1,249 matches
-
de un citadin, dar nu prea Îndepărtat, are toate caracterele unui cult, grijă de loc obositoare, pentru simplul motiv că e purtată de la sine, e În sânge, nu Învățată la școală. Nimeni nu s’a gândit vreodată să curățe, cu ghilimelele de rigoare, mușchii de la gard; după cum nu s’a gândit nici dacă e bine ori rău să-i lase În pace. A lăsat lucrurile În albia lor firească: oameni și plante care Își trag vlaga din același pământ. P.S. Vreau
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
biotopul, mediul. În atare situație, apa e și principalul purtător de informație Între cele două componente ale ecosistemului. Și, voi folosi de astă dată acest prilej Într’un domeniu ideatic, de ecologie socială, mai concret relațiile dintre diferitele ecosisteme cu ghilimele, popor ce locuiește o țară, În cadrul biosferei, din nou cu ghilimele, comunitatea umană ce locuiește Terra. Apa are proprietăți ce generează efecte biologice chiar la nivel genetic, diferite, după locul de proveniență. Lucrul este explicabil, pentru că ea e 15 O
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
informație Între cele două componente ale ecosistemului. Și, voi folosi de astă dată acest prilej Într’un domeniu ideatic, de ecologie socială, mai concret relațiile dintre diferitele ecosisteme cu ghilimele, popor ce locuiește o țară, În cadrul biosferei, din nou cu ghilimele, comunitatea umană ce locuiește Terra. Apa are proprietăți ce generează efecte biologice chiar la nivel genetic, diferite, după locul de proveniență. Lucrul este explicabil, pentru că ea e 15 O ironie a soartei a făcut ca, un deceniu mai târziu, să
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
e menit a fi o pledoarie, pe lângă altele discutate la acel simpozion, pentru medicamentul natural sau biotehnologic, trecut deci prin “filtrul” unei vietăți Înainte de a ajunge la om. “Radiosfera”, 6 noiembrie 1995, ora 9,36 55. Război chimic, dar cu ghilimele Viața a apărut În ocean. Tot acolo au apărut și organismele pluricelulare. Uscatul a rămas Însă o tentație, nu doar din pricina “aglomerării” oceanice; În fond, uscatul n’a reprezentat niciodată mai mult de o treime din suprafața Terrei. Dar, așa
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
la o primă privire cel puțin, culegerea lui e benefică pentru copacul pe care-l parazitează. Ei bine, cu brad ori vâsc, românul parcurge un armistițiu mai mult sau mai puțin respectat În “lupta” cu natura. Sper că ați sesizat ghilimelele, omise de o agenție de asigurări ce se recomandă zilnic ca fiind singurul aliat al țăranului În, din nou, “lupta” cu natura 24. Poate ar fi mai potrivită sintagma “colaborare”; oricum, natura e mai puternică și doar omul are de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
am ceva de reproșat naturii: Poate imaginea acestor deșeuri și a murdăriei ne-ar fi tras de mânecă, ca să mă exprim eufemistic, și ne-ar fi determinat să luăm măsurile potrivite, dar o nouă ninsoare a acoperit totul, rezolvând, În ghilimele, problema. Ca și pisica care-și acoperă cu grijă excrementele, numai că aceea o face din cu totul alte motive. Rezolvare efemeră, căci peste câteva ore se va ajunge la aceeași imagine dezolantă. Dacă cineva și-ar da osteneala de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
În epoca Imperiului roman, pentru a se micșora puțin În Evul Mediu, egalânduse abia În epoca modernă; ca și brusca creștere Începând cu anul 1920 când s’a introdus În benzină tetraetilplumbul. Cândva, poate, va crește temperatura Terrei, grație - În ghilimele - unor activități nesăbuite ale omului, precum arderea combustibililor fosili, iar această arhivă va fi văduvită, chiar dacă nu arzând și nici de tot, ca biblioteca din Alexandria. Gata cu paranteza și să Încercăm să tragem câteva Învățăminte sau să discutăm câteva
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
bună alternativă este totuși cultura energetică, adică cultivarea de plante capabile a furniza energie. Fie și numai pentru că orice altă variantă de captare a energiei solare implică instalații durabile, deci poluare mecanică. Cultura energetică folosește și ea instalații, dar cu ghilimele, efemere, plantele adică care, odată Îndeplinită misiunea, se topesc În mediu fără a polua. Și, mai mult, asta e o Întoarcere, obligatoriu parțială, la agricultură, care ar fi o apropiere de acel adevăr situat la mijloc. Ajungem deci, pentru că energetic
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ambele componente ale biocenozei, autotrofă și heterotrofă, sunt reprezentate de entități vii, negentropice; și aici, 1 + 1 nu fac 2, ci minus zero virgulă ceva. Dar În cazul de acum, al abioticei riviere, care este autotroful și care heterotroful? Cu ghilimele, bineînțeles. Dați-mi voie să găsesc “autotroful” rivierei În munte, căci el este rezultatul unei captări de energie primară care, punând În mișcare scoarța Terrei și Încrețindo, a format și formează Încă relieful. Iar dacă reținem și faptul că apa
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mare “heterotroful”. Aminteam altă dată că această umplere a formelor negative de relief dă de lucru forțelor tectonice În crearea de forme pozitive, adică o acțiune similară celei a heterotrofului unei biocenoze adevărate. Și, ca să Încheiem paralela, În biocenoza cu ghilimele autotroful - muntele - construiește, din piatră, nu din biomasă, iar heterotroful trebuie să consume evident tot piatră. Colaborarea dintre mare și munte, cele două negentropii diferite, conduce la entropizarea locului, adică la sfărâmarea muntelui, respectiv umplerea cu sfărâmături a mării; cel
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
trăiesc totuși, nu neapărat numai la noi, dar și aiurea, oameni și nu puțini. Cum se poate? De unde capătă ei râvnita negentropie? De la mediul abiotic nicidecum, ci doar de la acela biotic. Adică tot viața, cu V mare, e responsabilă, cu ghilimele, de asta. De ce? Pentru că ea e, nu atât o producătoare, cât mai ales o acumulatoare de negentropie. O nuanță se impune desigur și aceea se referă la viața vegetală, aceea care transformă energia primară a Soarelui În negentropie, viața animală
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
dar greșit, pentru că e vorba de relativitate. Iar lipsa antitezelor Înseamnă moartea, de la individ până la Univers, dar și somnul, potențialitatea ce caracterizează un salt calitativ. Și, revenind la ecologia Ea-El, nu strică a medita și la protecția mediului, așa, cu ghilimele... “Radiosfera”, 23 septembrie 1996, ora 11,41 100. O sută de oscilații Pe nesimțite, de-a lungul a doi ani, am parcurs Împreună - eu Întotdeuna prezent, domniile voastre după cum vă dictau timpul și, de ce nu, interesul pentru cele puse În discuție
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
În privința ciupercilor. Ca niciodată, În anul acesta intoxicațiile s’au ținut lanț. Așa că, tableta mea de astăzi are toate șansele să se piardă ca picătura de apă În mare, dacă voi ceda ispitei de a aborda aceeași problemă. Vinovat, cu ghilimele, e un bun prieten, cred că mai degrabă al naturii decât al meu Însumi. Dar mi-am lăsat o portiță de scăpare: anume, nu vă așteptați la sfaturi sau rețete. De altfel, necunoscând Îndeajuns ciupercile, ca citadin, sunt prudent cu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
naturii, chiar dacă oleacă cam simbolică. Căci buletinul de vot - ce păcat că era așa de mare! câți copaci au plătit cu viața lor exercițiul nostru electoral... - buletinul de vot deci era un ecosistem ce adăpostea o adevărată biocenoză: autotrofe, cu ghilimele, și veți afla de ce, brazi, spice, trandafiri - stingheri sau În companie - chiar și crini - voalați, zic aceia care fac politică, sub simboluri neînsuflețite -, mere, dar și heterotrofe, tot cu ghilimele, adică cai și vulturi. Dar acel ecosistem mai cuprinde și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
era un ecosistem ce adăpostea o adevărată biocenoză: autotrofe, cu ghilimele, și veți afla de ce, brazi, spice, trandafiri - stingheri sau În companie - chiar și crini - voalați, zic aceia care fac politică, sub simboluri neînsuflețite -, mere, dar și heterotrofe, tot cu ghilimele, adică cai și vulturi. Dar acel ecosistem mai cuprinde și oarece elemente ale biotopului: conturul cam ciuntit al unei țări, ba chiar și o sursă de energie primară, Soarele și ceva stele, prea depărtate de noi Însă pentru a ne
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
lăsăți-mă să și neg: Rolul a ceva? Niciunul! Rolul e de fapt rezumat În “tot răul spre bine” sau, dacă tot există ceva, natura se adaptează și Îl folosește, căci natura e Înțeleaptă și Învață din toate “pățaniile” sale, cu ghilimele, căci de fapt e vorba de experiențe. Să revenim la frunze și să constatăm că ele cad În cele din urmă pentru că plantele se află În directă relație cu mediul, În particular solul, devenit, tot din pricina lor, defavorabil toamna. În
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de a decide, eu n’aș ști ce să fac: să le arunc o bucată de pâine ori să-i ucid. Ei sunt totuși ființe care, pentru a se salva, ei Înșiși și viața cu V mare, se prostituează, cu ghilimele, lingând mâna care știe și să ucidă. Și aici, ne dau o lecție, a sacrificiului pentru Viață de la care noi, raționalii, abdicăm adesea. Aș amâna decizia, până ce vom găsi o soluție. Trebuie să procedăm cu Înțelepciune, lăsând timp oamenilor de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
decât ici-colo agave ori, În oaze, adică acolo unde există apă, palmieri, adică monocotiledonate, plante dintre cele mai evoluate, apărute deci În epoci relativ recente, de entropie destul de ridicată; cu alte cuvinte, adaptate. Binebine, ar zice un ecolog Înrăit - cu ghilimele - dar ce facem cu Welwitschia mirabilis, ce viețuiește În deșertul Kalahari, o fosilă vie, deci dintr’o epocă caracterizată de o entropie mult mai scăzută? Ea n’are nimic de-a face cu solul - scuze - nisipul, În care rădăcina doar
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
entropică, de calități ale mediului, favorizează biodiversitatea, Viața găsind forme noi cu care să populeze și să exploateze orice loc; ceea ce este ostil uneia, poate fi numai bun alteia. Modest-modest acest arțar, dar compensează prin perfidie. Puneți de aici Încolo ghilimele acestui cuvânt; e doar o figură de stil, căci natura nu e și nici nu produce ceva perfid. În ce constă perfidia? În gloanțele pe care le folosește În lupta cu ceilalți, arborii locului, cu totul deosebite de ale acestora
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
militare, aș fi avut relații bune, ba chiar foarte bune. Cred că și ei au simțit același lucru, la sfârșitul celor șase luni și un pic de servit patria. (Pasaj adăugat ulterior: odată cu trecerea timpului, cel mai mare "merit" (cu ghilimele) pe care îl acord timpului petrecut în armată este acela că am putut intui ce este acela un sistem concentraționar, care sunt regulile sale de funcționare etc. Fără armată aș fi citit altfel Primo Levy, Varlaam Șalamov sau Soljenițîn.) Din
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pe care le iubesc și stimez atât de mult. Lume aleasă pe sprânceană, băuturi și mâncare fină, mese savant așezate și prezentate. I-am cunoscut ca student în căutare de lucru, iar acum stau la masă cu foștii "stăpâni" cu ghilimele mari. Au fost și momente penibile: o "înaltă" funcționară de la Crucea Roșie își manifestă deschis neîncrederea față de România, pe care a vizitat-o chiar în noiembrie 1989. Să mă enervez? Ca occidental și observator neutru, are dreptate când descrie mizeria
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
este acest profesor pe care-l voi vizita eu peste câteva ore, s-au retras în apartamente bine păzite, închise cu gratii, ascunse în curți interioare pline de verdeață. Insule de Paris, cu alte cuvinte. Întrebarea mea de "barbar" (cu ghilimele) canadiano-român este următoarea: cât va mai dura liniștea din insulă ? (Pasaj adăugat ulterior 1: "Parisul, marele Paris, a devenit mic. Prea mic pentru puzderia de oameni care îi adăpostește. Strada e apoplectică, metrourile agonizează, magazinele sunt în pragul exploziei. Nu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
situații reale ca asta îmi amintește condiția mea de imigrant, de om făr' de țară. De fiecare dată, sentimentul este la fel de dureros. 20 iulie 2005 Geniul european al țiganilor din România. O clipă am dorit să trec cuvântul "european" între ghilimele, dar m-am răzgândit. Da, acesta este cuvântul, ei sunt de fapt adevărații europeni. Despre ce este vorba: cinci adulți plus un țigănuș de opt-zece ani făceau zgomot cât cuprinde pe una dintre arterele comerciale cele mai circulate din Geneva
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mic fabricant, cu șaisprezece muncitori. Cădeți, domnule Paraschivescu, în ideea eronată a celor de la Cadre, care mi-au hăituit și mi-au otrăvit toată tinerețea. R.P. Am folosit cu bună știință formula cadriștilor - poate că trebuia să pun mai apăsat ghilimelele. Îmi cer iertare. A.R. Passons. Țin minte însă că, ori de câte ori treceam prin fața biroului de Cadre, tremura inima-n mine. Tovarășul director de la Cadre avea un nume predestinat, se numea Șfichi. Am scris în volumul antologic Primul meu job, apărut
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
și superior. Disprețuiam tot ce era 43 omenesc, considerînd că aparține anima lității. Desigur, cele mai înfierate erau lucrurile ce țineau de „poftele trupești“, vorba lui Genny Fields. Am scris o „poezie“ intitulată „Cîntec campestru“, care era dată, integral, între ghilimele, adică, vezi bine, nu era discursul meu, ci al lor : „«Sîntem păstorii turmei/ Ai turmei de țîțe și craci.// Cu ea împreună/ noi paștem de zor/ dureroasa dulceață/ a grasului sol.// și tot împreună/ noi clămpănim gol/ răcoroasa, curata/ apă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]