1,350 matches
-
tentativă de salvare, care a demarat la 12 iulie, dar cu același rezultat negativ—banchiza i-a învins pentru a treia oară. Shackleton a dat numele lui McDonald unui ghețar din bariera de gheață Brunt din Marea Weddell. Când acest ghețar nu a mai putut fi identificat, numele McDonald a fost dat unor munți de gheață. La jumătatea lunii august, Shackleton a rugat guvernul chilian să-i împrumute "Yelcho", un vas cu aburi puternic care asistase și "Emma" în timpul tentativei anterioare
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
Datorită improvizărilor ingenioase, călătoria de înființare a posturilor a început conform programului, în septembrie 1915. În timpul lunilor ce au urmat, printr-un efort suprem, posturile necesare au fost înființate, la intervale egale de-a lungul barierei de gheață Ross până la ghețarul Beardmore. Pe drumul de întoarcere, întregul grup a fost atacat de scorbut. În timpul eforturilor de întoarcere la bază Arnold Spencer-Smith, preotul și fotograful grupului, s-a prăbușit și a murit pe gheață. Restul au ajuns la Peninsula Hut Point și
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
a făcut imposibilă acostarea. Aveau să treacă 40 de ani până la prima traversare reușită a antarcticii, de către Expediția Transantarctică a Commonwealth-ului, în perioada 1955-58. Această expediție a plecat din Golful Vahsel, a urmat o rută care a evitat cu totul ghețarul Beardmore, și a trecut pe lângă mare parte din bariera de gheață Ross, ajungând la strâmtoarea McMurdo în urma unei coborâri a ghețarului Skelton. Întreaga călătorie a durat 98 de zile.
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
în perioada 1955-58. Această expediție a plecat din Golful Vahsel, a urmat o rută care a evitat cu totul ghețarul Beardmore, și a trecut pe lângă mare parte din bariera de gheață Ross, ajungând la strâmtoarea McMurdo în urma unei coborâri a ghețarului Skelton. Întreaga călătorie a durat 98 de zile.
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
(, ) este al treilea munte ca înălțime din Georgia și al optulea din masivul Caucaz. El este amplasat central între Marea Neagră și Marea Caspică fiind din punct de vedere geologic un vulcan stins. Muntele este acoperit de ghețari având După mitologia greacă, de pe muntele a furat Prometeu focul zeilor, fiind pedepsit de aceștia. Sub pisc la o altitudine de 2.170 m se află biserica "Zminda Sameba" („Sfânta Treime”) care a fost clădită în secolul XIV. Muntele a
Kazbek () [Corola-website/Science/314504_a_315833]
-
anul următor, a numit un asteroid pe care l-a descoperit pe 22 august 1969, după Jan Palach (1834 Palach). Există mai multe alte monumente dedicate lui Palach în orașe din toată Europa, inclusiv un mic memorial în interiorul tunelului prin ghețarul de sub Jungfraujoch, în Elveția. Mai multe alte incidente de autoincendiere de mai târziu ar putea fi influențate de exemplul lui Palach și de popularitatea sa în mass-media. În primăvara anului 2003 șase tineri cehi s-au incendiat mortal, în special
Jan Palach () [Corola-website/Science/314593_a_315922]
-
300 m. Determinarea corectă a altitudinii se face cu ajutorul unui altimetru. Lacurile naturale cele mai propice efectuării de scufundări la altitudine sunt lacurile de munte, în special lacurile glaciare. Lacurile glaciare sunt formate în circurile sau văile glaciare sub acțiunea ghețarilor. Majoritatea lacurilor glaciare din România sunt situate la altitudini cuprinse între 1900 m și 2000 m. Extremitatea altitudinală este dată de lacul Capra din Munții Făgăraș, situat la 2230 m deasupra nivelului mării și având adâncimea de 8 m. Cel
Scufundare la altitudine () [Corola-website/Science/313632_a_314961]
-
(sau căldare glaciară) este un termen din geologie și definește o depresiune circulară aflată în regiunile înalte ale munților, care a fost formată prin eroziune sau prin acțiunea unui ghețar. În cadrul unei văi glaciare, căldarea glaciară reprezintă nucleul ei de formare și treapta ei cea mai înaltă, fiind o formă de relief adâncită în amfiteatru, dezvoltată izolat sau în ansambluri complexe. O definiție mai amplă a circului glaciar, acceptată de
Circ glaciar () [Corola-website/Science/313687_a_315016]
-
înaltă, fiind o formă de relief adâncită în amfiteatru, dezvoltată izolat sau în ansambluri complexe. O definiție mai amplă a circului glaciar, acceptată de majoritatea geomorfologilor, este cea enunțată în 1974 de I. S. Evans și N. Cox: După topirea ghețarului, în circuri pot apărea lacuri glaciare. În Parcul Național Munții Rodnei cu o suprafață de 46.399 ha, din care 3.300 ha au fost declarate rezervație a biosferei încă din 1979, se găsesc mai multe circuri glaciare: "circul glaciar
Circ glaciar () [Corola-website/Science/313687_a_315016]
-
(plural grohotișuri) se numește o îngrămădire de bucăți de rocă colțuroase, de dimensiuni variabile, rezultate din dezagregarea mecanică a unor abrupturi stâncoase, care s-au prăvălit din munți sau au fost aduse de ghețari. urile se depun la baza acestor abrupturi sub forma unor conuri sau pânze, mobile sau semi-fixe. Prin extensie, cuvântul grohotiș desemnează atât o rocă sedimentară formată din acest material, cât și o porțiune de teren acoperit cu roci dezagregate. ; Un
Grohotiș () [Corola-website/Science/313735_a_315064]
-
Paleoclimatologia este studiul schimbării climei de-a lungul întregii istorii a pământului. Se folosește de datele extrase din ghețari, inele de creștere ale copacilor, sedimente și roci pentru a determina stările anterioare ale climei terestre. Paleoclimatologii folosesc o varietate de strategii pentru a ajunge la teorii și concluzii finale. Dendroclimatologia - știință extragerii informației climatice din inelele de creștere ale
Paleoclimatologie () [Corola-website/Science/314004_a_315333]
-
în munții Rocky Mountain la că. 200 km est de ce coasta Pacificului în apropiere de granița dintre statul British Columbia și teritoriul Yukon. El i-a naștere la sud de lacurile Atlin și Tagish, ca un parau rezultat din topirea ghețarului Juneau Icefield. La 30 de km de lacul „Marsh Lake” străbate Yukon defileul „Miles Canyon” și alimentează apoi lacul de acumulare „Shwatka Lake” care se află la sud de Whitehorse, capitala teritoriului canadian Yukon. Lacul Shwatka este pentru lostrițe un
Fluviul Yukon () [Corola-website/Science/314269_a_315598]
-
înființat în anul 1976 și are o suprafață de 22.016 km². Pe teritoriul parcului de află muntele Logan (5959 m) cel mai înalt munte din Canada. Că. 82 % din suprafața parcului este ocupat de câmpul îngehțat Kluane Icefield și ghețarii pe care ii alimentează. La nord-est parcul este delimitat de lacul Kluane Lake, parcul fiind în mare parte declarat patrimoniu mondial UNESCO.
Parcul Național Kluane () [Corola-website/Science/314327_a_315656]
-
vârfurile mai înalte, formând așa-numitele "nunatak"-uri Cel mai mare lac de pe insulă este lacul Hazen, cu o suprafață de aproximativ 540 km. Pe insula Ellesmere există numeroase pârâuri și râuri relativ scurte, alimentate de calotele glaciare și de ghețari. O parte semnificativă a insulei Ellesmere, cca. 84.000 km este acoperită de calote glaciare și de ghețari. Până în secolul al XX-lea, coasta de nord-vest a insulei era acoperită de o platformă de gheață cu suprafața de 8.900
Insula Ellesmere () [Corola-website/Science/313375_a_314704]
-
o suprafață de aproximativ 540 km. Pe insula Ellesmere există numeroase pârâuri și râuri relativ scurte, alimentate de calotele glaciare și de ghețari. O parte semnificativă a insulei Ellesmere, cca. 84.000 km este acoperită de calote glaciare și de ghețari. Până în secolul al XX-lea, coasta de nord-vest a insulei era acoperită de o platformă de gheață cu suprafața de 8.900 km, însă în secolul trecut aceasta s-a redus cu cca. 90%, formându-se platformele de gheață separate
Insula Ellesmere () [Corola-website/Science/313375_a_314704]
-
este inclusă în Parcul Național Quttinirpaaq, fondat în 1988 ca rezervație naturală și transformat în parc național în anul 2000. Parcul are o suprafață de 37.775 km și include vârful Barbeau, lacul Hazen și o serie de fiorduri și ghețari. Cea mai mare parte a insulei Ellesmere este clasificată ca deșert arctic. Vegetația este în general de tip tundră, mai rară, datorită precipitațiilor reduse și terenului acoperit în mare parte de zăpadă, gheață și pietriș grosolan. Deoarece temperaturile scăzute încetinesc
Insula Ellesmere () [Corola-website/Science/313375_a_314704]
-
este situat în centrul Parcului Național Mount Cook, care a fost întemeiat în anul 1953, se întinde pe suprafața de 707 km², cuprinde 140 de munți care au altitudinea de 2000 de m, 20% din teritoriul parcului fiind acoperit cu ghețari. Cel mai cunoscut ghețar este Ghețarul Tasman (27 km) situat pe versantul lui Aoraki. Numele de „Mont Cook” a fost dat după numele exploratorului englez James Cook. Cu escaladarea lui Aoraki s-a antrenat neozeelandezul Edmund Hillary, înainte de a urca
Aoraki () [Corola-website/Science/313488_a_314817]
-
Parcului Național Mount Cook, care a fost întemeiat în anul 1953, se întinde pe suprafața de 707 km², cuprinde 140 de munți care au altitudinea de 2000 de m, 20% din teritoriul parcului fiind acoperit cu ghețari. Cel mai cunoscut ghețar este Ghețarul Tasman (27 km) situat pe versantul lui Aoraki. Numele de „Mont Cook” a fost dat după numele exploratorului englez James Cook. Cu escaladarea lui Aoraki s-a antrenat neozeelandezul Edmund Hillary, înainte de a urca pe Everest.
Aoraki () [Corola-website/Science/313488_a_314817]
-
Mount Cook, care a fost întemeiat în anul 1953, se întinde pe suprafața de 707 km², cuprinde 140 de munți care au altitudinea de 2000 de m, 20% din teritoriul parcului fiind acoperit cu ghețari. Cel mai cunoscut ghețar este Ghețarul Tasman (27 km) situat pe versantul lui Aoraki. Numele de „Mont Cook” a fost dat după numele exploratorului englez James Cook. Cu escaladarea lui Aoraki s-a antrenat neozeelandezul Edmund Hillary, înainte de a urca pe Everest.
Aoraki () [Corola-website/Science/313488_a_314817]
-
se numește un depozit de materiale aluvionare, care se prezintă ca o grămadă de material detritic (pietriș, nisip, sfărâmături de stânci) și argilă, transportat de ghețari în alunecarea lor sau depusă de ghețari dispăruți, în locul de topire a gheții. Morenele se situează în zonele terminale sau marginale ale unui ghețar alpin. În Munții Carpați, morenele indică limita extinderii foștilor ghețari cuaternari. În prezența grohotișurilor, este greu
Morenă () [Corola-website/Science/313850_a_315179]
-
se numește un depozit de materiale aluvionare, care se prezintă ca o grămadă de material detritic (pietriș, nisip, sfărâmături de stânci) și argilă, transportat de ghețari în alunecarea lor sau depusă de ghețari dispăruți, în locul de topire a gheții. Morenele se situează în zonele terminale sau marginale ale unui ghețar alpin. În Munții Carpați, morenele indică limita extinderii foștilor ghețari cuaternari. În prezența grohotișurilor, este greu de depistat o morenă de fund și
Morenă () [Corola-website/Science/313850_a_315179]
-
prezintă ca o grămadă de material detritic (pietriș, nisip, sfărâmături de stânci) și argilă, transportat de ghețari în alunecarea lor sau depusă de ghețari dispăruți, în locul de topire a gheții. Morenele se situează în zonele terminale sau marginale ale unui ghețar alpin. În Munții Carpați, morenele indică limita extinderii foștilor ghețari cuaternari. În prezența grohotișurilor, este greu de depistat o morenă de fund și una de suprafață, ce se caracterizează prin forme și alcătuiri. Singura metodă de recunoaștere a unei morene
Morenă () [Corola-website/Science/313850_a_315179]
-
de stânci) și argilă, transportat de ghețari în alunecarea lor sau depusă de ghețari dispăruți, în locul de topire a gheții. Morenele se situează în zonele terminale sau marginale ale unui ghețar alpin. În Munții Carpați, morenele indică limita extinderii foștilor ghețari cuaternari. În prezența grohotișurilor, este greu de depistat o morenă de fund și una de suprafață, ce se caracterizează prin forme și alcătuiri. Singura metodă de recunoaștere a unei morene o constituie analiza petrografică a depozitelor respective și a celor
Morenă () [Corola-website/Science/313850_a_315179]
-
Meall an t-Suidhe, și a crestei învecinate Carn Mòr Dearg; Meall an t-Suidhe formează parte din Granitul Exterior, de culoare roșiatică. Vârful însuși, împreună cu stâncile abrupte din nord, sunt compuse din andezit și bazalt. Muntele a fost puternic erodat de ghețari. Altitudinea lui Ben Nevis, poziția în proximitatea mării și relieful conduc la condiții meteo neobișnuit de instabile, care pot pune în pericol drumeții slab echipați. Conform observațiilor efectuate la observatorul din vârf în perioada 1883-1904, ceața este prezentă pe vârf
Ben Nevis () [Corola-website/Science/313858_a_315187]
-
este numele care se folosește pentru mumia omului zăpezilor (omul ghețarilor) găsit în Alpi în apropierea graniței dintre Austria și Italia în anul 1991. Cuvântul provine de la valea râului Ötz și se pronunță [ pron. Numele său oficial este „Omul din (localitatea) Hauslabjoch”. Alte nume sunt „Omul din ghețar”, „Mumia din (muntele
Ötzi () [Corola-website/Science/314975_a_316304]