4,959 matches
-
a pune în evidență ceea ce este general în raport cu ceea ce este particular și specific, cât și convingerea că orientarea analitică a gândirii și exactitatea noțiunilor reprezintă un câștig în toate împrejurările. În Caietul albastru, Wittgenstein acuză ceea ce numește „setea noastră de generalitate“ și „atitudinea disprețuitoare față de cazul particular“20. Ea se exprimă în tendința de a socoti că ceea ce este comun cazurilor particulare este întotdeauna mai important decât ceea ce le deosebește. Este un mod de gândire modelat de activități cum sunt cele
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
trăsături ale textului filozofic / 280 Comunicarea interculturală prin filozofie / 284 Necesitatea și posibilitatea comunicării interlingvistice / 291 Reconstrucția textului în traducere / 295 Filozofia și poezia ca realizări individuale ale spiritului / 299 Trepte ale relației dintre filozofie și poezie / 302 Individualul ca generalitate / 309 Interpretarea diversificată a textului / 314 Tipuri în evoluția formelor culturii / 319 Conceperea generalului ca individual / 323 Nuanțe ale alterității / 326 Specificul limbajului filozofic / 331 Tentativa discursului filozofic particular / 334 Limba ca filozofie / 338 Limbă și orizont stilistic / 343 Determinarea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
raportări la filozofie sau al unei cercetări cu mijloacele filozofiei, așa cum presupune filozofia limbii. Dacă în cadrul acestei discipline am menține discuția vizînd numai nivelul limbii (al unei anumite limbi, deci), am leza conținutul noțiunii "filozofie", care are ca notă esențială generalitatea: analiza generalului sau analiza particularului din perspectiva generalului și, de aceea, ar trebui avute în vedere toate limbile. Dar, dacă ne ridicăm la general, la problemele generale ale limbilor, atingem sfera facultății de a comunica prin semne, prin urmare sfera
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
spiritualului (delimitat etnic), considerat ca fiind determinant în orientarea cugetării filozofice. Dacă în cazurile anterioare filozofia limbajului se dizolvă într-o filozofie a limbii, într-o cercetare filozofică a manifestării diversificate a facultății limbajului, investigația își păstrează totuși caracterul de generalitate (caracter propriu filozofiei, de altfel) în măsura în care nu este vizată în special analiza unei limbi anumite, ci a limbii în general, a tuturor limbilor pe cît este posibil. Altfel stau lucrurile însă cînd se ia în obiectiv problema relației dintre limbă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cu termenul coleopter, are de fapt o semnificație destul de laxă și greu de precizat, iar cuvîntul gînganie nici n-ar putea fi echivalat cu un termen științific și nici nu prezintă repere de conținut pentru o clasificare de tip științific. Generalitatea conținutului cuvîntului (dată de relația cu noțiunea, care reprezintă cunoașterea generală) înseamnă o deschidere a semnificației către noi cunoașteri, cu posibilitatea ca acestea să fie cuprinse în sfera sa, încît o realitate nouă precum GÎNDACUL-DE-COLORADO s-a putut raporta la
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
deci de alt tip decît vorbirea, care este o activitate socială. În concepția lui Saussure, obiectul științei limbii (lingvisticii) este limba, iar nu vorbirea, deoarece aceasta nu este decît execuția individuală a vorbirii și nu are, de aceea, caracterul de generalitate cerut de știință. Pornind de aici, Eugen C o ș e r i u se întreabă dacă nu este necesar să se construiască totuși și o lingvistică a vorbirii, dar, analizînd lucrurile, constată că, de fapt, limba cuprinde și vorbirea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
pătrunderea de la nivelul actului de vorbire la nivelul limbii. Din acest motiv, arată Coșeriu, se poate considera că orice schimbare începe, de fapt, cu adoptarea unei inova-ții189. Generalizarea prin adoptare are drept consecință extinderea inovației în vorbirea tuturor vorbitorilor grupului (generalitatea extensivă) și în toate cuvintele care conțin fonemul sau complexul de foneme afectat (generalitatea intensivă), alterîndu-se astfel tiparul realizării sunetului originar 190. Generalitatea intensivă a adoptării fonetice coincide cu forma primară a legii fonetice, ca unicitate în transformarea unui sunet
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
se poate considera că orice schimbare începe, de fapt, cu adoptarea unei inova-ții189. Generalizarea prin adoptare are drept consecință extinderea inovației în vorbirea tuturor vorbitorilor grupului (generalitatea extensivă) și în toate cuvintele care conțin fonemul sau complexul de foneme afectat (generalitatea intensivă), alterîndu-se astfel tiparul realizării sunetului originar 190. Generalitatea intensivă a adoptării fonetice coincide cu forma primară a legii fonetice, ca unicitate în transformarea unui sunet sau a unui grup de sunete 191. Prin stipularea faptului că originea schimbării lingvistice
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cu adoptarea unei inova-ții189. Generalizarea prin adoptare are drept consecință extinderea inovației în vorbirea tuturor vorbitorilor grupului (generalitatea extensivă) și în toate cuvintele care conțin fonemul sau complexul de foneme afectat (generalitatea intensivă), alterîndu-se astfel tiparul realizării sunetului originar 190. Generalitatea intensivă a adoptării fonetice coincide cu forma primară a legii fonetice, ca unicitate în transformarea unui sunet sau a unui grup de sunete 191. Prin stipularea faptului că originea schimbării lingvistice se află în vorbire, Coșeriu este în acord cu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
care ar face parte cele care exprimă manifestări de atitudine, operatorii practici, cuvintele deictice și cuantificatorii. Dintre acestea, cuvintele care exprimă manifestări de atitudine, adică unele interjecții, redau direct dispoziții și simțiri ale vorbitorului, căci, chiar dacă ele au caracter de generalitate (sînt fapte de limbă), folosirea lor implică în mod necesar actualitatea stărilor exprimate. Pe de altă parte, operatorii practici (ca poftim ! hai!) au funcția de a exercita o anumită influență asupra interlocutorului, influență determinată de intențiile, dorințele și scopurile celui
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
o invenție și o descoperire, în care se manifestă necesitatea unui limbaj nou (unei neonimii < fr. neonymie), care însă nu afectează constelația teoretică tradițională a locutorului, discursului și obiectului, dar care instituie analogic (= metaforic) o altă realitate 340. Individualul ca generalitate Una dintre chestiunile importante care trebuie avute în vedere în explicarea relației dintre filozofie și poezie rezultă din două direcții comparative, una care vizează celelalte arte și una care vizează celelalte genuri literare. Fiind "artă a cuvîntului", literatura în general
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
poetul este cel mai predispus în antrenarea eului propriu, trăirea, sentimentul fiind prin excelență fenomene individuale. O problemă care se naște în acest caz este dacă totuși prin faptul că se realizează în această manieră singularizantă poezia poate accede la generalitate, fiindcă altfel raportarea ei la filozofie s-ar face în condițiile unei distanțe deosebit de mari, chiar dacă prin filozofie manifestarea raționalității se produce tot într-o manieră intens singularizată 342. Trebuie constatat însă că, pe de o parte, dacă este o
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
face posibilă alterita-tea, regăsirea în alții. Nu sentimentul este, prin urmare, individual, ci manifestarea, trăirea lui și, de aceea, pe drept cuvînt afirma G. I b r ă i l e a n u că "unul dintre farmecele poeziei este generalitatea, lipsa de ceea ce este particular, de ceea ce este și se întîmplă imediat"344. În poezie, sentimentul se exprimă însă (și) prin idei, deoarece se exprimă prin (îmbinări de) cuvinte, iar cuvintele redau noțiuni și nu sentimente 345. Aceasta nu presupune
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
formează legături nervoase temporare Între un stimul și o reacție". Elaborarea ipotezelor presupune parcurgerea a 3 etape: 1 formularea ipotezelor generale; 2 formularea ipotezelor specifice/ de cercetare; 3 formularea ipotezelor statistice. Ipoteza generală este o formulare cu grad mare de generalitate care nu poate fi verificată practic la acest nivel; ea poate fi atribuită unui fapt empiric. De exemplu: "După vizionarea unui film cu scene agresive, tinerii adoptă și ei comportamente agresive". Ipoteza de cercetare este concretizarea ipotezei generale Într-o
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
fiind, de asemenea, o modalitate de acționare utilă în încercarea de a reda pielii un anumit tonus. în paralel, este necesar și aproape obligatoriu antrenamentul sistematic al mușchilor subiacenți. 9. Aplicațiile masajului în afecțiuni urogenitale și în obstetrică 9.1. Generalități, efectele masajului în afecțiuni urogenitale și în obstetrică în afecțiunile uro-genitale mai ales, aplicațiile directe ale masajului au fost mai puțin studiate și considerate ca având efecte nesemnificative. Chiar dacă, în ultima perioadă, cercetările efectuate au scos la lumină o serie
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
demonstrat că, ̀ n ̀ ncercarea de a-i redea bolnavului autonomia (din păcate, la această vârstă, adesea incompletă), masajul, alături de alte mijloace ale Kinetoterapiei, poate avea efecte benefice asupra stărilor depresive minore. 12. Aplicațiile masajului în dermatologie 12.1. Generalități După impulsul dat de René Monce, masajul a avut tendința de a ocupa un loc foarte important și în tratamentul a numeroase afecțiuni ale pielii, loc care nu mai poate fi negat fiind susținut de cercetările desfășurate ulterior de Gougerot
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
de viață cu morala ei. Conștiința e salvatoare și ea nu moare. Eu cred că ideea de "moarte a lui Dumnezeu", ca și cea de "moarte a omului" sunt deja moarte. Să nu le înviem. Ar fi un salt în generalitatea ultimă. În concluzie, întîlnesc mulți autori ce sădesc un fel de spaimă legată de ritmul accelerat al evoluției tehnologiei și de incapacitatea omului de a ține pasul. Dar aceasta nu poate fi mai mult decît o tendință. Unii orbi văd
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
și japoneză au beneficiat de prefețe separate din partea autorului. Cartea se adresează economiștilor, e foarte tehnică în limbaj. În prefața originală, Keynes scrie: "În cazul în care știința economică convențională este greșită, eroarea este de găsit în lipsa de claritate și generalitate a premiselor, și nu în superstructura care a fost ridicată cu mare atenție pentru consistența logică. Astfel, numai cu ajutorul unui argument foarte abstract, susceptibil de a stîrni multă controver-să, îmi pot atinge obiectivul de a-i convinge pe economiști să
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
la serviciu, fie la subsol pentru a meșteri ceva, dar, precizează imediat mama: „asta n-are nici o importanță...”. Alain nu spune că i-ar face plăcere să-și petreacă timpul cu tatăl său. Solicitat de terapeut, acest tată spune câteva generalități și se refugiază în ignoranța sa în tot ceea ce-l privește pe fiul său. Copilăria mică a fost marcată de numeroase boli ale copilăriei de tip psihosomatic și nu a avut loc nici o separare de mediul familial. Intrarea la creșă
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
utilizate la școală, precum și la forme de comunicare mai complexe. Tematica și sursele de informare recomandate trebuie să sensibilizeze elevul și să stimuleze interesul său pentru domeniul abordat. Portofoliul nu-și atinge scopul dacă tematica are un grad accentuat de generalitate, iar elevul este înlocuit de familie pentru realizarea activităților. Există mai multe niveluri de analiză a portofoliului: - fiecare element în parte, utilizând metodele obișnuite de evaluare; - nivelul de competență al elevului, prin raportarea produselor realizate la scopul propus; - progresul realizat
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
categorii estetice (frumosul, sublimul etc.) și nonestetice (grotescul, kitschul, urâtul); b) kitschul reprezintă o categorie estetică în sine; c) kitschul nu este o categorie estetică; d) variantele a și c. 11. Obiectivele-cadru sunt: a) obiectivele cu un mare grad de generalitate și complexitate; b) obiective urmărite de-a lungul mai multor ani de studiu; c) obiective cu o structură comună pentru disciplinele dintr-o arie curriculară; d) toate variantele de mai sus. 12. Nu este un principiu al educației estetice: a
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
a) conținutul învățării în toate dimensiunile sale; b) obiectivele, metodele, conținuturile și evaluarea din învățământ; c) experiența de viață a elevului captată în special în afara școlii; d) toate variantele de mai sus. 16. În ierarhia obiectivelor educației, după nivelul de generalitate, obiectivele de referință se află: a) pe același nivel cu finalitățile ciclurilor curriculare; b) la nivelul competențelor specifice; c) la nivelul obiectivelor operaționale; d) variantele b și c. 17. Pedagogia se ocupă de studiul: a) procesului de învățământ ca proces
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
aspațial. Economia are la baza cogniției sale presupoziții, toate acestea fiind forme ale presupoziției generice a comportamentului rațional. În realitate, nu ne referim la concepte autonome, ci la ceea ce a fost luat în calcul la abstragerea conceptelor, părțile componente ale generalităților din Economie, care ajung până la individ și situație. Orice ingerință în acest specific tulbură cunoașterea specificului Economiei. Intervenționismul recomandat de fizicieni schimbă Forma și tulbură pentru o perioadă starea conținuturilor, dar nu poate să blocheze tendința naturală a diversității comportamentale
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
în înțelegerea complexității, fără însă să constituie un suport al regularității pe seama căruia să fie certificată predicția. Sensul explicit al informației sugerate de teoria cercurilor virtuoase și vicioase este cel de rețetă de interpretare a simptomelor cu un grad de generalitate care pretinde că dezvăluie mecanismul implacabil al bolii, cauza asupra căreia se poate acționa și efectele asupra cărora extindem controlul. De fapt, sunt bucle ale implicării dinspre conștiență în prezentul conversiei intențiilor, în consecință, un joc secund al conceptualizării cu
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
întemeierii gândului în forma expresivă a ideii sau în conturul viziunii sugerate ca posibilitate practică. Inversiunea abstractă se produce în starea cogniției în care intervine suprasaturarea de concret a cărei formă de reprezentare ideatică se recalibrează pe alt nivel de generalitate și pe alt orizont de semnificații. Inversiunea concretă este starea de reprezentare la care se raportează cogniția în condițiile atingerii limitelor metodei raționale, prin saturația reducerii la absurd și angajamentul ei în formule cu reprezentări reîncărcate (în care se regăsesc
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]