6,593 matches
-
eu singurătățile înălțimilor de sub Padeș până atunci și mult am mai cutreierat de atunci încoace. Că aici mi-am petrecut zilele. Numai războiul ce m-o mai purtat prin lumea largă... Atât! Vietăți nenumărate am întâlnit în drumul meu, cu gheare ori cu copite, cu coarne sau colți, da un asemenea țap, hm..., nu mai văzusem! Era auriu, ca frunza linsă de brumă, vânjos, înfipt parcă în pământul neted al poienii, nerăbdător să-și încline țepușele coarnelor înalte spre dușman. Hm
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]
-
adunate-ntr-un poem: „rătăcește raza / prin senin / topindu-se în lacrima / agățată de geană // ochii aleargă / de la o stea la alta / scântei gemene / înecate în zbor // fruntea proptită / pe prispa lunii / leagă speranța / de carul mic / tăcerea cuprinde / în gheare de-mprumut / hotarul liniștii / zbatere de fantasme” (Nedumeriri). Expresivitatea poemelor Anei Maria este de natură să stârnească, nu numai uluire firească, dar și o emoție co-participativă la starea de grație de care ea este învăluită atunci când muzele îi dau ghes
O PASĂRE MĂIASTRĂ. RECENZIE LA CREBELĂARTEA ANEI MARIA GÎBU CAFEA CU ZÂMBET DE REBELĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342518_a_343847]
-
caracterizează astfel opera lui Blecher: „Realitatea unică și limitată a ființei noastre unice și limitate seamănă cu un coșmar nocturn din care însă nimeni nu ne trezește: «bizara aventură de a fi om» nu este decât această zbatere inutilă în ghearele unei condiții din care nu există ieșire, cu excepția unor rare și pasagere momente de beatitudine, când identitatea noastră este suspendată și ne îngăduie, ca într-un vis frumos de această dată, să participăm la existența esențială, profundă și infinită a
MAX BLECHER, UN KAFKA SUPRAREALIST. de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342652_a_343981]
-
nepăsarea ei. Nu-i acoda nici măcar o șoaptă. -Atunci, a țipat el, cine-mi spune vorbele astea? Niciun răspuns. -Eu mi le spun ? Nu se poate. Nu-se-poa-teee ! țipa cu disperare. Iar monștrii din Țara Întunericului, cărora le crescuseră aripi negre, gheare ascuțite, boturi hidoase cu fălci puternice, îl înfricoșau tot mai tare. Pentru că începuseră să urle și să se repeadă la el cu ghearele lor albe, uriașe. Și întunericul, cu tăcerea sa fioroasă urla și se repezea la el, voind să
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
Nu se poate. Nu-se-poa-teee ! țipa cu disperare. Iar monștrii din Țara Întunericului, cărora le crescuseră aripi negre, gheare ascuțite, boturi hidoase cu fălci puternice, îl înfricoșau tot mai tare. Pentru că începuseră să urle și să se repeadă la el cu ghearele lor albe, uriașe. Și întunericul, cu tăcerea sa fioroasă urla și se repezea la el, voind să-l sfâșie, să-l mănânce. Alerga îngrozit prin zăpadă, gâfâind și lovind furios cu nuiaua toți acești monștri apăruți în calea sa. În
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
nepăsarea ei. Nu-i acoda nici măcar o șoaptă. -Atunci, a țipat el, cine-mi spune vorbele astea? Niciun răspuns. -Eu mi le spun ? Nu se poate. Nu-se-poa-teee ! țipa cu disperare. Iar monștrii din Țara Întunericului, cărora le crescuseră aripi negre, gheare ascuțite, boturi hidoase cu fălci puternice, îl înfricoșau tot mai tare. Pentru că începuseră să urle și să se repeadă la el cu ghearele lor albe, uriașe. Și întunericul, cu tăcerea sa fioroasă urla și se repezea la el, voind să
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
Nu se poate. Nu-se-poa-teee ! țipa cu disperare. Iar monștrii din Țara Întunericului, cărora le crescuseră aripi negre, gheare ascuțite, boturi hidoase cu fălci puternice, îl înfricoșau tot mai tare. Pentru că începuseră să urle și să se repeadă la el cu ghearele lor albe, uriașe. Și întunericul, cu tăcerea sa fioroasă urla și se repezea la el, voind să-l sfâșie, să-l mănânce. Alerga îngrozit prin zăpadă, gâfâind și lovind furios cu nuiaua toți acești monștri apăruți în calea sa. În
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
Doar un pui nevolnic și neexperimentat mai rămăsese să caute de mâncare, ignorând pericolul de-a rămâne prizonierul gheții. Gerul își intensifică tăria, vântul suflă tot mai tare. Întreaga suprafață de apă se cristaliză instantaneu, prinzând puiul de lebădă în ghearele necruțătoare ale gheții. Văzând că nu mai poate înota spre plaur, puiul începu să strige după ajutor. Tot grupul de pasări intră în panică. Țipau, băteau din aripi pornind spre malul plaurului, sau se retrăgeau într-o gălăgie generală, chemându
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341563_a_342892]
-
strâmbe, ce se pripășise pe lângă clădirea bufetului sezonier al ADRAS- ului[i], auzi țipătul de disperare al puiului de lebadă și alergă repede la malul apei. Apoi făcu imediat calea întoarsă și lătră la ușa paznicului, zgârâind tocul ușii cu ghearele, pentru a-i atrage atenția acestuia să iasă afară pe gerul care crapă pietrele. Nicolae Matei - care păzea de ani de zile această clădire - moțăia la căldura unui calorifer electric. Era cald și bine în cameră. La un moment dat
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341563_a_342892]
-
unul și altul o pâine muncită la o adică. Și tu ca pacient ești mulțumit că ai ce înghiți dimineața, la prânz, seara (după caz și după nevoie sau pe potriva pungii !) și ei ca medici sunt mulțumiți că au pus gheara pe un client fidel. Pentru că, da, prin optica medicului, a farmacistului din capitalism nu ești decât un client. Ce dovadă mai vrei decât CARDUL de sănătate, pe care l-ai primit, precum primești card de la orice market ce se respectă
REFLECTII.. MEDICALE (!?) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341581_a_342910]
-
am timp de rudele tale! Sunt ocupat, și nu-mi face plăcerea să-ți felicit neamurile, ți-e clar?” - ...Împlinise, cred că cinzeci de ani, și nu-l mai văzusem de când nu mai țin minte, iar într-o noapte, când gheara vrășmașe a unei bolii sâcăitoare care mă înțepa în piept (mai-mai să mă răpună), l-am rugat să vină, dacă poate, să mă vadă cât mai sunt în viață, iar Doru mi-a citit un paragraf dintr-o prelegere de-
SCRISOARE UITATĂ (MAMEI CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340525_a_341854]
-
iubire Lasă-mi orbirea să mă domine, mai bine Să fiu fără de minte, fără văz, Iubirea e flămândă, multe prăzi A sfâșiat precum tigroaica în păduri, Iubirea mea e blândă, în conduri Parcă plutește, îmi zâmbește cu-nțeles. Ascunsă-i gheara. Nu am de ales. Boris Marian Niciun comentariu: Sunetul 138 Ea spune că iubește, dar pe cine? Orice ar spune, de gândesc mai bine E o poveste spusă mii de ori, Iar eu, deși poet, sunt muritor. Să nu o
SUNETE de BORIS MEHR în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340546_a_341875]
-
viațaspirituală, mult mai presus de chibzuință. Tânărul ofițer smuls odios din sânul armatei începe ofensiva în câmpul mirean al facultăților de elită. Termină strălucitor Dreptul, fiind student eminent și la alte trei facultăți: Biologie, Filosofie și Teologie. Mâna lungă cu ghearele înroșite de sânge curat a securității îl ajunge și-l zvârle în închisoare alături de cei mai bravi Fii ai Națiunii. Unul dintre ei a fost chiar părintele Nicolae Grebenea pe care am avut privilegiul ceresc să-l cunosc la venerabila
IOAN GURĂ DE AUR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340567_a_341896]
-
măcinată de cel de-al Doilea Război Mondial. La fel de devastată este azi România, azi când numai cerul este Coroana ei, pe când Regatul sfânt al nostru nu mai e decât un pământ împărțit, un stat stors, slăbit, muribund. De la luarea în gheare a României de către comuniștii ruși și români, precum și de securitate, până azi (azi pare că încă și mai abitir) se ajustează hiperbolic biografiile, se dirijează relatarea faptelor în așa mod încât se falsează totul. Majoritatea demnitarilor intră în istoria noastră
MAJESTATEA SA REGELE, 93 DE OFRANDE, ÎN 93 DE TOAMNE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341070_a_342399]
-
O voce aspră, ușor răgușita. În spatele nostru e nea Gică, nebunul satului și paznicul viei de lângă pădure, via cea mai râvnita de noi, copiii care mergeam cu vacile la păscut. Parcă aveam un ghețar în spate, ori un balaur cu ghearele gata să ne sfâșie cămășile. Eu și Costea, vecinul și prietenul meu, ne-am hotărât să furăm struguri de la nea Gică. Ceilalți, adică Gigi al lui nea Nae, Bebi, Giușcă, Vasile de la margine, au rămas în pădure, cu vacile, dar
VASILE DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/341113_a_342442]
-
O voce aspră, ușor răgușita. În spatele nostru e nea Gică, nebunul satului și paznicul viei de lângă pădure, via cea mai râvnita de noi, copiii care mergeam cu vacile la păscut. Parcă aveam un ghețar în spate, ori un balaur cu ghearele gata să ne sfâșie cămășile. Eu și Costea, vecinul și prietenul meu, ne-am hotărât să furăm struguri de la nea Gică. Ceilalți, adică Gigi al lui nea Nae, Bebi, Giușcă, Vasile de la margine, au rămas în pădure, cu vacile, dar
VASILE DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/341113_a_342442]
-
O voce aspră, ușor răgușită. În spatele nostru e nea Gică, nebunul satului și paznicul viei de lângă pădure, via cea mai râvnită de noi, copiii care mergeam cu vacile la păscut. Parcă aveam un ghețar în spate, ori un balaur cu ghearele gata să ne sfâșie cămășile. Eu și Costea, vecinul și prietenul meu, ne-am hotărât să furăm struguri de la nea Gică. Ceilalți, adică Gigi al lui nea Nae, Bebi, Giușcă, Vasile de la margine, au rămas în pădure, cu vacile, dar
NEA GICĂ de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341082_a_342411]
-
rarități, sub un lampadar vechi, pe un fotoliu tocit de foiala leneșe a unor mici feline. Ascultam muzica produsă de un patefon, al cărui braț era asemenea unei crengi cu noduri iar la capăt avea un ac în forma de gheară de pisică. Aproape adormisem. M-am trezit brusc, ca dintr-un coșmar visat de un brăduț. Se făcea că brăduțul fusese smuls din lumea lui și din dragoste fusese adăpostit în casa unui copil, lângă o sobă...discul sărea, sau
DUZINĂ DE CUVINTE(SAU CHIBRITURI…NICI NU MAI ȘTIU) de GELU ODAGIU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341120_a_342449]
-
Caii nechează speriați și se ridică în două picioare gata să-și trântească stăpânii la pământ. Din gâtlejul ciudatei păsări ies sunete înfiorătoare, apoi aruncă pe cioc o flacără ce pârjolește iarba din jur. Zburătoarea își desface aripile arătându-și ghearele puternice și fioroase în lumina lunii care se strecoară printre nori și croncănind dispare în negura codrului. În același timp pe deasupra planează cei doi porumbei albi și se înalță către vârfurile stejarilor. - A fost dracul în persoană! Stai liniștit, îngerii
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
visele ei care trebuie neapărat să se întâmple: “hrănesc cu zori/ întrebările pustii/ aproape de-ntuneric”/ “Univers paralel”. Cum este și firesc, Ana Maria are și “Nedumeriri”: “rătăcește raza/ prin senin/topindu-se în lacrima/ agățată de geană”, “tăcerea cuprinde/ în gheare de-mprumut/ hotarul liniștii/ zbatere în fantasme”. Grija pentru pământul căruia îi aparține prin naștere se manifestă în poezia acestei copile-poet, ca spre exemplu, “Globul s-a încălzit”, în care pare că vorbește despre un pământ amenințat: “vântul ordonă norilor
CAFEA CU ZÂMBET DE REBELĂ DE ANA MARIA GÎBU de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341162_a_342491]
-
densitatea de puicuțe, tija cu sprayul baleind stânga‑dreapta de parc‑ar căuta metale. După ce trece de ele, corpul comun se regrupează. Unele au agende proprii, sar pe benzile de hrană și de apă, una se saltă pe gărduleț cu ghearele‑nainte, ca Xena. Sunt 20 de vaccinări, toate cât sunt tinere, unele în grup, prin apă sau pulverizare, altele, individual, cu picături în ochi sau injecții - coregrafii ample, în care vreo 15 oameni le organizează, șșșșș! șșșșș! aplauze!, le culeg
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
densitatea de puicuțe, tija cu sprayul baleind stânga‑dreapta de parc‑ar căuta metale. După ce trece de ele, corpul comun se regrupează. Unele au agende proprii, sar pe benzile de hrană și de apă, una se saltă pe gărduleț cu ghearele‑nainte, ca Xena. Între timp, Ovidiu discută cu doamna Angela despre diete, salate cu roșii și brânză, glucide bune din sucuri de fructe. Foto: Cristina Gânj Atmosfera e casnică. Lângă mine e Ana, inginer zootehnist, tânără și frumoasă, preocupată zilele
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
tot cineva dă cu mopul, cineva golește recipientele cu resturi (toate sunt neutralizate). Două femei, echipate stas, în salopete, șorțuri și cizme de cauciuc, mănuși și bonete albe, le crestează ceafa, apoi puii trec printr‑un cuțit care lasă doar ghearele în suport și cad pe un tobogan spre sala de eviscerare. Alt labirint suspendat, la care 18 femei fac clacă: scot viscere, pipote, ficăței, inimi. Urmează zvântarea și răcirea, vreo două ore într‑o sală în care ești ca pe
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
imediat ce ar fi aflat de răstignirea lui Iisus din Nazaret, urmarea fiind aceea ca acest caz minor în opinia sa, să ia amploare și să ajungă la urechile lui Tiberius pe care procuratorul și-l și imagina deja ascuțindu-și ghearele. Pe când gândea acestea sclavul nubian intră în încăpere și îi spuse procuratorului că Arhiereul Caiafa trimisese pe cineva împreună cu o casetă. Doi legionari pătrunseră în încăpere și puseră la picioarele lui Ponțiu Pilat un cufăr învelit în piele, cu catarame
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-11) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 618 din 09 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343730_a_345059]
-
cel mai bine spiritului propiu. În cazul meu, a fost să fie Cuvântul, cel scris, fiindcă în mijlocul vocabulelor am libertatea de a fi în sfârșit eu însămi, atunci când simt existența ca pe un blestem tăios - care parcă te înșfacă în ghearele sale pentru a-ți sugruma viața definitiv - și nu ca pe o binecuvântare, pot plânge în hohote și mă pot bucura, deopotrivă, împreună cu Ceilalți, îmi pot exprima revolta în voie și îmi pot arăta sufletul în toată dimensiunea lui solară
TAINA SCRISULUI (35) – SCRISUL, SENSUL MEU DE A FI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343740_a_345069]