2,083 matches
-
care a întins cerurile și a întemeiat pământul...” (C) Maœœ"’ :e>ar YHWH ‘al Yiœer"’Ql ne’um YHWH NÄ”Qh š"mm we-YosQ: ’"reț we-YoțQr róaƒ ’":"m beqirebÄ (Zah 12,1): „Proorocie. Cuvântul Domnului asupra lui Israel. Așa grăiește Domnul, Care întinde cerurile că un cort, Care pune temeliile pământului și Care zidește duhul omului înăuntrul sau.” (BS) Semnificație de bază: întemeietor al universului vizibil (+ analogie antropomorfizantă). 3.1.10.4. ‘OœQh: „Cel ce au făcut” (SC, Blaj); „Cel
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
vei mântui.” (BS) diò gàr gnÄrízÄ hymžn hóti oudeìs en pneúmati theo¤ lalÄÎn légei: Anáthema IQso¤s, kaì oudeìs dýnatai eipežn: Kýrios IQso¤s, ei mg en pneúmati hagíÄi (1Cor 12,3): „De aceea vă fac cunoscut că precum nimeni, grăind în Duhul lui Dumnezeu, nu zice: Anatema fie Iisus! - tot asa nimeni nu poate să zică: Domn este Iisus, - decât în Duhul Sfânt.” (BS) (2) heÄrákamen tòn kýrion: „L-am văzut pe Domnul.” (În 20,25) légontas hóti óntÄs QgérthQ
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
arătă minții din fapturi: și veșnică lui putere, si dumnezeirea...” (1,20 - t.n.) Iar la patru versete distanță de versetul care îl numește pe Dumnezeu ’Pl misetatter, se vorbește despre revelarea lui Dumnezeu în cuvânt: „Nu în ascuns am grăit, în vreun colț întunecat al pământului...” (Is 45,19). 4.3.2. al-B"q (2.1.3.2.), deși este în toate listele tradiționale, nu se află ca atare în Coran, ci sub formă de verb la imperfect, persoana a
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
gata să ne războim cu vorba, afirmând că pomenita alcătuire statală ori a existat, ori există, ori, măcar, va exista, atunci când Muza însăși va ajunge stăpână peste cetate. Căci nu este o imposibilitate ca ea, cetatea, să existe, nici nu grăim lucruri imposibile. Că sunt anevoie de înfăptuit - cu aceasta ne-am învoit. c) Cum conduc filosofii - modelul divin (Republica, 501a-501c) (Socrate și Adeimantos) Preluând filosofii cetatea și caracterele oamenilor, ca pe o pânză, mai întâi ei le vor curăța, ceea ce
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
vrea să proiecteze o cetate - ceea ce noi am făcut acum - are posibilitatea să aleagă felul de cetate care îi este pe plac, ca și când, ajungând la un bazar de regimuri politice și alegând, el ar putea astfel plănui cetatea sa. Probabil - grăi el - că n-ar duce, într-adevăr, lipsă de modele! Faptul că nu există nici o obligație de a exercita magistraturi în această cetate, nici dacă ai fi capabil de a conduce, nici obligația de a te supune, dacă nu voiești
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
nu știm ce am putea deveni.” (W. shakesperae) Aceasta, pentru că efectele „Întîmplării”, ale neprevăzutului, nu le putem controla, oricît de prevăzători am fi. Iată un exemplu care poate avea nu numai o valoare de Înțelepciune livrească: „În tulburarea ei hulubița grăiește către iubitul ei: «Soțul meu, s-a sfîrșit cu noi. Jos stă un vînător, cu arc și săgeată ascuțită În mînă; În jurul nostru dă tîrcoale un șoimă Așa și era. Dar un șarpe mușcă pe vînător și acesta nimeri cu
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
toată lumea. (Aceasta este una dintre pedepsele lui.) „Mincinosul nu câștigă alt lucru decât acela de a nu fi crezut când spune adevărul.” (Esop) Când clopotul cel mare se trage, celelalte nu se mai aud. (Când, În sfârșit, adevărul Începe să grăiască, toate aluziile, denigrările sau minciunile spuse până atunci la adresa lui bat În retragere.) O oglindă bună nu e lingușitoare. (Un prieten sincer, de onoare, nu ne va Înșela așteptările.) „Acela care săvârșește o nedreptate Își face rău lui Însuși, pentru că devine
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
se afle-n vorbă”.) „Trebuie să acționezi ca un om de gândire și să gândești ca un om de acțiune.” (H. Bergson) Vocea poporului este vocea zeilor/a lui Dumnezeu. - Vox populi, vox dei. (Se spune că „vocea mulțimii adevăr grăiește” deoarece opinia maselor apără valorile generale ale umanității În fața intereselor excesiv de egoiste ale unora.) „Limbajul poporului este sacru.” (Seneca) Lacrimile de ceapă nu ating inima. (Promisiunile exaltate sau lăcrimoase o pot cel mult impresiona, dar nu și convinge.) „Plânsul unui
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
astfel de om, care face lucrurile pe dos, ajunge cu timpul să se priveze de bunuri de strictă necesitate și să se Încarce, În schimb, cu tot felul de lucruri mai puțin folositoare.) Morală, moravuritc "Morală, moravuri" Gura păcătosului adevăr grăiește. (Cel care se complace să trăiască În greșeală, În păcat nu are o reprezentare a „binelui” - a ceea ce este În concordanță cu adevărul sau cu normele moralei sociale - și de aceea, chiar dacă ar vrea la un moment dat să simuleze
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
aceeași osândă? și noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta Însă n-a făcut nici un rău». și zicea lui Isus: «Pomenește-mă, Doamne, când vei veni În Împărăția Ta». și Iisus i-a zis: «Adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi cu Mine În rai»” (Luca 23.39-43). Μ Unii realizează o iubire aparent ilogică sau paradoxală: sunt stimulați În iubirea lor În primul rând de imperfecțiunile partenerului (dar poate că aceștia se comportă așa pentru că se
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
acealea sînt bune care le înțeleg toți“43. Crezul său va fi câțiva ani mai târziu exprimat de Simion Ștefan în Psaltirea tradusă la 1651: „căci (...) cu multe lucruri frumoase arată și aduce înainte că nu-i nici un folos a grăi în limbă streină în săbor“44. Ideea dreptului românilor de pretutindeni de a putea citi cartea de căpătâi a Creștinătății a fost imboldul tipăririi Bibliei de la 1688. Așadar, domnie, boieri și clerici alcătuiesc un front comun în susținerea unor adevăruri
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
instrument de expresie, D. întrezărea, nu doar intuitiv, scrisului său o finalitate estetică. În cea de-a doua prefață a Psaltirii în versuri, lectorul este îndemnat a discerne, dincolo de înțelesul dogmatic al Scripturii, o valoare parabolică („ca ciumiliturile, când altă grăiești și altă să-nțălege”), simbolică („să-nțăleagă cuvântul dintr-altă sămnătură de poveste”) sau metaforică („pre mutare”) a textului, autorul stăpânind așadar câteva esențiale noțiuni de poetică și hermeneutică, ce făceau, încă din 1664, obiectul discuțiilor sale cu Dositei Notara. Întemeietor la
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
la Părinți Bisericii. În continuare, versetele 9‑13 descriu adunarea unui tribunal ceresc în jurul Celui vechi de zile, tribunal căruia îi revine judecarea celei de‑a patra fiare: „Eu mă uitam mereu, din pricina vorbelor mari pe care acel corn le grăia. Am privit până când fiara a fost omorâtă și trupul ei nimicit și dat focului” (v. 11). Acest scenariu va fi reluat în Apocalipsa lui Ioan, iar de aici va trece în literatura patristică încă de la începuturile acesteia. În ciuda asemănării lor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
descrie sfârșitul vieții sale și pe care îl vom cita integral face parte din „dosarul anticristologic” al Părinților: 36Iar regele va face după voia lui și se va înălța și se va preamări mai presus decât oricare dumnezeu și va grăi vorbe mari și umflate și va propăși până ce mânia va ajunge la capăt; căci va avea un capăt. 37Și nu va lua aminte la nici unul dintre dumnezeii părinților lui, căci el se va mări mai mult decât ei. 38Și‑l
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fiare este totuși dorința de a încadra „cultul împăratului” în sfera maleficului. Cea de‑a doua fiară apare din pământ și reprezintă o combinație monstruoasă și în același timp caricaturală între miel și balaur: „avea două coarne, asemenea mielului, dar grăia ca un balaur”. Însușirea sa principală este viclenia, dublând în mod eficient violența celei dintâi. Doar în momentul în care începe să vorbească, ea dezvăluie - celui care are puterea de a discerne - adevărata sa natură. Altfel, ea pare inofensivă, blândă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Fiului Omului; explicarea vedeniei celor patru fiare; învestirea cu putere a „poporului Celui Preaînalt” (DT, 31). În opinia lui Iustin, nu există nici o îndoială, parusia triumfală a Domnului este foarte aproape: „Timpurile s‑au împlinit și cel ce urma să grăiască defăimarea și îndrăzneala către Cel Preaînalt și despre care Daniel a arătat că va lua puterea «un timp și timpuri și o jumătate de timp» este la ușă”* (DT 32, 2). Este foarte greu de aflat la cine se gândește
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
citează acest verset. Textul reproduce o discuție purtată cu douăzeci de ani înainte, dar care reflectă în primul rând o stare de spirit actuală. Lui Iustin îi este cunoscut pasajul de la 2Tes. 2,3, de vreme ce îl numește pe cel care grăiește defăimarea, ® <2ΔΤΒ≅Η ϑ↑Η <≅:∴∀ Η (DT, 32, 4). Potrivit interpretării rabinilor, „cel nelegiuit” va domni nici mai mult nici mai puțin de trei sute cincizeci de ani; ei consideră expresia de la Daniel, „o vreme”, echivalând cu o perioadă de o
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sunt Cristos, cel căruia neîncetat vă rugați”. Și, de bună seamă, întâii născuți îl vor copleși de laude, înșelați, Din pricină că profetul său cel mincinos va face nenumărate minuni. Și mai ales, pentru ca ei să creadă în el, chipul său va grăi. Cel Atotputernic îi va îngădui să ucidă sfinții. Atunci, citind Scripturile cu de‑amănuntul, iudeii Vor striga într‑un glas către Cel Preaînalt că au fost înșelați.) Dacă în Carmen... adevăratul Anticrist este regele venit ab oriente, aici, confuzia între
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
aminte vor căuta să afle un nume sigur, căci ei nu gândesc drept, dar nu îl vor putea afla. Trebuie să se împlinească mai întâi aceste lucruri, pentru ca „fiul pierzării” (2Tes. 2,3), adică diavolul să se arate. Apostolii, care grăiesc dumnezeiește, întăresc parusia Domnului nostru Isus Cristos. Fiecare dintre ei a vorbit de ivirea acestor oameni blestemați și primejdioși, dând în vileag lucrurile lor ucigașe. Petru, mai întâi, piatra credinței (cf. Mt. 16,17‑19), binecuvântat de Cristos Dumnezeul nostru
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Gen. 3,1). Și, de vreme ce trebuie să aducem mai multe mărturii despre aceasta, să nu pregetăm! Într‑adevăr, el se va naște din seminția lui Dan și va fi potrivnic tuturor; va fi tiran, rege, groaznic judecător și diavol. Adevărat grăiește profetul: „Dan va judeca poporul său și va fi ca un [singur] trib în Israel” (Gen. 49,16). Sunt însă unii care cred că acestea s‑au spus despre Samson, născut din tribul lui Dan și judecător al poporului său
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
voi să se închine diavolului, anume „cornului celui mic care se va arăta”. Apoi aceasta, trufindu‑se în inima sa, va începe să se înalțe pe sine peste măsură, să se slăvească pe sine ca un dumnezeu, prigonind sfinții și grăind blasfemii împotriva lui Cristos. Dar, pentru că desfășurarea exegezei ne‑a condus la tema zilelor domniei Vrăjmașului, se cuvine să vorbim mai întâi despre nașterea și despre tinerețea lui, să aducem discursul nostru la relatarea acestora. Am spus deja: diavolul, fiul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mânie, alți trei regi: al Egiptului, al Africii și al Etiopiei. Apoi va rezidi templul Ierusalimului: îl va ridica în foarte puțină vreme și îl va înapoia iudeilor. Inima i sa se va umple de mândrie împotriva tuturor oamenilor; va grăi chiar blasfemii împotriva lui Dumnezeu, închipuindu‑și, înșelătorul, că va domni pe pământ pentru totdeauna, fără a se gândi, nefericitul, că domnia sa va fi curând nimicită și el însuși aruncat neîntârziat în focul pregătit pentru el, pentru credincioșii și pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
demon; acesta va fi un om al cărui trup va fi locuit în toată plinătatea de Satan. Spre deosebire de Chiril, Ieronim furnizează anumite elemente biografice ale personajului său, legate de originea, destinul și moartea acestuia. Mai întâi, regele „a cărui gură grăia enormități” (ibidem) este, în opinia sa, „omul nelegiuirii, fiul pierzării care cutează să se așeze în templul lui Dumnezeu, dându‑se pe sine drept Dumnezeu”, potrivit 2Tes. 2,3‑4. Apoi, „în Imperiul Roman, din pricina Anticristului, toate împărățiile vor fi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
10). Cornul, spune el, va face toate aceste lucruri: va spune enormități, cuvinte deșarte și vanitoase și se va război cu sfinții, până ce se va așeza judecata. [...] „Eu mă uitam mereu, din pricina multelor vorbe pe care cornul cel mare le grăia..., am privit până când fiara a fost smulsă, și trupul ei nimicit și dat focului” (Dan. 7,11). Din pricina nebuniei acestui corn, potrivit judecății făcute, cel de‑al patrulea imperiu a fost distrus, „iar trupul fiarei a fost dat focului”. Se
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
spune el, „când se va așeza urâciunea pustiirii, o mie două sute și nouăzeci de zile” (Dan. 12,11). Drept urmare, „o vreme, vremuri și o jumătate de vreme” înseamnă trei ani și jumătate, în timpul cărora va domni [pe pământ] cornul care grăiește enormități. „Și tribunalul se va așeza, spune el, iar [judecătorii] îi vor lua stăpânirea, ca să‑l nimicească și să‑l prăbușească.” La fel de limpede ne‑a arătat acestea și fericitul Pavel. Căci, după cele pe care le‑am spus deja, el
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]