256_a_289585]
-
germană pe Mihai Eminescu, și la Colegiul „Sainte-Barbe” din Paris, M. frecventează cursuri de litere și filosofie la Paris și Bruxelles, dar se întoarce în țară fără diplome, totuși cu un meritat renume, pe care i-l adusese activitatea de gazetar și de militant socialist. Deputat în mai multe rânduri (1888, 1891, 1895), ca reprezentant al socialiștilor români și membru în conducerea partidului, el face parte din grupul „generoșilor”, alături de care, în anul 1899, părăsește mișcarea și se raliază liberalilor. După
MORŢUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288256_a_289585]
-
MUNTEANU, Ion (Ionel) (30.I.1909, Buștenari, j. Prahova - 1992, București), prozator și gazetar. Este fiul Tarsiței și al lui Niță Munteanu, muncitori.Urmează Școala Comercială din Ploiești, iar între 1928 și 1932 Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale din capitală. După ce debutează în 1929, cu proză, la „Bilete de papagal”, se orientează
MUNTEANU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288296_a_289625]
-
MURGU, Mihai (13.III.1928, Hunedoara - 29.IV.1985, București), traducător și gazetar. Este fiul Oliviei (n. Tatu) și al lui Ioan Murgu, funcționar. Face liceul la Deva și Petroșani și urmează Facultatea de Filologie, secția limba și literatura franceză, la Universitatea din București, absolvind în 1955. Lucrează ca ziarist la „Steagul roșu
MURGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288318_a_289647]
-
MUREȘIANU, Iacob (28.XI.1812, Rebrișoara, j. Bistrița- Năsăud - 29.IX.1887, Brașov), gazetar și autor de versuri. Trăgându-se, ca și vărul său, poetul Andrei Mureșanu, dintr-o veche familie maramureșeană, M. era al treilea copil al Anastasiei (n. Făgărășeanu) și al preotului greco-catolic Ioan Mureșanu; o tradiție preoțească există și în linie
MURESIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288313_a_289642]
-
MUSTAȚĂ, Constantin (5.VII.1938, Izvoarele, j. Teleorman), gazetar. Este fiul Mariei și al lui Ion Mustață, subofițer de jandarmi. Urmează Școala Medie Tehnică de Drumuri și Poduri (1952-1955) și Liceul „Gh. Lazăr” din Sibiu, pe care îl va absolvi la seral în 1966, când se înscrie la Facultatea
MUSTAŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288334_a_289663]
-
sintetizează dezvoltarea artelor de-a lungul secolelor, văzută, sub influența lui Herder, în legătură cu evoluția istorică și socială a popoarelor, cu o particulară atenție pentru evoluția artelor la români (Arțile sau măiestriile cele frumoase, Românul în privința muzicei, Românul în privința picturei). Pentru gazetar înflorirea artei este condiționată de libertatea socială, de organizarea statului după legi drepte și morale. Marii artiști nu apar decât în societățile întocmite rațional, într-o „desfășurare liberă a puterilor sufletești”. Poezia, definită, după Goethe, ca un „simțământ viu de
MURESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288311_a_289640]
-
și începutul lui septembrie 1877. S-a păstrat doar numărul 7 din 1 septembrie al acestui periodic redactat de Frédéric Damé, cu concursul lui I. L. Caragiale. Ziarul, după cum își va aminti mai târziu Caragiale, este scos din inițiativa lui Damé, gazetar întreprinzător, ca să cultive „entuziasmul popular pe chestiunea independenței”. Câteva articole „de entuziasm” și multe știri de pe câmpul de luptă, transcrise cele mai multe din gazetele vieneze, alcătuiesc un material publicistic de succes, datorită căruia în scurt timp gazeta ar fi ajuns la
NAŢIUNEA ROMANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288363_a_289692]
-
aici „nu sunt adepți ai democrației”, ci ai „selecției valorilor”. Periodicul are o pagină literară, cu versuri, proză, articole, recenzii, cronici, semnalări de cărți și reviste. Este publicat și un interviu cu Nichifor Crainic despre regimul carceral de la Jilava, unde gazetarul fusese închis împreună cu alți oameni de cultură, precum Dragoș Protopopescu, sub acuzația de a fi desfășurat activități legionare. În alt număr se dedică două pagini omagierii lui Nichifor Crainic și a lui Dragoș Protopopescu ca victime în numele cauzei naționale și
NAŢIUNEA POLITICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288362_a_289691]
-
MUȘATESCU, Tudor (22.II.1903, Câmpulung - 4.XI.1970, București), dramaturg, poet, prozator și gazetar. Este fiul Elenei (n. Vlădescu) și al lui Alexandru Mușatescu, profesor de latină, greacă și română, director al Gimnaziului „Dinicu Golescu” din Câmpulung, primar, senator, prefect. Între 1910 și 1914 M. învață la școala primară din Câmpulung și dovedește un
MUSATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
este inculcată de prietena sa evreică și, cu un scurt popas la München, ia drumul Statelor Unite ale Americii, stabilindu-se la începutul anului 1906 la New York. După perioada de acomodare, în care îndeplinește tot felul de munci și învață limba engleză, devine gazetar și își continuă studiile de artă la National Academy și la Art Student League. În 1911 se căsătorește cu pictorița de origine lituaniană Anna Frankel, primește cetățenia americană în 1913 și participă la primul război mondial, stabilindu-se la sfârșitul
NEAGOE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288383_a_289712]
-
, Ion (pseudonim al lui Ion M. Păscu; 6.X.1895, București - 20.V.1974, București), prozator, gazetar și traducător. Provine din mediul muncitoresc, ca fiu al Mariei (n. Ispas), și al lui Marin Păscu, mic meșteșugar. Va zugravi lumea în care a copilărit în întâiul sau volum de schițe, Din lumea celor obidiți (1912). A practicat felurite
PAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288702_a_290031]
-
Maurice Dekobra, Claude Farrère, Myriam Harry, Pierre Loti ș.a.), dar și din Jules Verne, Maxim Gorki, Émile Zola, Knut Hamsun, Anatole France, Lev Tolstoi, Victor Hugo ș.a., unele semnate cu pseudonimul P. Ioanid, îndeletnicirea să principala fiind totuși aceea de gazetar, implicat în campanii publicistice cu ecou în epoca. Românele pe care le-a publicat după 1944 - Zilele vieții tale (I-IV, 1949-1950) și Lanțuri (I-IV, 1950-1954) -, cu o structură de frescă socială, sunt cronici ale unor evenimente din România
PAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288702_a_290031]
-
, Mihai (25.VIII.1940, Cernăuți), prozator și gazetar. Este fiul Victoriei (n. Agavriloaie) și al lui Gheorghe Pelin, ofițer. A absolvit liceul la Craiova în 1958 și Facultatea de Filosofie a Universității din București în 1969. A funcționat ca redactor (1965), apoi ca secretar general de redacție (1970
PELIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288751_a_290080]