3,294 matches
-
dulcelui joc al dragostei. Cristian începu să-i sărute gâtul centimetru cu centimetru, apoi își îndreptă atenția asupra lobului urechii. În același timp mâinile sale harnice mângâiau cu delicatețe merișoarele coapte ale fetei. Melcișorii și-au ridicat imediat cornițele. Andrada gemea de plăcere și se lăsă furată de starea momentului în brațele tânărului. Savura jocul dragostei și abia acum îi simțea fiorii. Când deschise ochii și văzu pieptul puternic al pursângelui de pe perete, parcă se excita și mai tare. - Cris, te
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353609_a_354938]
-
ploaie, vânt sau viscol, înfruntau cu stoicism stihiile naturii, extrăgeau arborii marcați din parchetele de exploatare ce se întindeau de la poale până în vârful munților, îi coborau la vale cu atelaje, tractoare sau funiculare, apoi buștenii erau încărcați în mașini care gemeau sub greutatea lor și transportați pe platformele din depozite unde erau sortați și duși la gatere, urmând să fie transformați în cherestea. Vagoane întregi cu cherestea și bușteni ajungeau la gară și de acolo în țară și peste hotare. Cândva
CAPITALĂ LOVIŞTEANĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353722_a_355051]
-
așteaptă, înfruntă îndoiala perfidă, nu te teme și-atunci peste înfrângeri or să coboare îngeri ca liniștea-mpăcării încet, încet s-o cheme... De-atunci sufletu-mi plânge și firmituri doar strânge, iar inima rănită de dor de-abia mai geme pe când din amintire torc fire după fire și le înnod zadarnic făcând din ele gheme, căci vechea primăvară revine iar și iară doar în grădina tristă a tristelor poeme” Și cum ai putea să nu mergi mai departe alergând printre
ANATOL COVALI ŞI „VÂLTORILE SUFLETULUI” SĂU ÎN „ROGODELE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354129_a_355458]
-
din bătrâni, “pentru unii muma, pentru alții ciumă”, este încă de mare actualitate atunci când vine vorba și de justiție, pentru că judecătorii nu fac dreptate, prevalandu-se de faptul că "nu au legi bune pe care să le aplice". Din moment ce pușcăriile gem de persoane condamnate pentru lucruri mărunte, dar care nu pot fi eliberate pe motiv de boală, cum se face că un violator în serie că Lazarica a putut fi lăsat neînchis, slobod să își facă de cap după bunul lui
INCOMPETENŢĂ SAU CORUPŢIE ÎN CAZUL JUDECĂTOARELOR DIN SECTORUL 5 BUCUREŞTI? de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354167_a_355496]
-
-ți noi plăceri. Că două vrăbii sânii tăi în palme Cu guri înfometate mă privesc Iubirea-n mine hulpava stârnesc Și dornic să-i astâmpăr sunt de foame. Ridică-te în să frumoasă amazoana În noaptea asta vreau stelele să geamă Și nu privind un lucru revăzut Ce blestemându-și soarta că nu te-au cunoscut. Referință Bibliografica: Că două vrăbii sânii tăi în palme / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 235, Anul I, 23 august 2011. Drepturi
CA DOUĂ VRĂBII SÂNII TĂI ÎN PALME de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354198_a_355527]
-
cu zbaterea încetinită din cauza sloiurilor, îi refăceau de fiecare dată conturul în care aveau să-l țină captiv până spre sfârșit de martie. Drumurile toate erau acoperite de covorul alb al zăpezii uneori pufoasă, alteori colțuroasă, iar crengile copacilor parcă gemeau la cea mai ușoară adiere de vânt. Pe faleză, pe o bancă, privind Dunărea, ședea o femeie îmbrăcată elegant . Avea un aer distins în ciuda anilor pe care-i arăta. Am mai făcut mulți pași și mi-am dat seama cine
EMILIA, PRIETENA MEA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 441 din 16 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354599_a_355928]
-
-l sleise de tot. Parcă era strigoi! Când era sănătos, Nicușor se ducea pe unde știa el, se descurca! Aducea mâncare pentru amândoi și pentru a doua zi câteodată... Acum, Dănuț se grăbea să nu vină noaptea... Nicușor zăcea iar, gemea de-ți rupea inima și, nici să mai mănânce nu mai vrea... Da-n somn sau aiurare, ce-o fi fost, a cerut struguri. S-a dus furtună să-i aducă. A cerșit pe la tarabe... Colo un bob, dincolo un
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
de pe unde s-a putut o plapumă, o pătură, niște cartoane, niște lădițe și înjghebaseră un culcuș. După ce a murit Nicușor, n-a mai putut sta acolo. Îl vedea întruna... Ba i se părea că-l aude vorbind, ba că geme ca atunci când se-mbolnăvise... Și-i vedea ochii. Ochii ăia holbați, plini de lacrimi, care cereau iertare și ajutor... Acum, de când a venit cu adevărat vremea rea, s-a întors. Acolo e mai ferit de vânt. % E cald... E cald
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
rămasul, Cetatea mea sfințită-n rugi de seară Când luna străjuie-n tărâm de ceară E locul sacru-n care-mi fac popasul. Ating în treacăt cu-n sărut văzduhul Când ard dorințe-n trup de lumânare Și zvârcoliri de temeri gem pe-altare. Pe mal de lac și-admiră umbra stuhul. Cât îmi doresc, la ceas de taină stând Cu astrele, să ardă-a lor sentință Sub tălpi de jar, și-a lor nesăbuință Să 'nec în clipe din potir de
POEME DE IARNĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354749_a_356078]
-
stricat „bila” scot nunceag, pumnar și lanț spiritele se-nfierbântă iar cuțitele se-mplântă la-ntâmplare. Ce bilanț! fluieră arbitrul strâmb și se naște un război; când trăiește în noroi, orice om e un tălâmb! și se calcă în picioare gem răniți cu țeste sparte vine moartea și le-mparte tuturora câte-o floare! Referință Bibliografică: fotbal și sânge / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 398, Anul II, 02 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate
FOTBAL ŞI SÂNGE de ION UNTARU în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347078_a_348407]
-
și nu se mai întoarce...) Iar ei creșteau în joacă... Pe loc nu rămâneau. Dar într-o dimineață, când s-a trezit devreme Și-a mers să-și ia păpușa din raftul cu hăinuțe, Rămase-n prag, uimită!... Păpușa râde, geme Și își rotește capul, și mișcă din mânuțe. Se pare că măicuța, de dincolo de lume Îi împlinise visul: păpușa chiar vorbea...! Și făr-a sta pe gânduri, fetița merge, spune Bunicilor. Iar vestea, pe loc, se răspândea...! Copiii, cu mirare priveau
MARA de MARIA CIUMBERICĂ în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347074_a_348403]
-
a mai ieșit din piept. Nu-mi puteam închide gura. Dar n-a întors capul. Nu s-a oprit. O doamnă care a văzut ce s-a întâmplat, m-a luat de braț și m-a așezat pe o bancă. Gemeam. Simțeam că mor. Ești atât de tânără și de frumoasă... Dă-l dracului, mă auzi?, dă-l dracului! Așa-s bărbații, nu se mai satură... Uită-l până mâine dimineață, nesimțitul dracului!!! Ești la prima decepție în dragoste?! Hai plângi
UN ALT PUNCT INTERIOR de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347228_a_348557]
-
greu până în vârful coastei și a oprit mașina în fața casei. S‑a dat jos și a deschis portiera din spate. A tras femeia de pe canapea, a prins‑o pe după umeri și a încercat să o târască spre casă. Ea a gemut puternic și a deschis ochii. - Așa târfulițo, trezește‑te! De frică să nu‑ți rupi tocurile la cizme, ai făcut ochi, nu? Amalia nu a răspuns. Era amețită. Abia începuse să‑și revină. Făcea eforturi supraomenești să‑și păstreze cumpătul
CHEMAREA DESTINULUI (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356991_a_358320]
-
Spulbere, sfarme, răstoarne, Surpe bezna sub lumină, Rupă lanțul prins în carne, Ardă frigul dușmănia, Degere focul răimea, Ura, sfada, blasfemia, Hula și nimicnicimea! Doarmă ochiul somn de cruce, Plangă-și rana de sub pleoapă, Lacrima stoarsă usuce Apa ochiului de apă! Geamă geana, dorul doară De durerile ucise, Frângă-și aripa de ceară Visul împlumbat în vise! Scadă răii ce se-nsumă După hâdă-asemuire, Înghițiți de-a vremii spumă Fără drept la pomenire. ................. STROFE DIN POEMUL COLECTIV ”RUGĂ FĂRĂ SFÂRȘIT” DESTINAT ÎNREGISTRĂRII
VERSURI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357039_a_358368]
-
frumos, care a scăpat de sub control și se transformase în ceva urât? Injecția primită pentru declanșarea nașterii avea efecte mult prea dureroase. Era în toiul nopții, singură într-o sală faianțată, rece, singură cu durerile provocate, cu timpul necunoscut ... doar gemea întruna în timp ce înconjura sala goală, plimbându-și degetele pe faianța curată ... la fiecare piatră atinsă, simțea că se stinge. Se gândea la soțul ei, care stătea pe coridoare, ce or fi în capul lui? ... Vroia să fie cuminte să nu
GEMENII de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357049_a_358378]
-
foșnesc, aburii moi îi dilata nările Organista apasă tragic pedalele Un bocet profund se sparge în tavanul catedralei Harpa dublă strălucește sub degetele tandre Care par a mîngîia gîtul fragil al clepsidrei Ghitara mare își sărbătorește argintia ei sonoritate Plînge, geme, respira pentru ultima oară Susurul suav al flautului piccolo vine de niciunde Sparge trompeta cămașă ranitặ de fluturi a nopții Cazane de arama, linguri, capace de cratița Fundalul nocturn se risipește în cioburi Fetele au transpirat, isi simt sînii gata
CRISTINA LILA de CRISTINA LILA în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357086_a_358415]
-
om fi trezit Trăim într-o confuzie totală Precum un melc strivit de asfințit În era noastră încă epocala În care din greșeală ne-am trezit NU avem harul să ne-alegem sorții ȘI zi de zi cădem în asfințit Geme din greu și balamaua porții Prin care evadam în infinit DINCOLO DE ZIDUL DE ZĂPADĂ Dincolo de zidul de zăpadă În care doar tăcerea o să cadă Se-ntinde un alt cer nemărginit Care s-a regăsit în infinit Ca-n jurul unui
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357087_a_358416]
-
pe mâini înaintea tuturor, vrând să arate celor prezenți nevinovăția sa în sentința dată dreptului aceluia. Apoi procuratorul mai spuse ceva despre sângele acelui drept care urma să fie răstignit însă Baraba nu fu atent. Durerea din umăr îl făcu să geamă. Adus din nou lângă Iisus, Baraba constată dintr-o dată faptul că acel om care mergea la moarte în locul lui, măcar nu purta pe pielea umărului său semnul infamiei, acvila romană, adică ceea ce el urâse cel mai mult în viață. Îl
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-9) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357116_a_358445]
-
Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 324 din 20 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Duminică, 20 Noiembrie 2011, spre seară... „Ești un parazit”, ce vorbe grele, La căpătâiul tatălui bolnav, Pământul s-a cutremurat sub stele Și cerul a gemut deasupra grav! Sărmanul om, câtă amărăciune A izvorât atunci din ochii lui! Dar sufletul, mocnind ca un tăciune, Nu și-a rostit durerea nimănui Și nimenea nu l-a văzut plângând Cât a trăit împovărat sub rate, De câte ori nu a
POEM DE POST... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357299_a_358628]
-
Te ascunzi, te știu șireato, iti ferești ochii și gură dar în lupta asta dreapta trupul tău e-al meu de-acuma. Tu te-ntinzi, ușor, că visul, eu pătrund ușor în noapte răscolindu-te-n adâncuri, trezind plăcerile toate, gemi ușor, ușor mă-nvălui, mâna ta vrea să mă cheme mă cuprinzi, mă strângi în brațe, vreau să plec și nu se poate, simt că-ți place, lăsând jocul, înrobiți acum de pătimi amintirile iubirii umplu ochii azi de lacrimi
RĂMÂI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357356_a_358685]
-
de mamă, sperând ca într-o zi vor sosi și mângâieri de pe alte tărâmuri ... -Mângâierile acelea, prințesă, vin cu timpul și au culoarea roșie aprinsă, de fapt galbenul se închide într-atât, până se roșește și vibrează și respiră adânc, geme de atâta frumusețe, se înclină în fața focului, vulcanului și a frunzelor de toamnă ... în fața fierului înroșit în foc, care trebuie format, în fața magmei care curge să facă pământul roditor, sacrificând sate, vieți ... O, culoarea roșie aduce multă viață, dar și
LECŢII DE VIAŢĂ PENTRU PRINŢESĂ CE ÎNSEAMNĂ CULORILE, ÎNVĂŢĂTORULE? PARTEA II. de SUZANA DEAC în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357410_a_358739]
-
Din a dezolării glandă Vara ce-a venit e-o toamnă Mortuară și tempestă, Din eteru-I ne condamnă Dumnezeu și ne contestă... Te-ai temut Te-ai temut și te vei teme Ca o fragedă copilă Și-o puebrtă care geme De dorințe și blesteme... Ca un nur de-adolescentă Ce se mistuie-n visare Și-n dorințe, indecentă, Intr-o primă desfătare, Ca o zbatere de buze În fiorii dezmierdării, Ca un țipăt de meduze În zădărnicia mării, Ca o
GRUPAJ LIRIC PSEUDOAUTUMNAL de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357476_a_358805]
-
Acasa > Poeme > Antologie > VISURILE Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 492 din 06 mai 2012 Toate Articolele Autorului Vis Singur, în camera mea, Mă întreb de ce nu sufăr, Alături, lumea geme În chinurile facerii, Un diavol îmi ține revolverul la tâmplă, Prefer să urlu singur, Să nu mă audă nimeni, O vrabie își lasă mizeria În palma mea, Pe umăr, un corb îmi spune, „Ești al meu”, îmi scutur brațul, Pasărea
VISURILE de BORIS MEHR în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357910_a_359239]
-
DUMINICII Aerul din jur mă doare, Cerul amiroase-a clor, S-au îmbolnăvit caișii, Se-ofilește rodul lor; Merii, prunii din grădină Tot mai supărați îmi par, Via vrea să dea în floare Că e vremea-n Calendar! Printre ramuri geme vântul, Fulgeră sub norii surzi, Cade grindina de-a valma- Știu Iisuse că ne-auzi Gura noastră cum înjură Dumnezeul Tău Cel Sfânt, Răi ce suntem, plini de ură, Răstigniții de pământ! De mânia care vine Unde oare să m-
RUSALII (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358276_a_359605]
-
o trăire, ca un sentiment bolnăvicios și condamnat eșecului, unde natura neparticipativă nu mai era un complice, o ocrotitoare, ci un gol existențial, iubirea devine un gest mai mult grotesc decât liniștitor: „Ea plânge, și-a căzut pe clape, / Și geme greu ca în delir... / În dezacord clavirul moare, / Și ninge ca-ntr-un cimitir” (Nevroză). Cum aș putea încerca desecretizarea trăirilor bacoviene decât lăsându-l să-și destăinuie singur crezul: „Și toamna, și iarna / Coboară-amândouă; / Și plouă, și ninge, - / Și
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]