2,403 matches
-
Amelia Prescott și simți că-i vine rău, dar își dădu imediat seama că înțelesese greșit. ― Să ucideți? ― zise el. Pe cine să ucideți? ― Pe cei aproape douăzeci de milioane de venusieni ― răspunse X. Stând în fotoliul rulant, părea un gigantic gândac de bucătărie din plastic ieșit dintr-un coșmar nebunesc. ― După cum trebuie c-o știi ― continuă el ― singura diferență între distrugere a douăzeci de sisteme nervoase omenești și distrugerea a douăzeci de milioane de venusieni constă în rezultanta emotivă produsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
aparatul de condiționare a aerului și tu ești singurul care... Se întrerupse brusc:) Ce-i? Am ajuns prea târziu? Diagnostică rapid. Din întâmplare, privirea lui Gosseyn se îndreptase spre corpul inert al Ameliei Prescott, care zăcea pe podea în apropierea giganticului Thorson. Într-o clipă memoria îi reveni. Și zise cu brutalitate: ― Prescott, au injectat ceva în brațul soției tale cu o clipă înainte de a fi doborâți de efectul pulberii de Drac. Asta trebuia s-o omoare. Examineaz-o. Acum că strania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
jumătate de oră. Într-un fel nu era prea rău. Deoarece cineva, care a fost în stare ca în numai o jumătate de oră să-și dea seama că poteca înflorită nu-i făcută pentru el, a făcut un pas gigantic înainte, către stăpânirea deplină a evenimentelor și circumstanțelor înconjurătoare. Desigur, era tentantă ideea să se ducă să se odihnească ore întregi pe o plajă de nisip, și să nu aibă altceva de făcut decât să-și exerseze mintea fără nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
avansa cu prudență. În ultima clipă se lăsă în patru labe. În secunda următoare, privea printre barele balustradei, în fața lui se adâncea o enormă tranșee cu pereți metalici, care reflectau mat lumina lămpilor atomice amplasate din loc în loc, în lungul giganticelor ziduri curbate. Tranșeea avea circa 3 kilometri lungime, un kilometru și jumătate lărgime și 800 de metri adâncime. Ocupând jumătate din fund, se afla un transportor spațial. O navă cum pământenii nu și-ar fi imaginat decât în visel" cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
și vizuală se risipi. Aureola verzuie din fundul tranșeii pâlpâi și se stinse. Marea astronavă de transport dispăruse. Patru proiectoare se reaprinseră. Srăluceau ca niște aștri în miniatură, dar lumina lor abia dacă putea risipi întunericul în care se cufundase gigantica tranșee. În apropierea lor, totul era iluminat ca-n plină zi. Dar strălucirea lor se pierdea în imensitatea hangarului. Sute de metri pătrați, în mijloc, dar și între proiectoare, rămâneau pierduți în umbră. Gosseyn ridică distorsorul și o porni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
totul era iluminat ca-n plină zi. Dar strălucirea lor se pierdea în imensitatea hangarului. Sute de metri pătrați, în mijloc, dar și între proiectoare, rămâneau pierduți în umbră. Gosseyn ridică distorsorul și o porni în lungul balustradei care mărginea gigantica tranșee. În fond, nici nu știa ce căuta. De un singur lucru era sigur: n-avea nici un chef să coboare acolo jos. Trebuia să se găsească undeva un mijloc să iasă din profunzimile acestor rădăcini. O scară, un ascensor, ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
adevărată ascensiune, în cățărare fiind nevoit să se folosească de neregularitățile lemnului uscat și mort. Orificiul prin care ieși la lumina zilei abia dacă avea înălțimea a două staturi de om și se afla la baza uneia din crengile unui gigantic arbore venusian. Marginile deschizăturii erau foarte neregulate. ceea ce îi conferea un aspect dintre cele mai naturale. Asemănarea cu sutele de alte scorburi ale arborelui impuse o fixare de repere foarte amănunțită. Remarcase deja că într-o parte unduia o preerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
tânguie. Enro cel Roșu personal îi trase un glonț în cap, în apropierea ochiului. Sălbăticiunea făcu un salt, apoi se prăbuși scâncind, zbătându-se spasmodic; un minut după aceea era moartă. Ceva mai târziu, pe drumul de întoarcere către acea gigantică combinație de conac de vânătoare și minister de externe, uriașul se apropie de ambasadorul Ligii. ― Frumos sport, nu-i așa? ― mârâi el. Dar, dac-am văzut eu bine, n-ați tras de loc? ― E prima vânătoare ― se scuză ambasadorul. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ordinea. Sunt convins că delegații Ligii nu se vor opune. 28 Întunecat, Gosseyn își privi inamicul intrând în cameră. Și acesta era Thorson din păcate, nu Crang. Să fi fost Prescott, și tot era mai bine; Dar nu, era Thorson. Giganticul dominator, cu ochi verzi, cu trăsăturile puternice ale chipului parcă cioplit ca în piatră, cu nasul acvilin ce-l făcea să semene cu un vultur cuceritor; buzele sale abia dacă puteau schița un surâs, iar nările îi palpitau vizibil în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ce se formă avea o veridicitate frapantă. Gosseyn avea impresia că privește prințr-o fereastră o scenă zgomotoasă și confuză, scăldată într-o lumină crudă. Fereastra, și ei odată cu ea, avansă, apoi se opri și imaginea prezentă dintr-o parte arborii gigantici. Iar, la poalele lor, oameni dormind pe sol. Mii de oameni. Erau îmbrăcați în uniforme verzi dintr-o țesătură foarte subțire. Era straniu să-i vezi pe toți acești oameni dormind în plină zi. Aceștia se mișcau, se agitau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cu miliardele sale de locuitori, nu puteau fi transpuse în cuvinte. Tocmai începuse să se întrebe ce rost avea prezentarea acestui spectacol ciudat, când deodată băgă de seamă că se petrece ceva cu unul, apoi cu un altul din arborii gigantici. Minuscule siluete omenești ― minuscule în raport cu decorul ― se revărsau în masă din tunelurile, din găurile și din scorburile enorme ale scoarței. Gosseyn privea încordat. Ajunse pe sol, siluetele se năpustiră la atac urlând. Era o priveliște insolită: se lăsau să cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
vânt, fiecare vibrație a eterului. Nu primi nici un răspuns. Complicatul lui sistem nervos nu înregistra nici o mișcare. Nimic nu vădea prezența acelor ființe, care erau unica lui sursă de hrană pe această planetă pustie. Corl se ghemui la sol - o gigantică siluetă felină zugrăvită pe fundalul de un roșu întunecat al cerului. Ai fi zis că-i caricatura unui tigru negru într-o lume de umbre. Ceea ce-l descumpănea era faptul că pierduse contactul. Era înzestrat cu un sistem senzorial care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de la un grup la altul, îmboldit de o foame ce-i dădea aripi, dar îl și înnebunea. Un vehicul se apropie de el, iar când se opri în fața lui, o cameră de luat vederi începu să înregistreze, bâzâind. Un perforator gigantic începu în clipa aceea să atace o stânca. Corl privea distrat toate aceste lucruri, care i se învălmășeau în minte, în timp ce trupul îi era mistuit de dorința de a porni pe urmele omului care plecase singur în oraș. Deodată, simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
mici. La un moment dat nu se mai văzu decât nava, cu sutele ei de hublouri scânteietoare. Aparatul se depărta repede de ea: după ce făcu un viraj de nouăzeci de grade, Corl apăsă pe accelerator la maximum. În urma lui, globul gigantic al navei devenise prea minuscul pentru a i se mai putea deosebi hublourile. În fața lui, Corl zări în schimb o mică sferă de lumina difuză - era desigur soarele propriei sale planete. Va construi pe ea, împreună cu ceilalți corli, o navă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
-se cu fața spre Morton, directorul va conduce o dezbatere privitoare la folosirea imensului capital științific cu care e înzestrată această navă. Domnule Morton, aveți cuvântul. Morton păși încet înainte. Statura lui înaltă și masivă părea mai puțin impunătoare sub giganticul panou de control din spatele lui. Ochii lui cenușii se rotiră prin încăpere fără să se oprească asupra cuiva, ca și cum ar fi vrut să-și dea seama de starea de spirit colectivă. După ce lăudă atitudinea căpitanului Leeth, directorul continuă astfel: - Analizându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
arzând în noaptea spațiului. Lester și oamenii lui localizară cinci planete îndeajuns de apropiate de acest soare, pentru a merita să fie studiate. Una dintre ele părea locuită: o lume de păduri virgine învăluite în ceață și pline de animale gigantice. După ce zbură la mică altitudine deasupra unei mări interioare și a unui imens ținut mlăștinos, nava se depărtă. Nu exista nici o urmă de civilizație, cu atât mai puțin vreun indiciu al civilizației superioare pe care avuseseră temei să o bănuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
vorba de o așezare îngropată - sau ascunsă - în mâlurile junglei. - Vom afla în câteva zile, spuse Kent, pe un ton foarte sec. Printr-o deschizătură practicată în scutul energetic, fură coborâte pe planetă o serie de agregate - excavatoare și macarale gigantice, benzi transportoare și alte utilaje - potrivit unui plan pus la punct cu atâta migală, încât, o jumătate de oră mai târziu, nava putu să se avânte din nou în spațiu. Operațiunile de excavare fură în întregime teleghidate. Niște oameni cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
bucăți pe secundă și socot că putem lăsa liniștiți mașinile să-și termine treaba. Am instalat un scut energetic limitat în jurul planetei, pentru a împiedica orice intervenție. Încă puțin și amicul nostru va începe să simtă un gol în stomacu-i gigantic. E timpul să pornim la drum. Timpul avea să vină, însă, abia peste câteva luni, când se hotărâră să pornească spre nebuloasa NGC-50 347. Astronomul Lester explică astfel sensul acestei alegeri: - Galaxia aceea se afla la o depărtare de nouă sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Glay de când a fost pictat acest tablou. Fara tăcu. Iată o însușire a soției lui cu care nu era de acord: felul ei de a-i aminti în mod inutil lucruri neplăcute. Știa exact ce voia să spună. Această societate gigantică și cu atâtea tentacule - Atelierele de Reparat Motoare Atomice Automate S.A. - căzuse sub incidența legilor statului cu clădirea ei de o frumusețe răpitoare, împotriva dorințelor consiliului sătesc și preluase deja jumătate din afacerile lui Fara. - Asta e altceva, mârâi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
față de cele inițiale. Oamenii mureau, se nășteau, se deplasau pe Marte sau pe Venus, pe lunile-satelit ale lui Jupiter, pe luna-satelit a Pământului, iar alții se întorceau, aterizând în fiecare minut, pe zecile de cosmodroame. Viața continua la proporțiile ei gigantice, iar aici se afla evidența. - Mai bine treci la coadă, i se adresă o voce prietenoasă lui Fara. După câte înțeleg, durează destul de mult procesarea unui caz individual. Fara se holbă la necunoscut. Avu impresia că i s-au aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ar fi trebuit să distrugă instantaneu toate structurile materiale, dar magazinele de arme nu sunt făcute din materie, în sensul acceptat al cuvântului, ceea ce conducătorii Imperiului Isher n-au știut niciodată. Așadar, a fost o interacțiune complicată a unor forțe gigantice, care s-a produs mai ales în Timpul în sine. Și așa a venit un om șapte mii de ani din trecutul îndepărtat. Recurgând la termeni exclusiv matematici, Hedrock descrise pe scurt acțiunea de balans dintre om și clădire, de îndată ce au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
CÎND SE OPRI LIFTUL. BĂRBAȚII CARE-L ÎNSOȚEAU ÎL PURTARĂ SPRE UN CORIDOR LAT ȘI\L OPRIRĂ ÎN FAȚA UNEI UȘI PE CARE SCRIA CU LITERE STRĂLUCITOARE: SOCIETATEA METEORIT SEDIUL PRINCIPAL HEDROCK ȘTIA CĂ ACEASTĂ FIRMĂ ESTE FALSĂ DOAR PE JUMĂTATE. GIGANTICUL TRUST MINIER ERA O FIRMĂ ADEVĂRATĂ, CARE FĂCEA AFACERI CU METALE ȘI PRODUSE MANUFACTURIERE. DE ASEMENEA ERA O FILIALĂ MAI PRESUS DE ORICE BĂNUIELI A ARSENALELOR, COLATERALĂ ȚELURILOR PRINCIPALE \ AFARĂ DOAR DE CAZURI CA ACESTEA, ÎN CARE DIFERITELE SALE BIROURI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
METRI ÎNĂLȚIME SE NĂPUSTI ASUPRA LUI. LABELE LUI CA NIȘTE BAROASE ÎL ARUNCARĂ ÎNVÎRTINDU-SE DE-A LUNGUL UNUI PERETE, AMEȚIT, CONȘTIENT DOAR PE JUMĂTATE ȘI CU UN GOL ÎN STOMAC. ÎNCERCĂ SĂ SE MIȘTE, SĂ SE RIDICE \ ȘI VĂZU GIGANTICUL ȘOBOLAN ALB REPEZINDU-SE CĂTRE EL, CU DINȚII MARI RÎNJIȚI, GATA PENTRU ATAC. PATRU HEDROCK AȘTEPTĂ CU ÎNCORDARE CRÎNCENĂ PÎNĂ ÎN ULTIMUL MOMENT CÎND MAI PUTEA INTERVENI. APOI VOCEA LUI BUBUITOARE UMPLU CAMERA CU ECOURILE EI AMENINȚĂTOARE. SE AUZI UN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
și el pe Greer. Din nou îl punea la încercare pentru a afla exact ce știe individul. Erau acolo macarale mobile, mașini de stanțat, aparate de sudură și de tăiere a metalelor, aparate de lustruit fin ― toate la o scară gigantică, așa cum se și cuvenea, și toate gata de acțiune ― așa cum își putu da seama dintr-o privire aruncată aparatelor de măsură care indicau că sînt puse sub tensiune. Întrebarea era dacă și Greer știe adevărul. Nu dăduse deloc semne în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
care se declanșase toată această luptă. Ieri (ah, și cît de îndepărtat părea să fie acest ieri!) nu avusese timpul să coboare pînă în această sală. Acum trebuia să stabilească bine programul în timp. Smulse capacul de protecție al sfredelului gigantic și-i îndreptă lumina penetrantă către acel puț de propulsie cu grosimea de zece metri. Văzu ceața întunecată ― și-și dădu seama de noul său eșec. Metalul era prea gros și prea tare. Avea prea multe straturi intermediare și prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]