1,302 matches
-
să fiu, nici eu n-am deloc chef de vorbă. DOI OK. Adevărul e că nu-mi place deloc chestia asta. Știu că sunt la clasa business, și că totul În jurul meu e luxos și plăcut. Dar am stomacul strâns ghem de frică. În timpul decolării am numărat foarte lent, cu ochii Închiși, și a funcționat, oarecum. Dar, pe la 350, am rămas fără suflu. Așa că acum stau pur și simplu și beau șampanie, citind un articol din Cosmo, despre „30 de lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
clipă Înhaț și o poșetuță mică Gucci. — Arăți fenomenal ! spune Lissy, când fac o piruetă În fața ei. Absolut fenomenal ! — Sunt prea elegantă ? — Firește că nu ! Ce naiba, doar ieși În oraș cu un multimilionar ! — Nu mai spune asta ! exclam, cu un ghem de nervi la stomac. Mă uit la ceas. E aproape ora opt. O, Doamne. Acum chiar că Încep să devin cu adevărat nervoasă. Cu toată distracția asta a pregătirilor, aproape că am uitat pentru ce sunt toate astea. Calmează-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
leacurilor a preluat tradiția de medicină populară.Intr-una din zile a răsturnat peste el ceaunul mare în care se fierbeau ierburile și a murit.Moștenitorii au avut o surpriză plăcută.Intr-un dulap au aflat o ladă cu numeroase gheme de lână.După ce le-au debobinat pe toate au găsit suluri de bancnote de 100 de lei.O avere.Erau banii pe care doftoroaia îi primise de la clienți săi în timpul vieții... Medicina populară românească e benefică prin valorile anonime.Multe
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
nu vine de niciunde, nu răsare la întâmplare. celui ce vine i se pregătește, din timp, pat pentru somn, formă pentru întrupare, ziua și noaptea, două surori ursitoare, din tolba lor fără fund, deapănă lumina și întunericul în zeci de gheme aromitoare, albul vrâstat cu negrul în proporții infinitezimale, în dulci și aspre ninsori îngroapă totul într-un cocon. în mijlocul lor își dau rând miezul zilei și miezul nopții, ca niște azimi aburind, ca niște spini adânc îngropați în germenul abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
o prevăzuse, atunci când le spusese: — Fiți atenți dragii mei! Nu vă mai Îndesați toate darurile În valiză, că n-o să se mai Închidă! Și ar fi o adevărată nenorocire să se rupă fermoarul! Așa că, fără să mă mai uit la ghemul negru de vinovați care se răsfira, vociferând: „Ți-am spus că nu!” „Dar ți-am spus, te-am rugat...” „Trebuia tu să...” „Acum ce?” „Întotdeauna!” „Ți-aș zice eu, dacă n-ar fi El aicea!, am știut că ghinionistul perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
va crea o anumită dezordine, s-ar putea să avem neplăceri - și eu, și ei, cu toții... * Înainte să Îl vadă, l-a auzit. Un zgomot mic, ca un țârâit În pietrișul aleii. Și acum, Christa l-a și zărit: un ghem cenușiu care se rostogolește peste straturile viu colorate. Tot mai mic, tot mai departe. —Un iepure, Traian! Nu, acolo, la dreapta, am spus! Lângă statuia cerbului! La dreapta, nu la stânga... Ochii lui, cu verdele-albăstriu diluat de sticla groasă a ochelarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
aș fi pus atât de neglijent În buzunar! Este singurul, absolut singurul moment când le-aș fi putut pierde. Ocolește ochii Christei, albastrul lor, atât de limpede, de intens, de rece În lumină. Ea sigur nu ar fi pus un ghem de hârtii cu nume și telefoane În buzunarul unei haine lângă batistă și nu le-ar fi pierdut la Întâmplare, pe Întuneric, pe strada principală a unui imens oraș de provincie. Capitala unei țări provinciale. Se simte mai vinovat acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Șaisprezece ani câți am îmi iau pofta de mâncare, nu îmi fac niciun program, sunt o cremene-ntre amnare. Scapăr la orice mișcare, arzător i-acest acum! dragostea e și mai mare când e la-nceput de drum. Dorul desfășoară gheme de proiecte și de vise rămân cărțile deschise și caietele cu teme. Și se duce drum nedus și se-ntoarce și mai dor, am la orice treabă spor, merg pe jos dar și pe sus. Traversez o feerie de neliniști
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
ne-am afla în lumea asta; ale spiritului unde umplu existența vasta. Ne simțim mai frați și mai buni decât am fost pân’ ieri; am ajuns în luna Mai, ziua sfintei Învieri. 2013 Omul autonom 2 Dracii sunt în tine ghem că altfel nu mai încap să-și facă-n zig-zag de cap. Sunt creștin, nu te blestem, deși-ai meritra din plin, ești vânăt de cât venin te a îndepărtat de semeni, de nu știi cu cine semeni, nici care
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
-te, potaie, că de aici nu mai ieși viu!!! Când al lui Cocostârc a reușit să se ridice, ciomagul lui Todiriță l-a lovit fulgerător de două ori acolo unde îi este greu voinicului... Al lui Cocostârc s-a făcut ghem, urlând ca un leu... Todiriță a ridicat ciomagul, să lovească încă o dată, dar și-a dat seama că individul nu va mai mișca în urma unei alte lovituri... Femeia, îngrozită și despuiată, nu găsea foanțele cu care să și acopere goliciunea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
acolo, lucrurile au luat o întorsătură cam stranie. Am terminat împreună restul de cocaină pe care-l mai aveam. însă, în momentul în care trebuia să sărim în pat, ca să ne dăm gata unul pe celălalt, tipul s-a făcut ghem și a început să se legene înainte și-napoi, repetând cu o voce de copil: —Mama. Ma. Ma. Mami. Mam. Mama. La început, am crezut că glumește, așa că am intrat și eu în joc și am început să mă mămăiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu auzise vreodată de așa ceva. Dacă nu ar fi simțit strânsoarea moșneagului pe brațul său, ar fi crezut că este prins într-un coșmar din care nu se poate trezi. Simțea o amenințare fără margini, o ură copleșitoare venind dinspre ghemul acela de ceață. Nu-i era frică, însă se simțea mic și dezarmat. Știa că se află în fața unui rău fundamental care nu voia nimic altceva decât să-l ucidă. Își strânsese capul între umeri și privea în sus. Dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că... Oare cum spunea? Ah, da: "creierul uman se comportă ca o maimuță beată". Acum, pentru că se afla lângă toiag, putea să vadă și el bestia. Era în fața lor, dacă întindea mâna chiar ar fi putut s-o atingă. Un ghem dens, mai negru ca noaptea care se apleca amenințător peste ei. Dinspre arătarea aceea venea un val copleșitor de ură amestecată cu o suferință nemărginită. Un urlet cumplit de furie amestecată cu neputință îi inundă timpanele, făcându-l să încremenească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ceața subțire și se rostogoli lângă Calistrat. Îl cuprinse cu brațul și ridică toiagul deasupra lor. Erau acum amândoi într-un fel de cavitate de aer curat în ceața lăptoasă ce îi înconjura. Apoi, negura se strânse din nou în ghemul compact de la început. Se retrăsese la distanță, pulsând nervos. Preț de câteva clipe, stătu acolo nemișcată. Cristian avea impresia că bestia îl cântărește ca un adversar în ring, înainte de a reporni la atac. Pe urmă, cu o viteză extraordinară se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
așteptare, mai încercă o dată să dea la automat. Motorul porni la sfert, torcând rotund la ralanti. Aprinse farurile și porni ușurel la vale spre tabăra lor de la poale. Conducea atent, cercetând cu privirea de jur împrejur. Se aștepta să întâlnească ghemul de ceață în orice moment. Mergea încet tocmai pentru că văzuse de ce era în stare monstrul acela și nu avea chef să i se oprească motorul din nou. Erau bune mașinile acestea moderne dar, din păcate, toate sistemele erau legate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
său. Trase într-o parte perdeaua de la geam și își aduse un scaun mai aproape de fereastră. Se așeză, aprinzându-și o țigară, pregătindu-se de așteptare. Nu dură mult până ce duhul apăru în curte. Negura, adunată din nou într-un ghem, se rostogoli prin poarta metalică. Imediat ce întrase în incintă, se întinsese pe toată suprafața betonată. Acum nu avea mai mult de o palmă grosime, părând o apă ce inundase toată împrejmuirea. Deși știa că nu poate intra în clădire, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și trenul va porni spre portul Constanța. Tot fără să știe Boris, în nopțile care trecuseră, filmase fiecare incursiune a duhului în baza lor. Avea înregistrate toate mișcările acesteia, felul în care se întindea și se strângea ca într-un ghem precum și ușurința cu care își putea schimba forma, strecurându-se în cele mai mici unghere. Avea nevoie de filmările acelea pentru a le prezenta contractorilor săi. Nu-i lipsea de pe peliculă decât atacul asupra oamenilor. În prima seară când bestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
rămâneau în dreptul intrării, dar negura se îngroșa în fiecare clipă. Cristian se retrăgea tot mai în spate, până ce ajunse la peretele metalic de care se lipi cu tot trupul. Acum, vâlva era ieșită cu totul din peșteră. Se adunase în ghemul acela pe care Cristian și-l amintea foarte bine. În curând avea să se năpustească asupra lui. O prelungire fluidă se desprinse timid apropiindu-se de capacul capcanei. Părea că pipăie construcția metalică. Inima lui Cristian bătea frenetic, gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
amenințătoare chiar în fața sa. Închise ochii strâns, încordându-se ca un arc. Era speriat dar pregătit pentru orice. Îi trecuse chiar prin minte să se repeadă spre ieșire, în speranța că, luând-o prin surprindere, ar fi putut trece prin ghemul de ceață. Figura lui Calistrat îi apăru în gând. Îmbrăcat în hainele lui deschise la culoare și cu părul zburlit, bătrânul nu spunea nimic. Îl privea încruntat, întinzându-i toiagul de care n-ar fi trebuit să se despartă niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
capcana fără cusur. Nici cea mai mică găurică nu rămăsese între chepeng și marginea corpul cilindric al containerului. Pentru prima dată de când se afla în apropierea vâlvei, Cristian nu mai simțea rostogolindu-se spre el valurile de ură profundă. Dinspre ghemul cețos, care acum se scursese la picioarele lui, venea numai disperare. Deși Calistrat îi spusese că vâlva e mută, putea să jure că o aude scâncind ca un copil mic, lăsat singur pe întuneric de părinți. Deși pentru moment nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
iubirea vastă și degravifiată de contingențe. Ochii, părui - verzi, castaniu... 43", 42"... gura, ceafa - carmin pal, pufoasă... 38", 37"... sânii, umerii, genunchii - plini de nevinovăția lucrurilor smulse din timp... 29", 28"... și iarăși părul ei în cascadă, ba nu, strâns ghem și recăzând în cascadă... și gura ei, care cerea ceva neauzit... 23", 22"... și din ochii ei, tot mai mari, tot mai adânci... întregul ei chip, mișcându-se în diverse poziții, ca într-un joc și totodată cu gravitatea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
sănătoasa spre o liotă de copii, care-i făceau semne disperate să vină mai repede. Rămas singur, bărbatul își scutură opincile și intră în casă. De pe pat, îl priveau ceilalți doi copii, Costică și Mitică, care se jucau cu un ghem de ață, cu care Safta cosea cămășile pentru sărbătoarea Crăciunului. „ Ce știu ei!?” se gândi Gheorghe, rupând un hartoi de mămăligă și întingând în scrobul gălbiu, încrustat cu bucățele albe de brânză iute. Și lacrimile începură a-i șiroi pe
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
expir. Aerul pătrundea greu în plămâni prin pernă. Inima își rărea cadența și auzeam valuri de sânge pulsând în timpane ca marea ce se sparge de stânci când refluxul e pe sfârșite. De după pleoape, lumini se rostogoleau ca într-un ghem de parcă gândurile se topeau în mici fire de lumină colorate care mai de care mai interesant.Trebuia doar să le sting una câte una, însă de fiecare dată când mi se părea că reușesc, din acel pseudo întuneric renășteau forme
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
-și piardă nicicum cochetăria a fost mult ușurată, cam tot în aceeași perioadă, de plăscioarele colorate, cu ochiuri mici, foarte la modă. Despre ele se spunea cu un fel de religiozitate că ar fi făcute din Fibre Sintetice. Se strângeau ghem și se îndesau într-o punguță rotundă din pânză de aceeași culoare, cu un căpețel croșetat lăsat afară. Puteau fi cărate așa, strânse ca o mingiucă și flendurate pe lângă fuste, sau puteau fi strecurate în poșetă. E drept, dacă le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
porcului. Pe gânduri stând, în somn intrând și lacrimi de pe obraz ștergând, cu fagul de vorbă intrând, în vis Costinel călătorind. Când dimineața s-a trezit, la poartă s-a dus, pe fag să-l întrebe, de ce-i face gândul gheme: -În primăvară, te-am curățat de rugi, de tine nimeni să nu se atingă, distanță am păstrat, pământul de la rădăcină am săpat, apă cât ți-a trebuit ți-am dat...Ce mai este? -Costinele, pe tine sunt supărat că după cât
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]