4,520 matches
-
pași de el, exact așa cum își dorise. Nici că se putea o situație mai bună pentru el. Ridică țeava armei și începu să tragă. La început o serie scurtă, mai apoi în rafale, foc de secerare, până ce goli tot încărcătorul. Gloanțele treceau ușor prin valurile de negură ce nu încetau să clocotească în fața sa. Nu păreau însă să aibă vreun efect, peretele lichid era tot acolo. Aruncă sectorul consumat și îl atașă pe următorul. De data aceasta trăgea în serii scurte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sectoare pline, însă își dădu seama că nu mai avea rost să irosească muniția. Era clar ca lumina zilei că nu așa putea să omoare animalul. Abia acest gând îl înspăimânta de-a binelea. Din moment ce chestia aceea era imună la gloanțe, cum o putea omorî? Ce întrebare stupidă! Mai întâi, trebuia să afle ce era lucrul acela? Observase că nu putea ieși în lumină, poate că asta era metoda. Se întoarse la mașină și deschise torpedoul. Răscoli înăuntru, aruncând de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
volanului și își cuprinse capul în mâini. Avea nevoie de timp de gândire. Trebuia să înțeleagă cu ce are de a face, dacă va fi în stare să o facă. Nu știa mare lucru în plus față de dimineață. Aflase că gloanțele trec prin ea fără să o afecteze, ceea ce însemna că nu este o ființă vie. În ciuda convingerii lui Vlad Mihailovici, nu aveau de a face cu un animal, nu exista pe pământ o ființă vie în care să golești două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
întâi răzlețe, apoi în rafale lungi. Își dădu imediat seama ce însemna asta, bestia ajunsese deja acolo. I se făcu dintr-o dată milă de oamenii săi, bieții de ei, credeau că o pot opri trăgând în ea. Nu știau că gloanțele nu au nici un efect. Dacă n-ar fi pierdut timpul sus, pe platou, poate că ar fi apucat să îi pună în gardă. Când mașina intră în incintă, zgomotele luptei încetaseră. În curtea uriașă nu se vedea țipenie de om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
birou. E un monstru, începu să turuie Boris într-un suflet, o arătare care ucide orice suflet de om. Am văzut! spuse Vlad. Sălășluiește sus, la peșteră, așa cum ți-am spus. Am încercat s-o ucid. N-am putut. Oricâte gloanțe am tras în ea, nu s-a întâmplat nimic. Așa e, aici a fost război în toată regula. Acum, mă crezi? Din moment ce ai văzut cu ochii tăi, înseamnă că trebuie să mă crezi. Vlad Mihailovici dădu din cap aprobator. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în mașină. Exact așa s-a întâmplat și aici. Imediat ce am auzit primul foc de armă am alergat la fereastră ca să văd ce se întâmplă. Nici unul dintre cei aflați afară n-au scăpat. Se apropia de ei, indiferent de câte gloanțe trăgeau aceștia. Imediat ce ajungea deasupra lor, mi s-a părut că se prăbușește peste ei. Nu dura mai mult de un minut, după care se îndrepta spre următorul. Băieții s-au luptat ca niște lei, numai că n-au avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îndoială că pistolul se afla în mâna lui. La fel de sigur era și că nu va ezita nici un moment să tragă asupra lui. Poate că nu l-ar fi nimerit în genunchi, așa cum promisese, dar în mod cert, de la distanța aceea, glonțul nu și-ar fi greșit ținta. Se mută în partea stângă. Nici aici situația nu era mai bună, deși poate că ar fi putut încerca ceva. Corpul cilindric îl proteja de privirile mercenarului. Dacă se strecura pe lângă peretele metalic, putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dar îi era clar că atacatorii nu glumeau, glontele îi șuierase pe la ureche, chiar îi simțise fierbințeala pe obraz. Aruncă arma și rămâi pe burtă cu mâinile și picioarele crăcănate! urlă din nou Pohoață cât putea el de tare. Următorul glonț ți-l bag direct în spinare. Ieșise de după movila de pământ și se apropia încet de mercenarul întins în mijlocul drumului. Cu vârful pantofului îi îndepărtă picioarele lui Boris, astfel încât acesta să nu se poată ridica de jos, după care, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
băilor care protejează băile aurifere din Munții Apuseni, dar, în viziunea prozatorului, vâlva de pe Muntele cel Rău e un personaj malefic, ceață și fum, ucide pe toți cei care îi doresc aurul, nu poate fi ucisă de nimeni, nici măcar de gloanțele mafioților basarabeni, cu școală în Afganistan, poate fi ocolită câtă vreme va rămâne închisă undeva, definitiv, dar când este eliberată dintr-o întâmplare așa începe romanul lui Dan Tomorug -, ucide pe oricine se află în preajma sa, pe Muntele Rău. Dan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cincisprezece luni de Închisoare. Însemnat cu pecete de anarhist, alungat de prieteni, dar neînduplecat, va pricepe că nu prin cărți se va putea Îmbuna lumea, așa că Într-o dimineață de iulie a anului 1877 Își va zbura creierii cu un glonț. „Ar fi meritat o soartă mai bună“, va spune Norman Kohn. „A avut un extraordinar simț al premoniției În privința forțelor care vor lua amploare În anii de după moartea sa, provocînd cataclismul politic al secolului nostru.“ 15. Grație unei „manipulări ordinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ediției apelase la documentația lui monsieur Junius, pe care se bazase și versiunea italiană a lui Preciozie din același an. Comentariile din ziare pe marginea ediției maghiare (1944), Însoțite de opiniile unui oarecare Laszlo Erne, vor avea un ecou imediat: gloanțe trase dintr-o pușcă de vînătoare chiar În fereastra casei noastre. Aș putea spune că am simțit chestiunea Conspirației chiar pe pielea mea.) 19. Este foarte probabil ca această carte să fi produs o puternică Înrîurire nu doar asupra fostului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
stătea căpitanul Wirt. În buzunarul de sus al tunicii militare, În stînga, avea un exemplar al Conspirației legat În piele, tipărit la Editura Der Hammer În anul 1933. Citise undeva că acea carte salvase pe frontul rusesc un tînăr subofițer: glonțul tras dintr-o pușcă cu lunetă se oprise Între paginile ei, tocmai În dreptul inimii. Cartea aceea Îi insufla siguranță. TIMBRE ROȘII CU CHIPUL LUI LENIN Cântarea cântărilor STIMATE DOMN, În cadrul unei conferințe pe care ați susținut-o În rue Michelet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
o cutie de alamă care Încă mai mirosea a biscuiți de Camprodón. În ea țineam tot soiul de ciurucuri, de care Însă eram incapabil să mă despart: ceasuri și stilouri stricate În mod iremediabil, monede vechi, bibelouri, bile, cartușe de gloanțe pe care le găsisem prin parcul Laberinto și cărți poștale vechi, cu Barcelona Începutului de secol. Printre toate acele mărunțișuri plutea Încă vechea bucată de ziar pe care Isaac Monfort Îmi notase adresa fiicei sale Nuria, În seara cînd mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
timp după izbucnirea războiului, un angajat de la morgă a sunat la editură să ne spună că primiseră cadavrul lui Julián Carax cu trei zile În urmă. Fusese găsit mort pe o străduță din Raval, Îmbrăcat În zdrențe și cu un glonț În inimă. Avea asupra lui o carte, un exemplar din Umbra vîntului, și pașaportul. Ștampila arăta că trecuse granița cu Franța În urmă cu o lună. Unde fusese În tot acest timp, nimeni nu știe. Poliția l-a contactat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
în datoria de a fi respectat și îndeplinit, Cu predici civice, cu demagogii din acestea, o spun fără intenția de a jigni, nu ajungem nicăieri, stare de asediu peste ei și vom vedea dacă îi doare sau nu, Doar dacă glonțul nu va ieși pe partea cealaltă, spuse ministrul justiției, Nu văd cum, Deocamdată nici eu, dar va fi doar o chestiune de așteptare, nimeni n-a îndrăznit să conceapă că vreodată, în vreun loc din lume, s-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
lacul și femeia cu găleata înclinată. Sub pom era încă un pic răcoare. Își acoperi picioarele cu poalele pardesiului și se așeză comod suspinând de satisfacție. Bărbatul cu cravata albastră cu buline albe veni prin spate și-i trase un glonț în cap. După două ore ministrul de interne susținea o conferință de presă. Era îmbrăcat cu cămașă albă și cravată neagră și avea pe chip o expresie mâhnită, de profundă durere. Masa era acoperită de microfoane și avea ca unic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
a fost deja denunțat. Din nefericire n-a fost vorba de un deces natural, ci de o omucidere deliberată și cu premeditare, operă, fără îndoială, a unui profesionist dintre cei mai răi delincvenți, dacă avem în vedere că un singur glonț a fost suficient pentru consumarea atentatului. Bineînțeles că imediat toate indiciile au arătat că a fost vorba de o nouă acțiune criminală a elementelor subversive care continuă, în vechea și nefericita noastră capitală, să submineze stabilitatea funcționării corecte a sistemului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
M-am gândit la ea, acolo jos, sub pământ, în acea primă noapte de exil. Am plâns ca un copil. Au trecut zile, nu mai știu câte. Și nopți. Nu mai ieșeam. Oscilam. Ezitam. Luam carabina lui Gachentard, puneam un glonț în magazie, îmi băgam țeava puștii în gură. Eram beat de dimineața până seara. Casa începea să arate ca o fundătură ce mirosea a canal. Îmi trăgeam forța din sticle. Uneori urlam și loveam în pereți. I-am dat afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
multe scrisori de la dumneavoastră, am crezut de cuviință să vă anunț tragica sa dispariție. Vă înțeleg durerea și vă rog să primiți cele mai sincere condoleanțe. Căpitanul Charles-Louis Brandieu E straniu cum poate să vină moartea. Nu sunt numai cuțitul, glonțul sau obuzul: o scrisorică poate fi de ajuns, o simplă scrisoare plină de cele mai bune sentimente și de compasiune poate ucide la fel de sigur ca o armă. Lysia Verhareine a primit această scrisoare. A citit-o. Nu știu dacă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ca să le mai vâr oamenilor În minte lozinci periculoase și găunoase. L-aș putea determina pe vreun sărman capitalist inofensiv să aibă o legătură vulgară cu vreo bombă sau pe vreun amărât de bolșevic inocent să prindă din zbor un glonț de mitralieră... Tom Își pierdea răbdarea sub acest tir neprietenos Împotriva conexiunii dintre el și The New Democracy. - Dar ce legătură au toate astea cu plictiseala ta? Amory a decis că aveau o legătură destul de strânsă. - Eu unde mă potrivesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
în întregime, dar moartea nu s‑a instalat încă. Mama zace ca un morman de carne horcăind pe linoleumul din hol; nu se știe dacă creierul ei mai funcționează, probabil că nu. Rainer lasă pistolul, care nu mai are nici un glonț, și se duce la closet de unde ia un topor ascuțit, de 1,095 kg. Lama toporului are lungimea de 11,2 cm. Ciudat e că în tot timpul crimei tata stă liniștit în sufragerie, îmbrăcat cu o vestă croșetată peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
care zace în hol grămadă, horcăind și cu spume la gură, și‑o lovește cu toporul. Încă nu se gândește la nimic, nici dacă‑i bine, nici dacă‑i rău. Nu vrea decât să lovească mortal. Când a tras ultimul glonț, a știut deja că va recurge la topor ca să‑și desăvârșească opera. Nici unul nu vorbește și nu țipă. Mama e întinsă pe burtă și în felul acesta e omorâtă în lovituri. Moare. Rainer n‑o clintește nici măcar cu un milimetru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pungă de hârtie, la un loc cu cămașa. Îmi dădu un Walther PPK. Mi-am apropiat de nări capătul țevii și am mirosit uleiul de armă. Apoi am manevrat încărcătorul și am văzut că pe țeavă nu era nici măcar un glonț, deși magazia era plină. Apoi am tras siguranța. Inițialele lui Bruno erau îngrijit scrijelite pe metalul negru. — Da, e arma lui Bruno, le-am zis. Se pare că nici măcar nu a apucat să pună mâna pe ea. Aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cap: — Mă tem că da. Și mai e ceva. Deubel are în buzunarul de la haină un revolver cu șase focuri. El zice că e doar pentru cazul în care își pierde vreodată pistolul Walter. Un revolver ca ăsta folosește un glonț de aceeași mărime cu a celui care l-a ucis pe ceh. — Așa zice? Am din ridicat din sprâncene. — Deubel a fost întotdeauna convins că, chiar dacă Bautz n-ar avea nici o legătură cu cazul nostru, locul lui tot la închisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
rău, Grigore, și cu oarece rușine...". * Oare de ce "cu părere de rău" și cu "oarece rușine", rostise țăranul-soldat Constantin Hogaș la mormântul tovarășului său cel scăpat de timpuriu de mustrare proprie? Să se fi gândit oare că va fi nimerit glonțul său în unul din vechii tovarăși de luptă de la Odessa și de la Stalingrad, care-i ofereau, în pauzele dintre tirurile sovietice, parfumatele țigări nemțești? Dar ce să mai lungim vorba: „À la guerre comme à la guerre”, a zis francezul
ACTUL DE LA 23 AUGUST 1944 ŞI...VOLUNTARII DIN CIOHORĂNI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364350_a_365679]