4,128 matches
-
de coeziune Nu mai credem nici în propriile noastre forțe sau slăbiciuni Nu ne mai iubim aproapele și nici pe noi înșine Iubirea a dispărut dar nu ura indiferența i-a luat locul Asistăm la moartea aproapelui nostru îmbălsămați în gerul indife renței absolute Nu ne mai impresionează nimic Nici măcar cinismul celorlalți sau al nostru Trăim ca niște cadavre ambulante Comunicăm cu ceilalți doar prin simțuri și cinism Trăim în concubinaj cu propriile noastre neveste Fericirea o abordăm ca pe un
EREZIA IMPOSTURII de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350361_a_351690]
-
când arbustul se umplea cu flori roze puternic parfumate. Spera să mai facă rost de una cu florile albe. Acum în grădiniță totul era încremenit. Trandafirii cu tulpinile scurtate din toamnă erau acoperiți cu pământ, iar plantele mai sensibile la ger, învelite cu folii protectoare. Pentru living room cumpărase din piață o orhidee albă înflorită, pe care o instalase în mijlocul mesei ovale din cameră. Meritase banii dați pe floarea care-l încânta prin gingășia sa. Petalele albe, cu inserții de culoare
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
cameră. Ce-o fi cu ea, că de obicei nu întârzie? Nu locuiește ca mine așa de departe să folosească tramvaiul. Când se dezbrăcă de paltonu-i lung din stofă roșie, Condurache fu surprins că nu a venit în pantaloni pe gerul de afară, ci doar într-o fustă din material de blugi, scurtă, care abia îi acoperea pulpele protejate de un dress subțire și lucios, la culoarea pielii. Picioarele îi erau puțin cam groase pentru înălțimea ei. Era o elevă simpatică
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
în șoaptă. - Lasă, ăsta-i secretul nostru. Nu trebuie neapărat să știe cineva că vă încurajez să fumați. Dacă nu-i venită Brigitté, ce zici, mai ai chef de matematică? - Eu știu... dacă tot am bătut drumul până aici pe gerul de afară... - Nu-i nimic. Am să-ți aleg câteva probleme pe care să încerci să le rezolvi acasă. Când te întâlnești cu Brigitté i le dai și ei. La următoarea întâlnire vom discuta despre ele. - Atunci să le transcriu
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
mahon sculptat, o piesă de mobilier greu, patinat de timp, de unde se întoarse cu un serviciu de lichior în care sticla era pe jumătate plină. - Ce zici de ceva care să te încălzească pe interior când vei ieși afară la ger? - Știți, eu nu prea obișnuiesc să consum băuturi alcoolice. Și cu țigara, mai mult mă prostesc, nu sunt o fumătoare pasionată. Când mai mergem la discotecă sau la un bar de zi, servim câte o țigară că tot îl inhalăm
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
și să mă uit cum mișcă mămică sacadat piciorul drept pe grătarul de sub mașină. Adormeam cu sunetul acela minunat, căci știam că sunetul acela înseamnă o cămășuța nouă, o pereche de izmenuțe de iarnă lungi, căci în Basarabia erau niște geruri de crăpau pietrele. Vară îmi făcea izmenuțe scurte, ca purtăm pantalonași scurți făcuți tot de mamă. Ea învățase de la basarabence să toarcă, să crească viermi de matase și avea și un război cu care făcea pânză de în sau borangic
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350450_a_351779]
-
înspre tine cu gânduri frățești; Pribegie-i cuvântul ce astăzi și ieri ne-nfrățește Nădejdea ni-i visul ce în noi și în tine trăiește. Shalom între hotarele tale, cetate înfrățită cu cerul, Că Templul așteaptă primăvara ce învinge-va gerul; Înfrăgezită mlădiță, smochin ce ai fost blestemat Pentru numai o vreme, Stăpânul nu te dorește uscat. Shalom sub milenarii măslini din grădina cu cânt, Că viața pe-aici a fost arătată de Domnul Preasfânt; El trece și astăzi Pârâul Cherit
POEMELE UNUI PELERIN VISĂTOR LA ZIDUL PLÂNGERII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348986_a_350315]
-
de un lagăr de concentrare. Impresiile culese m-au determinat să caut o cale de scăpare, ceea ce mă conducea invariabil către scris și studiu. Reușeam de multe ori „să dispar” prin locurile pustii ale unității militare, și acolo în plin ger sau ploaie, sub acoperișuri improvizate, studiam cărți de matematică, de limbi străine, de psihologie sau de filozofie, în special existențială. Era greu să ascund aceste cărți în condițiile în care aveam doar o valiză la dispoziție, dar preferam să renunț
INTERVIU CU OCTAVIAN LUPU REDACTOR AL REVISTEI CONEXIUNI CONTEMPORANE (ÎN PREZENT CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 55 din 24 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349022_a_350351]
-
știut că am să pierd mereu tot ce-am sperat că o să fie-al meu, aș fi-nceput alt zbor în alte ceruri, ca glasul meu să sune cristalin în vastitatea unui alt destin lipsit de vânturi crunte și de geruri. De-aș fi știut !.... Dar am știut și-am vrut să plec,să uit...Însă nu am putut !!!... Anatol Covali Referință Bibliografică: De-aș fi știut / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1641, Anul V, 29 iunie 2015
DE-AŞ FI ŞTIUT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348528_a_349857]
-
ale stării de poezie, ființa fiind străbătută de o infinitate de forțe necunoscute. Metaforele stilizate conferă versului vigoare, noblețe, încărcătură emoțională.Oricât ar vrea să se elibereze de presiunea timpului, acest “călău” care nu cunoaște nicio milă, “luna” spartă de “geruri” îi induce un frig metafizic, conștientizând că “drumul firului de praf și al cenușilor” i-a fost hărăzit de la început. “Latr-un câine-amarnic a pustie,/Luna este ciobul spart de geruri,/ Înțeleptul, o furnică în chilie.”/ Axis Mundi ( 1) Trecerea inexorabilă
„SĂ-MI FIE PÂINEA, CA ŞI TRUPUL, /ACEEAŞI ZILNICĂ POVARĂ,” ... AXIS MUNDI , AUTOR ALENSIS DE NOBILIS. CRONICA ( VALENTINA BECART) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349341_a_350670]
-
acest “călău” care nu cunoaște nicio milă, “luna” spartă de “geruri” îi induce un frig metafizic, conștientizând că “drumul firului de praf și al cenușilor” i-a fost hărăzit de la început. “Latr-un câine-amarnic a pustie,/Luna este ciobul spart de geruri,/ Înțeleptul, o furnică în chilie.”/ Axis Mundi ( 1) Trecerea inexorabilă a timpului creează un sentiment al zădărniciei, singurătatea consumându-se în interior, “în chilia sufletului”, acolo unde clipa trecătoare deschide răni adânci.Versuri cu încărcătură tainică, tulburătoare... se regăsesc în
„SĂ-MI FIE PÂINEA, CA ŞI TRUPUL, /ACEEAŞI ZILNICĂ POVARĂ,” ... AXIS MUNDI , AUTOR ALENSIS DE NOBILIS. CRONICA ( VALENTINA BECART) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349341_a_350670]
-
contopite în misterioasa metamorfoză a lucrurilor , stau versurile: Suflete albe Ne-au căzut zăpezile pe umeri/ Troienind în suflete-nserare,/ Tu începi tristețile să-mi numeri,/Eu trăiesc la tine-n sărbătoare./ Ascultăm cum urlă lupii-n noapte/ Luna-n geruri plini de disperare,/ Stăm la margine de timp și fapte / Spânzurați dramatic de-o-ntrebare.../ Suntem luați de vise în robie,/ Nesfârșirea-i albă de vedenii,/ Stăm pe-acest pământ de-o veșnicie,/ Suntem goi de sensuri, de sfințenii.../ Concentrat
„SĂ-MI FIE PÂINEA, CA ŞI TRUPUL, /ACEEAŞI ZILNICĂ POVARĂ,” ... AXIS MUNDI , AUTOR ALENSIS DE NOBILIS. CRONICA ( VALENTINA BECART) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349341_a_350670]
-
suspect de voios marele preot. Apoi ieși pe balcon și rostind câteva incantații, suflă într-o țeavă și se teleportă în îndepărtata țară a hiperboreilor... În munții Hiperboreei era o iarnă de vis. Mă rog, vise de-ale localnicilor. Adică ger ca la balamuc și troiene de trei metri... În peștera lui, una cu dotări speciale, bătrânul preot Deceneu moșmondea pe lângă vatră cu intenția de a-și prepara, după rețete secrete, o țuică fiartă cu piper, că era dimineață și nu
DERANJUL FARAONULUI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349363_a_350692]
-
Mirezme tari se adâncesc în clipă secunda se ascunde în ispită, doar timpul se oprește, cred, în loc, peste norocul ce sapă în visul șchiop. Pe boltă se revarsă noaptea albă pe muntele de vis negrul este pată, iar stelele de ger comunică mereu cu albul tânăr din sufletul meu. -Tu nu ai senzația că vine cineva pe urmele noastre? Pe mine mă vrea înapoi în haosul ce naște. Referință Bibliografică: Pe muntele viselor / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
PE MUNTELE VISELOR de PETRU JIPA în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349398_a_350727]
-
care, Augustin Cozmuță și subsemnata am fost aleși vicepreședinți, președinte fiind Săluc Horvat.Ne bucurăm pentru tine, dar fii mai concisă, veți sări asupra mea, o biată prezență feminină fără de apărare, voi, Pluricelulari ... VII. FLORICA BUD - MIGDALE DULCI AMARE (3) - GERUL BOBOTEZEI „NAȘTE MONȘTRI” (PAMFLET), de Florica Bud , publicat în Ediția nr. 1865 din 08 februarie 2016. Mă aflu și eu, ca tot muritorul ce nu are de ales, în Anul Domnului 2016, e.n. Doar anul este nou, eu sunt tot
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/349686_a_351015]
-
în plin post. Vedeți cîte popoare creștine și-au pus ziua națională în plin post hibernal ! Mai o căldare, o pereche de adidași cu numele președintelui și minciuni cât cuprinde. Flux continuu. De mă tot mir că nu a venit gerul global în luna lui cuptor. Adrian Păunescu rămâne un poet de șase stele, orice-ar zice casandrele. Păcat că s-a implicat în politică, imediat după 1989 ! Aș vrea să avem, acum, un AP național. Un mobilizator de mase. Un
FOST-AM LA PARIS! 5 ZILE ŞI 4 JUMĂTĂŢI DE NOAPTE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349626_a_350955]
-
ți-e teamă prin pădurea deasă Când soarele se duce-n asfințit ? De ce furnica și-a făcut o casă, Iar greieru-i tot timpul rătăcit ? De ce mai șade peștele în apă Când porumbelul urcă pân'-la nori ? Tăria pietrei, doar în geruri crapă ? De unde-și iau parfum atâtea flori ? Cum cânt'-așa frumos privighetoarea, Iar lebăda... e mută, fără glas ? De ce e roșu macul, nu cicoarea... ? Prea mult copil, în mine, a rămas. Referință Bibliografică: Prea mult copil, în mine, a rămas
PREA MULT COPIL, ÎN MINE, A RĂMAS de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349841_a_351170]
-
lunar cu micile picioare. Și-oriunde sunt ,eu văd- în orice loc din lume- Un singur chip în toate și toate într-un nume. Văd piramide 'nalte că-nțeapă ele cerul Și sfincși ce sunt frați doar cu stelele și gerul. Văd iarba cum vibrează sub vântul moleșit Și fluturii de aur din flori că au ieșit, Dar nu te văd pe tine în astă lume rară, Ce numai eu o simt și știu că e amară. Dar de n-ar
IUBIRE IMPOSIBILĂ de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349892_a_351221]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > E RĂSTIGNITĂ CHICIURA PE BRAZI Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Ce geruri, Doamne ! Câtă-ncremenire Ai așezat în jurul nostru azi. Rămân inerte fumuri spre boltire Și-i răstignită chiciura pe brazi. În jur atoate-cele-s adormite. Chiar razele îmi par să se chircească. Printre troiene caută rebegite Un loc, sau undeva să se-ncălzească
E RĂSTIGNITĂ CHICIURA PE BRAZI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349937_a_351266]
-
se agită, Căutând un ochi de apă să se-adape. De spaimă se intorc la cuib în pripă Și ciripesc de tremur ca să scape. În urmă vine seara. Ziua trece. Fatalitatea albă înnoptează. Fântâna-și face sloiuri apa rece Sub geruri viața agonizează. *** Referință Bibliografică: E răstignită chiciura pe brazi / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1828, Anul VI, 02 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
E RĂSTIGNITĂ CHICIURA PE BRAZI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349937_a_351266]
-
cu beteală, de veghe, Marea doarme-n suspine, e cutremur de șoapte, Țarmul arde în valuri cu amoru-i nestins, Prin tăcerea din unde nostalgi-s resemnate, În nisipul lui cosmic vânt de stele a nins. Luna-n seară respiră gheața-n gerul grotesc, Iar sudoarea-i de sticlă între lumi ancestrale, Lentă ceața înoată în sublim femeiesc, Umblă-n valuri desculță cu simțiri născătoare, Trupuri uită-nghețarea, în statui clipe zbor, Vers cu chipuri încântă, marș pe muzica iernii, În adânc clocotind viscoliri
AN DE AN UN COLIND de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349924_a_351253]
-
zâmbet fiecare întrebare ce sfredelește-n stânci... N-aș alina cu brațele-mi de cântec nicio mare ce și-a pierdut sideful în amurg. M-aș rezema cu fruntea de-o fereastră de timp fără să-ncalec niciun murg de ger înzăpezit în lumea noastră și-aș înrăma povești fără final cu setea unei arșiți nesfârșite hrănindu-mi întâmplarea cu... banal, dar te visez... și-am vise împlinite... Referință Bibliografică: De n-aș visa / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DE N-AŞ VISA de AURA POPA în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349944_a_351273]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > DOAR FUMUL Autor: Elena Buldum Publicat în: Ediția nr. 1481 din 20 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Se-așterne ceața pe câmpuri întinse, Copacii-s rămași cu crengile ninse, Uscați sunt de ger, au lacrimi de rouă, De o ploaie măruntă, despicându-se-n două- Și cerul e roșu, desface pământul- Tristețea de-aici îmi fuge cu gândul, La tine e noapte, oi fi dezgolit... Te -acopăr cu șoapte, de te-aș fi
DOAR FUMUL de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1481 din 20 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349993_a_351322]
-
vorba... Simplu, mai ales că persoana în cauză nu folosește NET-ul! Ne-am cunoscut la câteva zile după sărbătorile de iarnă ale anului trecut, într-un loc public, pe vremea în care era zăpadă și nările se strângeau de ger, pe stradă... O persoană plăcută la prima vedere, cu suficientă prestanță și la propriu și la figurat, care, fără sa se ascundă, mă privea destul de atent și cu o curiozitate care mă făcea sa zâmbesc. Am intrat repede în vorbă
ŞI... CÂT O AI DE MARE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348011_a_349340]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > LUMINĂ ÎNFRIGURATĂ Autor: Elena Trifan Publicat în: Ediția nr. 1215 din 29 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului LUMINĂ ÎNFRIGURATĂ În amintirea anilor mei tineri Tainele întunericului Acoperă drumurile. Bezna cuprinde șoseaua Și câmpul și ograda. Viscolește cu ger Și ploaie și ninsoare. Mașinile sunt derapate Pe margini de șosele blocate. Ceața orbește până și noaptea. Școala rămâne o oază De lumină și de culoare. Îngheață apa pe table, Mâinile sunt degerate. Îngheață gerul din oase, Speranțele devin sfioase
LUMINĂ ÎNFRIGURATĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348046_a_349375]