KorAP: Find »[drukola/base=grâu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...42 43 44 ...641 >

16,018 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792

simplu! spuse Gagu. Și agățându-se de roțile avioanelor ghiftuite, urmat de Tomaida, Mutu, Fați, Dădârlad, Niftode și Cuprian și, cât ai clipi, de picioarele lor, brăilenii, spre dimineață, după un zbor greoi ne-am dat drumul pe munții de grâu din partea de sud a orașului. Zeci de mii de oameni, excavatoare, buldozere, macarale, tancuri, veterani ai războaielor mondiale lopătau grâul în vagoanele strălungilor trenuri și noi schiam pe pârtiile afânate până la malul dihaniei leneșe, Dunărea, unde marinarii, profesorii, muzicienii, actorii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
cât ai clipi, de picioarele lor, brăilenii, spre dimineață, după un zbor greoi ne-am dat drumul pe munții de grâu din partea de sud a orașului. Zeci de mii de oameni, excavatoare, buldozere, macarale, tancuri, veterani ai războaielor mondiale lopătau grâul în vagoanele strălungilor trenuri și noi schiam pe pârtiile afânate până la malul dihaniei leneșe, Dunărea, unde marinarii, profesorii, muzicienii, actorii, miniștrii, pușcăriașii și gravidele încărcau grânele în șlepurile care-și așteptau rândul cuminți, înșirate unele în spatele celorlalte, tocmai de la izvoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Zeci de mii de oameni, excavatoare, buldozere, macarale, tancuri, veterani ai războaielor mondiale lopătau grâul în vagoanele strălungilor trenuri și noi schiam pe pârtiile afânate până la malul dihaniei leneșe, Dunărea, unde marinarii, profesorii, muzicienii, actorii, miniștrii, pușcăriașii și gravidele încărcau grânele în șlepurile care-și așteptau rândul cuminți, înșirate unele în spatele celorlalte, tocmai de la izvoare. * * * Î ncerc să mă reclădesc din țesălatul cailor asudați, din nări ies aburi, din carnea tremurândă, lacrimi de sudoare, din copite, neliniștea trepidațiilor, pocnetul genunchilor fragili

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Brăila, iar repartiția mi-a fost dată la Călan, dar am adus Călanul în Brăila! Alopații, legați prin cordon ombilical nevăzut de orașul veșnic, Brăila, lăsau urmași peste tot, fapt pentru care mulți ardeleni aveau trăsături bărăganice: chipul de culoarea grâului, ochii precum balta dunăreană, verde-solar, iar gândirea pigmentată cu înțelepciune, dar și cu șiretenie, amintea de carasul cu reflexele lui imprevizibile. Dar, mai ales, femeile frumusețea lor o datorau acelei Brăile rămase printre ochiurile plasei urâtului germinat de oamenii care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
străbătute de oraș, iar viitorul le țâșnea prin țâțele atât de bine sculptate! Cariatidele teatrului le priveau cu invidie. Toate calitățile acestei frumuseți sculpturale izvorau din pământul Bărăganului. Aleargă o fecioară goală cu părul negru despletit printr-un lan de grâu copt. Și, alături, o căprioară. Și adaugă și un fuior de apă, afluent grăbit spre mumă-sa, Dunărea. Și să vedem pe care o strângi în brațe? Nehotărârea e uriașă, ca frumusețea însăși. Și roagă-te la Divina Mamă a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-te la Divina Mamă a Naturii să stingă o clipă Wații Soarelui și să ghilotineze zarea cu cortina înstelată a nopții luminată de veioza de pe noptieră a Lunii. Și alergați Fecioara goală, cu părul negru fluturând prin imensul lan de grâu copt. Alături, căprioara sorbind apă din afluentul grăbit spre ugerul Dunării. Dacă poate spune Luna că a negociat cu Soarele pentru a privi mereu acest tablou unic al Brăilei, înseamnă că recursul la acest proces civil va dura câteva veșnicii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
stejar, boante la provă și la pupă, legate câte două în paralel cu alte trunchiuri de salcâm. Fiecare luntre dispunea de un capac bombat, care avea să etanșeze conținutul pe parcursul drumului fără pulbere. Sutele de mii de ambarcațiuni încărcate cu grâu și miere de albine fierbinte așteptau, cu capacele ridicate, fecioarele. Ca la un semn a venit apusul, când soarele își luă rămas bun, fluturându-și eșarfele însângerate. Și fetele au urcat în bărci. Capacele au fost trântite cu zgomot și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
în care plecam, ușor întristat, ușor îndoit de adevărul mitului prin moarte, când un foșnet mi-a întors privirile spre întunericul mișcător al Dunării. Din spatele unei epave, s-au ivit, parcă plutind, parcă alunecând, două fecioare, una cu trupul de grâu, cealaltă de miere, doua zâne galbene ca Luna plină, cu obrajii arzând ca Luna nouă. Iubitul fetei de miere apăru în fugă și, luându-și frumoasa în brațe, s-a depărtat în grabă. Am fugit mi-a șoptit fata grâului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
grâu, cealaltă de miere, doua zâne galbene ca Luna plină, cu obrajii arzând ca Luna nouă. Iubitul fetei de miere apăru în fugă și, luându-și frumoasa în brațe, s-a depărtat în grabă. Am fugit mi-a șoptit fata grâului m-a sufocat infinitul! Două ființe strâns lipite mergeau acum încet pe malul Dunării către câmpiile de la marginea orașului. Adăpostiți de noapte, acoperiți de liniște, mânați de bucuria atingerii. Nemoartă, nevie, se lipea strâns de umărul meu. Frumoasă și nepământeană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
în seamă o ființă uitată de mult și despre care părinții nici nu mai erau siguri dacă fusese reală sau doar o toană de a tinereții lor nebune, mai ales că fata lor era acum altfel, avea aură galbenă ca grâul, rochia mulată pe trup din spice de grâu și era sălbăticită întru totul. Fugea de oameni, dormea în hambare vara, iarna în hrube, nimeni neavând de unde să afle secretul paternității depline asupra acestei făpturi nemoarte, nevii, deseori încarcerată în alcovul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
despre care părinții nici nu mai erau siguri dacă fusese reală sau doar o toană de a tinereții lor nebune, mai ales că fata lor era acum altfel, avea aură galbenă ca grâul, rochia mulată pe trup din spice de grâu și era sălbăticită întru totul. Fugea de oameni, dormea în hambare vara, iarna în hrube, nimeni neavând de unde să afle secretul paternității depline asupra acestei făpturi nemoarte, nevii, deseori încarcerată în alcovul meu, în care predam arta iubirii unicului student

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
nemoarte, nevii, deseori încarcerată în alcovul meu, în care predam arta iubirii unicului student desprins din Rai, dar cu însușirile Iadului. M-am înțeles cu tânărul înrobit după fata de miere și am îmbrăcat-o de asemenea în straie de grâu. E drept: când mergeau împreună prin oraș, roiuri de albine întunecau cerul, mai ales în preajma uneia, mai ales, pentru că mătasea broaștei dăinuia din dragoste pe trupurile lor, mirosul creând pârtie zeițelor prin mulțimi. * * * P entru prima oară, în lume era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Avioanele, submarinele și cuirasatele părăsiseră teatrele de război, cui le vrea să se spele pe cap cu ele. Portavioanele, mașinile blindate, tancurile aveau altă treabă de făcut, mult mai serioasă decât lupta pentru supremație. Și mai demnă decât supremația însăși: grâul. Care înlocuia armele clasice și rachetele cu focoase nucleare. Acum nu mai e un secret pentru nimeni: motorul cu benzină devenise antic, cel cu gaz, relicvă de ev mediu, nu mai facem vorbire despre cel cu apă sau pe bază

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
nu mai e un secret pentru nimeni: motorul cu benzină devenise antic, cel cu gaz, relicvă de ev mediu, nu mai facem vorbire despre cel cu apă sau pe bază de deuteriu: un romantism desuet, toate, absolut toate, funcționau cu grâu. Prin dezintegrare, desigur. Aprinderea se făcea cu benzina dintr-o brichetă. Oamenii de știință căutau acum să atragă de partea lor investitori în fabricarea acestor minuscule piese cu rezervor. Invitație nu prea luată în seamă de bursă, pentru că industria de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
pe Dumnezeu, dar îl simt prin vânt, prin ploaie, în mișunatul gângăniilor, în cântecul greierilor, în razele soarelui, căruia îi mulțumesc prin respirația lor. Iubirea Pământului care ne ține strâns la sân. Ne ține! Ne ține! Ne ține! * * * V ine grâul! se auzea prin difuzoarele mașinilor de poliție. Nu intrați în panică! Rămâneți pe locurile dumneavoastră! Calamitatea care se anunța a luat orașul prin surprindere în dimineața zilei de 15 iunie. Alertați, pompierii au lăsat pentru intervenție două furgonete superdotate în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-urile armatei se intersectau cu Jeep-urile Jandarmeriei și cu amfibiile Marinei de Frontieră. Locatarii din cartierele mărginașe, Viziru, Buzăului, Lacu Dulce, cartier Progresul, Vidin și Pisc, ieșiseră din case. Cei din centrul orașului, fiind informați telefonic despre degringolada venirii grâului, fapt fără precedent în istoria Bărăganului, știindu-se faptul că păioasele cu pricina n-au fost niciodată agresive în comportamentul lor, cu atât mai mult cu cât se știa că, deși erau un popor numeros, nu avuseseră niciodată idei revolute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
de fier striat φ10, o dormeză, două parazăpezi și un stabilopod rătăcit cine știe cum. Și, înșirate în spatele lor cu stroboscopul girofarelor feliind întunericul, mașini de poliție și cele ale Salvării. Ca o imensă legiune luminată de făclii se zărea, în depărtare, grâul. Polițiștii țineau legătura prin stație cu colegii lor din celelalte fronturi mai bine dotați logistic și având ca avantaj și bariera Dunării, pe când aici baricadele nu ar fi putut opri o eventuală înaintare prin învăluire a grâului. A legiunilor sale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
zărea, în depărtare, grâul. Polițiștii țineau legătura prin stație cu colegii lor din celelalte fronturi mai bine dotați logistic și având ca avantaj și bariera Dunării, pe când aici baricadele nu ar fi putut opri o eventuală înaintare prin învăluire a grâului. A legiunilor sale dinspre Chiscani și Albina. Cu toții priveau la imensitatea galbenă din față, întunericul din est sau din vest putând fi oricând străpuns și forțele umane distruse. Oceanul nopții s-a desfăcut în două, lăsând vederii un canion larg

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Cu toții priveau la imensitatea galbenă din față, întunericul din est sau din vest putând fi oricând străpuns și forțele umane distruse. Oceanul nopții s-a desfăcut în două, lăsând vederii un canion larg, mărginit de apele zidurilor de noapte. Strategia grâului s-a dovedit atât de inedită, încât pompierii au pornit de spaimă tunurile cu apă în locul aruncătoarelor de flăcări. Noroc că ordinul Primarului a sunat sec: Stop, e o cacealma! Într-adevăr, pe autostrada creată ad-hoc înaintau patru trailere cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
sec: Stop, e o cacealma! Într-adevăr, pe autostrada creată ad-hoc înaintau patru trailere cu utilaje de la cele două laminoare dezmembrate imediat după Revoluție. Un șofer gras coborî din cabină și arătând spre fabricile bucăți, spuse cu mândrie: Pentru baricada grâului și-și șterse ceafa groasă cu o basma înflorată. În câteva minute, șeile au fost descărcate și, după puțin timp, Primarul spărgea sticla de șampanie pe noile baricade. Canionul a fost inundat la loc de întuneric, iar Scylla și Caribda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
înflorată. În câteva minute, șeile au fost descărcate și, după puțin timp, Primarul spărgea sticla de șampanie pe noile baricade. Canionul a fost inundat la loc de întuneric, iar Scylla și Caribda și-au închis trecerea. Milioanele de făclii ale grâului pâlpâiau amenințător fără a da semne de retragere. Când noaptea a început să caște de ziuă, i-a luat locul bezna cosmică. Stelele își strânseseră și ele rândurile, încât nu mai știai dacă făclii sunt cele de sus și stele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
închisori C.I.A. și holocaustul crapilor! Noaptea a durat cam cât ar citi secretara Primarului Dicționarul Explicativ al Limbii Române, Ilustrat, cu abrevieri cu tot, în timpul ședințelor de fitness. Trupele au rămas pe poziție, atât cele umane, cât și cele ale grâului. Nu se știe dacă dintre adversari cineva a cedat, dar sigur în rândul militarilor s-a instalat plictisul. S-au recrutat noi combatanți, au fost chemați rezerviști din casele de bătrâni, aziluri de nebuni și din canalizările orașului. Au fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
în valută, își vânzoleau ecusoanele capsate pe coadă, mândri de noua misiune, la care nici Talpa Iadului nu s-ar fi așteptat. Cert e că în partea adversă nu se simțea, psihologic, nicio cedare. Foșnind, luminând și vălurindu-se continuu, armata grâului nu voia să plece. Pe când reporterii au îmbâcsit ecranele cu știri transmise prin negociere, cu timpi de antenă egali pentru fiecare post în parte, armata, la ordin, se retrase. Au rămas câțiva dulăi vegetarieni, hrăniți de la buget din rezervele de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
brăileni, vreo zece căței care se făceau că scanează, în realitate pândeau resturile de la masa dulăilor, și doi sau trei draci excluși din Iad, din varii motive, precum și un extraterestru care își pierduse telecomanda pentru a se reîntoarce în virtual. Grâul nu s-a mișcat un centimetru nici înainte, nici înapoi. O ciudățenie tulbură viziunile paranormalilor angajați. Dedublările lor nu se mai întorceau, trupul spionilor minții căutându-și identitatea pe străzi, prin hrube, în abatoare și chiar printre actorii teatrului. La

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
O ciudățenie tulbură viziunile paranormalilor angajați. Dedublările lor nu se mai întorceau, trupul spionilor minții căutându-și identitatea pe străzi, prin hrube, în abatoare și chiar printre actorii teatrului. La început, un copil s-a plâns la școală că visa grâu. A fost de ajuns ca la Inspectoratul Educației să vină plângeri și de la alți elevi. Părinții și profesorii aveau același vis: grâul. Preșcolarii foșneau prin grădinițe fără să-și dea seama că imită grâul din visele educatorilor: unii visau câteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]