1,669 matches
-
cum, la vremea adolescenței, frumusețea parfumată a elegantei doamne Pérec o făcea să resimtă cu duritate natura ei necivilizată de fată sălbatică. Înțelese fascinația pe care această femeie sofisticată o exercita asupra lui Nicolas. O instală Într-un fotoliu, se ghemui În fața ei și o scrută În tăcere. Apoi, cu blîndețe, o Întrebă unde era fiica ei, Aude. - La prietena ei, Juliette de Kersaint. - Dacă familia ta ar putea să aibă grijă de ea cîtva timp, pe continent, cred că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fiul meu! urlă Loïc. - N-ai dreptul să-i spui asta! protestă Marie. Nico, Îți jur că nu gîndește una ca asta! - Afară! Ieși de-aici! Apucîndu-și cu duritate sora de braț, Loïc o sili să părăsească Încăperea. Nicolas se ghemui pe pat, mișcarea umerilor trădîndu-i plînsul plin de disperare. Două ceasuri mai tîrziu, Marie se Întoarse și zgîrie ușor la ușă. - Nicolas? Nico, răspunde-mi, te rog... Ușa era Închisă cu cheia, băiatul nu răspunse la chemările mătușii lui. Loïc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
parter, un monitor fusese instalat de un medic transportat de pe continent cu elicopterul. Niște electrozi erau fixați pe pieptul femeii care Își recăpătase cunoștința. Doctorul citea liniile electrocardiogramei pe măsură ce aceasta ieșea din aparat. Gwen stătea la căpătîiul mamei sale. Pierric, ghemuit Într-un colț, Își strîngea spasmodic la piept grămada de cîrpe, ținînd totodată strîns mîna mică a Mariei În laba lui uriașă. Medicul lăsă să cadă banda, care alunecă pe jos ondulîndu-se. - Pare a fi infarct, spuse el, laconic. - O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din far. Se năpusti pe drumul de pază, Înarmat cu un binoclu cu vedere nocturnă pe care-l duse la ochi privind atent jur-Împrejur. Văzu situl scăldat brusc Într-o blîndă lumină verde. Pe piatra plată a dolmenului, o siluetă ghemuită În poziție fetală era cuprinsă de spasme. * * * Lucas vorbea la telefon cu SRPJ din Brest, În pofida cercetărilor amănunțite organizate pe continent, anexa cabin-cruiser-ului furat de Nicolas rămînea de negăsit. - Cercetați golfulețele unul cîte unul dacă e nevoie și sunați-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
valurilor, urlete omenești sfîșietoare, o mînă care se Întinde și caută cu disperare s-o prindă, imagini și zgomote terifiante amestecate o luară pe sus, ducînd-o către un hău negru În care se prăbuși. Îngrozit, Lucas simți ca Marie, inertă, ghemuită peste pietre, nu mai auzea că o strigă. O ridică pentru a o duce de acolo și a o lăsa pe iarbă. Pietrele se desprinseră atunci de pe mormînt, rostogolindu-se. Ca să Împiedice să se năruie peste ea restul din tumulus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cei mai Înverșunați o imputau fetei Kermeur, rămasă pe loc În ciuda avertismentelor. Și apoi, mai era și Christian, pierdut În Atlanticul de Nord... Încă mai șovăia, cînd Fersen Împinse ușa cafenelei și Îi făcu semn să-i lase singuri. Văzînd-o ghemuită În colțul ei, Lucas avu brusc pornirea de a lăsa totul baltă - ancheta, ucigașul, menhirii -, de a o smulge pe Marie de pe insula asta de smintiți, de a o duce cu el departe, de a face să dispară suferința care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
legăna. Ronan, Înduioșat, Îl Îmbrățișă. - Mulțumesc, Pierric, ești cu adevărat nemaipomenit. Îți făgăduiesc că de Îndată ce se va naște bebelușul, am să fac totul ca să-ți trimit o poză... Se opri văzînd groaza de pe chipul lui Pierric, care fugi să se ghemuiască Într-un colț. Ronan se Întoarse și se pomeni În fața teribilei lui bunici. - N-ai să pleci nicăieri! Iar bastardul ăla n-o să vadă lumina zilei, vîră-ți bine asta În cap! - Juliette și cu mine o să avem copilul ăsta! Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
umpluse de fantome. Mama ei, așezată la căpătîi, o privea cum se agită În pat. Tocmai Își apropia mîna de fruntea acoperită de sudoare cînd se auzi bătînd la ușă. Atunci se ridică În liniște, fără să vadă cum se ghemuise fata ei În poziție fetală, cu brațele adunate În jurul trupului, cu gura deschisă Într-un strigăt mut. Jeanne deschise ușa și se trase Îndărăt cînd văzu reliefîndu-se În prag Înalta siluetă stranie și aproape Înfricoșătoare a lui Arthus de Kersaint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
firește, n-avea decît șase ani și deja manifesta supărătoarea tendință de a se ține după noi peste tot. În panica de atunci, am uitat cu totul de el și a fost regăsit a doua zi, singur, rebegit de frig, ghemuit lîngă tumulus, de unde văzuse cu siguranță drama de parcă ar fi fost În fotoliu la teatru. De atunci n-a mai scos o vorbă. De altfel, nimic n-a mai fost la fel ca mai Înainte... Lăsă capul În jos, Împovărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În mod oficial dat dispărut În largul mării și văzu În asta semnul unui destin care-l ajunsese din urmă pe marinar cu o Întîrziere de treizeci și cinci de ani. Naufragiatorul naufragiase la rîndul lui. Cercul se Închisese. Continua să stea ghemuită Într-un colț de pe chei cînd Lucas veni lîngă ea și o luă cu de-a sila pe bac, În direcția Brest. - Dacă te Îndepărtezi de insulă cîteva ceasuri nu poate să-ți facă rău. Și apoi, am eu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ca și cum s-ar fi Îndoit de afirmațiile ei. - N-am să ies din sala asta pînă ce n-am să... Se opri brusc. Fascicolul luminos al lanternei tocmai trecuse peste un detaliu care o intrigă. Se Întoarse Îndărăt și se ghemui, Îndreptîndu-și toată atenția asupra unui fir de buruiană care În mod straniu părea blocat Între două plăci de granit bine ajustate totuși Între ele. Lucas Îngenunche alături de ea. Cu precauție, Îndoi capătul firicelului. - E suplu, plin de sevă, proaspăt desprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În sus, era cuprinsă de senzații ciudate, cînd cele ale unei solitudini funebre, cînd cele ale unei prezențe invizibile și amenințătoare. CÎnd marea tapiserie de pe culoar se ridică brusc la doar cîțiva metri de ea, scoase un urlet și se ghemui Într-un colț. Două fantome tocmai Își făcuseră apariția. Marie și Lucas ieșeau din subteran. Fură nevoiți s-o ducă pe biata Armelle În salon, unde Îi serviră o porție dublă de coniac pe care-l sorbi pînă la fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o bunătate extremă, care câțiva ani mai târziu avea să se mărite cu un dobitoc sinistru. Era vara lui 1967. Ea Îl ținea de mâini și Îl rotea În jurul ei, apoi se prăvăleau amândoi În iarba proaspăt cosită. Michel se ghemuia la pieptul ei cald; Brigitte purta o fustiță scurtă. A doua zi, erau acoperiți cu bășicuțe roșii, cu pielea urzicată de mâncărimi cumplite. Trombidium holosericum, numit și rujet, e foarte răspândit, vara, pe pajiști. Are un diametru de circa doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
-su...” Trecea dintr-o cameră-n alta, ținând uneori, uitată În mână, o cratiță sau o cârpă de spălat pe jos. „Înmormântarea lui taică-su... Înmormântarea lui taică-su...” Papucii târșâiți pe gresie scoteau un soi de scrâșnet. Bruno se ghemuia În pat, Îngrozit; Își dădea seama că toate astea vor sfârși rău. Uneori, În halat și cu bigudiuri În păr, bunica se pornea Încă de dimineață. „Algeria este Franța...”; apoi Începea scrâșnetul. Străbătea În lung și În lat cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
aducea cutii cu nuga, cremă de castane, fursecuri de Aix cu migdale. Puțin câte puțin, Bruno deveni un copil obez și fricos. Bunica nu mânca aproape nimic. Duminică dimineața, se scula puțin mai târziu; Bruno venea În patul ei, se ghemuia lângă trupul ei descărnat. Uneori Își imagina că, Înarmat cu un cuțit, se trezește noaptea ca s-o Înjunghie În inimă; se vedea apoi prăbușit, plângând, Înaintea cadavrului; Își Închipuia că va muri la scurt timp după ea. La sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
un semn, ceilalți Îi ung sexul cu spumă de ras. Brasseur deschide un brici, apropie lama. De frică, Bruno se scapă pe el. Într-o noapte de martie a anului 1968, un pedagog l-a găsit dezbrăcat, plin de rahat, ghemuit În closetul din fundul curții. I-a dat o pijama și l-a dus la Cohen, pedagogul-șef. Bruno se temea că va fi silit să vorbească; se temea să-l pârască pe Brasseur. Cohen Însă, deși trezit din somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
clipocit ușor, ea se desprinse de margine și veni lângă el. Norii acopereau acum luna; femeia era la cincizeci de centimetri, dar Bruno tot nu-i putea distinge trăsăturile. Un braț Îi cuprinse coapsele, celălalt Îi Înlănțui umerii. Bruno se ghemui la pieptul ei, cu capul la Înălțimea sânilor mici și tari. Se desprinse de margine, lăsându-se În voia ei. O simți că revine spre centrul bazinului, că Începe să se rotească Încet. Mușchii gâtului i se relaxară brusc, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pentru bărbații din generația lui. Adesea, era destul să vadă prezervativul, că sexul li se Înmuia instantaneu. „Niciodată n-am reușit să mă obișnuiesc...” După această mini-ceremonie, cu virilitatea În principiu salvată, puteau să se culce din nou, să se ghemuiască la pieptul femeii, să doarmă În pace. După micul dejun, coborâră, s-au plimbat pe lângă piramidă. Pe malul lacului nu era nimeni. Se culcară pe pajiștea Însorită; Christiane Îi scoase șortul și Începu să-l masturbeze. O făcea cu delicatețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
inseparabilă de postulatul de obiectivitate forte; probabil de aceea nu rosti cuvintele, simple și obișnuite, care ar fi oprit spovedania acestui ins plângăreț și dărâmat, legat de el printr-o origine genetică pe jumătate comună, și care În seara aceea, ghemuit pe canapea, uitase de minima decență ce se impune În cadrul unei discuții Între oameni. Nu se simțea condus nici de milă, nici de respect; avea totuși o intuiție vagă, dar sigură: de data asta, din povestirea patetică și Întortocheată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ani? Cinci ani? După ce-ai intrat În câmpul muncii, toți anii seamănă Între ei. Singurele evenimente ce-ți rămân de trăit sunt de ordin medical - și copiii care cresc. Victor creștea; Îmi spunea „tata”. Dintr-odată, Începu să plângă. Ghemuit pe canapea, plângea În hohote, fornăind. Michel se uită la ceas; era trecut de patru. Pe ecran, o pisică sălbatică ținea În bot cadavrul unui iepure de casă. Bruno scose o batistă de hârtie, Își șterse coada ochilor. Lacrimile continuau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
dintre perdele, făcea să-i strălucească părul negru - În care se vedeau câteva reflexe cenușii. Christiane avu un prim orgasm, apoi imediat un al doilea, vaginul Îi fu străbătut de contracții violente; În acel moment, Bruno ejaculă Înăuntru. Apoi se ghemui În brațele ei, adormiră. Când se treziră, soarele cobora printre blocurile-turn; era aproximativ ora șapte. Bruno deschise o sticlă de vin alb. Nu povestise niciodată, nimănui, anii de după plecarea lui din Dijon; avea s-o facă acum. — La Începutul anului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
șase luni; tata a venit să mă vadă de câteva ori, părea din ce În ce mai binevoitor și mai obosit. Mă Îndopau cu atâtea neuroleptice, că nu mai aveam nici o dorință sexuală; Însă din când În când infirmierele mă luau În brațe. Mă ghemuiam la pieptul lor, rămâneam nemișcat un minut sau două, după care mă culcam din nou. Lucrul ăsta Îmi făcea atât de bine, Încât medicul-șef le rugase să accepte, dacă nu le deranja prea mult. Bănuia că Azoulay nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
afișată În chip de panou publicitar, anunța articole despre fantasmele Zarei Whites și despre marele rechin alb din Australia. Puțin câte puțin, Începu să picotească. Annabelle Îl recunoscu prima. Își cumpărase țigări și se Îndrepta spre ieșire când Îl zări, ghemuit pe banchetă. Ezită două-trei secunde, apoi se apropie. El Își ridică privirea. — Ce surpriză..., spuse ea Încetișor; apoi se așeză În fața lui pe bancheta din imitație de piele. Annabelle nu se schimbase aproape deloc. Chipul Îi rămânea incredibil de neted
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
În reclamele pentru parfumuri (au coborât Împreună treptele din Montmartre; s-au oprit, Înlănțuiți, pe Pont des Arts, luminați brusc de farurile unui vaporaș turistic). Cunoscură de asemeni acele semi-certuri de duminică după-amiază, acele momente de tăcere când trupul se ghemuiește În cearșafuri, acele răstimpuri de tăcere și plictiseală În care viața se destramă. Garsoniera Annabellei era Întunecată, după ora patru după-amiază trebuia să aprindă lumina. Erau triști uneori, dar cel mai adesea erau gravi. Amândoi știau că-și trăiesc ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
-l masturbeze, În timp ce Christiane Își apropia limba din nou. În câteva secunde, străbătut de un fior de plăcere incontrolabil, Îi ejaculă În față. Se Îndreptă brusc, o Îmbrățișă. — Îmi pare rău, spuse el, Îmi pare rău. Ea Îl sărută, se ghemui la pieptul lui, el simți stropii de spermă de pe obrajii ei. Nu-i nimic, Îi spuse ea cu blândețe, nu face nimic. Vrei să plecăm? propuse ea puțin mai târziu. El Încuviință Întristat, excitația Îl părăsise complet. Se Îmbrăcară repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]