3,612 matches
-
126. RMN extremități nativ genunchi stâng și cu substanță de contrast 850,00 127. RMN extremități nativ cot drept și cu substanță de contrast 850,00 128. RMN extremități nativ cot stâng și cu substanță de contrast 850,00 129. RMN extremități nativ gleznă dreaptă și cu substanță de contrast 850,00 130. RMN extremități nativ gleznă stângă și cu substanță de contrast 850,00 131. RMN extremități nativ alte segmente și cu substanță de contrast 850,00 ... 13. În anexa nr. 18, la articolul 4 alineatul
ORDIN nr. 3.253/772/2023 () [Corola-llms4eu/Law/274689]
-
127. RMN extremități nativ cot drept și cu substanță de contrast 850,00 128. RMN extremități nativ cot stâng și cu substanță de contrast 850,00 129. RMN extremități nativ gleznă dreaptă și cu substanță de contrast 850,00 130. RMN extremități nativ gleznă stângă și cu substanță de contrast 850,00 131. RMN extremități nativ alte segmente și cu substanță de contrast 850,00 ... 13. În anexa nr. 18, la articolul 4 alineatul (1), al cincilea și al șaselea paragraf se modifică și vor avea
ORDIN nr. 3.253/772/2023 () [Corola-llms4eu/Law/274689]
-
mult de lume, de mine și de tot, / Doar tu-mi rămâi pe clipă ca singura minune,/ Iar ochii tăi de înger, frumoși ca două mări,/ Nasc stele mari în flăcări când stai în rugăciune./ Trec norii precum magii și gleznele-ți sărută,/ Uimite constelații te vor etern a lor.../ Ningea apocaliptic din mine-un fel de iarnă,/ Și ne-am pierdut ca pruncii în zarea unui dor./ Departe-n jos, amurgul, se ridica în mituri,/ Priveam de sus, doi îngeri
ILARION BOCA ŞI LUMINA DIN CUVÂNT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378353_a_379682]
-
aripi de înger ploi divine, Zvâcnind în noi cu stropi de tinerețe. Culcuș își face primăvara-n noi, Adânc în suflet zămislind culoarea, Când înfloresc întru miresme ploi, Și ne îmbie de departe zarea. Mă-mbrac în văluri adiind pe glezne Când calc covorul fraged de răcoare: Nu știu pe unde, dar citesc în semne, Căci drumul mi-a marcat dâra de floare. Steluța CRĂCIUN Referință Bibliografică: Plouă cu mir / Steluța Crăciun : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1961, Anul VI
PLOUĂ CU MIR de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378493_a_379822]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > PROMENADA 2 Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 1961 din 14 mai 2016 Toate Articolele Autorului era atât de cald calmul tău dezlânarea fireasca lui prelunga lui curgere îmi topea rana de la glezne fidelitatea lui ca un preludiu îmi scormonea ca într-un sac edeme în loc de inele eu te tot întreb de escapade promenade să mi te fur algelor scufundate în marea ta de scoici amare Referință Bibliografică: PROMENADA 2 / Florica Ranta Cândea
PROMENADA 2 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378502_a_379831]
-
Publicat în: Ediția nr. 1972 din 25 mai 2016 Toate Articolele Autorului Cu vină strânsă din strămoși Fără de grâi, fără picioare Port prin coclaurii umbroși Destinul meu de târâtoare. Cum nu-mi găsesc un cer anume Care ar trece peste gleznă Străin și dușmănit de lume Mă ghemui mai adânc în beznă. Pripas pământului și rob Cu suflet veșted de pădure Mi-ndemn răbdarea că pe-un orb Durerea trupului sa-ndure. Cand spre amurguri au s-adape Cu sânge vreun
BLESTEMUL SARPELUI de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378881_a_380210]
-
măiestria toamnei. Asemeni unei prietene, pot să afirm: am fugit din larma lumii, m-am refugiat în șoapta vântului, aproape de orizontul mierlelor și al ciocârliilor. De dragul comunicării cu natura ies desculță pe iarba înrourată, rece, o las să-mi atingă gleznele, înfiorându-mă, stârnind în mine alergarea pe pajiștile gândului frumos. Îngenunchez în iarbă cu privirea spre cer și cu palmele mângâi firele fragede, mărind suprafața atingerii. Îmi îndrept apoi privirea în poenița din jurul meu și văd cum micile perle în
RADIOGRAFIA CLIPEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379065_a_380394]
-
te iubesc Tu, care știi că te iubesc, să nu te îndoiești niciodată de dragostea mea, indiferent de grotele în care îmi ascund talanții, de ploile ce se revarsă bezmetice peste brazda bucuriei, de florile ce-mi încununează încheieturile viselor, gleznele urcușului, indiferent de cortina ce se coboară cu trecut sau viitor peste trup! Tu, care știi că te iubesc, să nu uiți că zâmbetul tău însorit articulează fiecare sunet, că locuiești în mine, nepământean de frumos, ca într-un templu
TU, CARE ŞTII CĂ TE IUBESC de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379920_a_381249]
-
îmi par atârnate poemele, ca tablouri pironite și gheața se topește sub sensibilitatea fiecărui vers, în spatele poeziei se deschide un univers nebănuit, viu, colorat, cu multă lumină. Deșertul roșu tremurând sub lună sub ape Fâsâind sub poalele zeiței Mângâindu-I gleznele spumoase Sparte de discul auriu căzut în uitare Lumina răspăndea un cal zglobiu Și iubit Departe Argintul din spatele Oglinzilor de piatră dezvăluie din matcă și învăluie degrabă în mister, sub ochiul atent al cititorului și sub iscusința cu care autorul
UN RUBIN, CA UN TRON URIAŞ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381879_a_383208]
-
Erai. Nu mă iubi ca să dispar, nu ma lua în brațe, nu ma săruta nu mă risipi în ispite sub pleoapa timpului, grea, nu ma uită, iubite! Altădată crezând că ești vântul, pluteam prin suflul ochilor tăi îmi legăm de glezne pământul striveam sub copite nori gri biruiam cu arma secretă, cuvantul, mai știi? Astăzi, pe cerul roșu din inima ta rătăcesc, o frunză de cristal fără ram, prea devreme pentru a pleca, prea târziu să mai fiu înger. Atunci când eram
FRUNZA DE CRISTAL de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381891_a_383220]
-
cu un camion-cisternă care adusese petrol la Platforma chimică. Era o dimineață însorită de primăvară, dăduse floarea salcâmului, mirosea toată natura a lavandă, înfrunziseră pomii, un fel de verde prăzuliu pusese stăpânire pe întreaga pădure și iarba crescuse mare, până la glezne. Marika s-a desculțat și a luat-o la fugă prin acea iarbă, fugea ca nebuna cu părul vâlvoi și chiuia, dăduse năvală peste acea natură trezită proaspăt din latențele ei, se bucura ca un copil. Fermecată de prospețimea aerului
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381844_a_383173]
-
Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1710 din 06 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Se așază carele pe drumul cerului unul mai mare, altul mai mic. Noaptea-i sprâncenată ca o femeie, țigancă se joacă cu nervii ei ruginiți la glezne carnea se-nfioară de atâta așteptare. Scrisu’ -mi curge ca o smoală fierbinte. Atingerile nasc sentimente oarbe e o cădere în simțuri a cuvintelor șoptite se scutură de înțeles pe paturi de mărgăritar. Femeia se-nchide în priviri și surâde. În
FLUTURI DE TRUP de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381914_a_383243]
-
Acasa > Poezie > Delectare > NOAPTEA Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1927 din 10 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Noaptea, ca un șarpe negru cu limbi de foc, vine și mi se așează pe glezne. Apoi urcă-ncet spre tâmplă, singurul loc unde mai sălășluiești în mine. Cu răbdarea șarpelui înfometat mă înghite, iar trupul meu nemișcat alunecă în tunelul de smoală. Am obosit să visez într-un cub de gheață. Mâine, îmbrăcată cu pielea
NOAPTEA de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381971_a_383300]
-
unde vise-mpleticite rămân mai pe urmă și sunt duse de furnici departe și sunt prinse de păienjeni maraton al începutului mereu când te trezești dimineața în lianele somnului încă având imprimat pe obraz carul mic timpul ți se leagă de glezne face două trei noduri și te pune să sari și te pune să stai de-aceea ca de obicei mama se roagă crezând că n-o văd să mă prindă de mâna sufletului Dumnezeu. Referință Bibliografică: Ca și când ți-aș spune
CA ŞI CÂND ŢI-AŞ SPUNE ACUM, PRIVINDU-TE ÎN OCHI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382010_a_383339]
-
Mulțumi lui Iehova că toate au fost bune în ziua aceea, apoi îi zise soției sale : - Hannah, nu ai niște frunze de leac să-mi oblojesc piciorul? Azi mi-a căzut o piatră pe picior și mi s-a umflat glezna. Mi-e teamă să nu se umfle și mai tare, încât să nu pot merge mâine la lucru. Dacă mă vede beteag, ispravnicul faraonului nu mă primește la muncă, și atunci ce ne facem, de unde arginți pentru grâu ! - Vai, dragul
FĂCLII PE NIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382046_a_383375]
-
Logos Divin - Perfectă Rimă Spre epopee se înclină Și stele toate - fir cu fir Se-ntorc în inima-Potir * frânți în genunchi pe-un strop de rouă șoptim fețele lunii - două: căci între fulgere și beznă zării din Iuda doar o gleznă spre răsărit Ierusalim din cavalerii câți venim nu se zărește-n cavalcadă decât o înfocată SPADĂ JOACĂ DE ÎNGERI la cină - Dumnezeu zahăr le-a-mpărțit îngerilor : în zvăpăiată joacă - ei alb zahărul l-au împrăștiat - dulce viscolire a iernat - peste pomii
POEME PENTRU UN NOU AN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380564_a_381893]
-
generoși dați. Păstorii nu mai erau, iar turma sta încremenită în sârmele cocoțate pe trei rânduri ghimpate. Viața creștină mai gâlgâia pe undeva, pe sub plânsul înăbușit al Gliei înroșite. Surâsul încremenea și el prăvălit peste lanțurile care mușcau hămesite din gleznele uscate. Deseori rugile întemnițaților creștini erau înăbușite de zăngănitul ateu al cătușelor reci. Iertarea pentru călăi se ridica tămâie de pe trupurile frânte ale celor mereu torturați. Lacrimi de foc umezeau duios și deseori obrazii aprinși ai Moșului. Fierbințeala emoției ardea
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
aurie, răsfoind-o prea târziu... Când pomi-s orfani, dezbrăcați de vise verzi, Ca turcoazul din ochii tăi. O aud Agonizând, precum fluturii ei galbeni, Zburând peste mine... în armonie iluzorie Mai ieri, căutam bănuții de aramă, Care-ți acopereau glezna, Sărutată de marea, aflată-n viori de foc. Știi!... Știi, acum, numai eu o aud, În ghiocul adolescenței mele târzii, Când ascult murmurul iubirii Din armonia unei veri, secătuite Și acoperită cu frunze, ca și chipul său... S-a micșorat
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
în toamna aurie, răsfoind-o prea târziu...Când pomi-s orfani, dezbrăcați de vise verzi,Ca turcoazul din ochii tăi. O audAgonizând, precum fluturii ei galbeni,Zburând peste mine... în armonie iluzorieMai ieri, căutam bănuții de aramă,Care-ți acopereau glezna,Sărutată de marea, aflată-n viori de foc.Știi!... Știi, acum, numai eu o aud,În ghiocul adolescenței mele târzii, Când ascult murmurul iubiriiDin armonia unei veri, secătuiteși acoperită cu frunze, ca și chipul său...S-a micșorat ora de
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
haină, cu chipul Lui Dumnezeiesc de Taină: „Toți trei se-ntâlniră sub <>/ pe „calea bătută de turma lăptoasă”.../ Aud recitarea din vocea lor joasă/ în inimi, în gânduri, doar Alfa- Omega.../ și Craii suiră spre <>...// Brățara luminii le joacă pe glezne/ cu sprintene-ntreceri de mult întrecut-au.../ Pofti-i-aș s-adaste căci lung drum bătut-au.../ La țărmul doririi să-i poarte mai lesne,.../ Cometa se face când Cruce când iesle!...” (Virgil Maxim, Nuntașul Cerului.Ed. Sălajul S.R.L. Zalău
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
Îl aflu în gândirea și inima oricui;/ E lege, rațiune, metodă și sistem,/ E însăși cheia lumii, iar eu sunt geniul lui.” (Constantin Oprișan, Mlaștină lirică-Cărțile Spiritului și alte poezii.Ed. Christiana, București, 2009) Picăturile de viață ce cad de pe gleznele și zalele reci ale Robilor, suie în potirul de jertfă ca un dor mistic adus Mântuitorului Iisus. Dârele de sânge pe care le lasă acele lanțuri pe unde sunt târâte se aprind în muguri de jertfă, ca beteala unui Colind
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > DRUMUL SPRE MINE Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2172 din 11 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Pe drumul spre mine mai șchioapăt puțin, Mi-e glezna strivită de marginea gropii. În sufletu-mi ars - chinuit beduin, Pustiul de vise-și adună azi snopii. Umbrela de gânduri m-acoperă-ncet, Pășesc temător sub plăpânda corolă. Prin resturi de clipe-o potecă de-ascet - Confuză, constat că posedă parolă. Pe-
DRUMUL SPRE MINE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2172 din 11 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381118_a_382447]
-
cu noi în celule „Voi n-ați fost cu noi în celule/ să știți ce e viața de bezne,/ sub ghiare de fiară, cu guri nesătule,/ voi nu știți ce-i omul când prinde să urle,/ strivit de cătușe la glezne.// Voi nu știți în crunta-nchisoare/ cum mintea, speranța și visul,/ când ușile grele se-nchid în zăvoare,/ și-n teama de groaznica lui încleștare/ pe sine se vinde învinsul.// Când porțile sparge-se-or toate/ și morții vor prinde
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
clădite-n labirinturi, Candide rămășițe stocate în arginturi Își țes nevolnicia în clipele severe. Se-mbracă-n țurțuri gândul - o pojghiță naivă De vise-n carantină, zăcând debusolate, Proclamă-n zori destinul cu-a sa acuitate, O primăvară frântă sub glezna-i incisivă. Rescrie răsăritul letargice memorii, Ni-e pavăză lumina, zâmbind obsecvioasă, Ne-apasă greu pe umeri simțirea vanitoasă, Prin faldurile sorții rămânem cascadorii.... Referință Bibliografică: CÂND SUFLETE DE CEARĂ... / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2353, Anul
CÂND SUFLETE DE CEARĂ... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381203_a_382532]
-
nevoie de tumult și patimi Așa cum vântul mângâi-o tulipă Și soarele sărută norii-n lacrimi. Căutăm privirea ploilor de stele Arșița mistuitoare a nopților în doi Tremurul spastic al pleoapelor grele Lacrimile ploilor adunate-n noi. Căutăm iarba ce gleznele sărută Atingerea fierbinte a razelor de soare Curcubeul genelor cu lucire mută Căutăm lumea scăldată în visare. Căutăm amintiri, visuri și speranțe Chiar dacă iubirea moare-n deziluzii Căutăm sălbatic printre discrepanțe Râsetul de frunze , norul de iluzii. Căutăm fericirea dragostei
CĂUTĂM, CĂUTĂM... de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381349_a_382678]