18,313 matches
-
acoperită cu chestii verzi de peste tot, iar animalele mici vor alerga ca nebunele. Vântul le făcea tot timpul să se comporte așa. Când am terminat, am pus farfuria în chiuvetă peste celelalte. Am privit toate farfuriile și paharele pline de grăsime și m-am gândit cum va trebui să le spăl eu pe toate și mi-am dorit ca lui tanti Mae să nu-i ia foarte mult până ne scrie despre bilete. Am stat acolo și m-am gândit cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
sunt demențiali? a arătat ea cu degetul înspre unul din ei, aplecând puțin capul într-o parte. îi purta cum trebuie; era înaltă și avea fața osoasă corespunzător de sofisticată, machiată excelent. Nu avea un gram de frumusețe sau de grăsime în exces și era considerată extrem de atrăgătoare de tinerii artiști. Am fost în același an la Colegiul de Arte și de când ne-am cunoscut am încercat fără succes să o evit. încă din școală avea un talent înnăscut de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pe lângă femeia respectivă nepăsători, văzându-și liniștiți de treabă, ca și cum nici nu ar fi existat. Abdulah se opri în loc, neștiind ce să facă. Îi era milă de biata bătrână, dar în același timp îi era rușine. Rușine de ce? Pentru că din cauza grăsimii nu se mai putea ridica, motiv pentru care se zvârcolea neputincioasă, bietei femei i se ridicase fusta până aproape de chiloți, dând la iveală cea mai colosală grăsime pe care o văzuse Abdulah vreodată. Iată, așadar, de ce îi era rușine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
biata bătrână, dar în același timp îi era rușine. Rușine de ce? Pentru că din cauza grăsimii nu se mai putea ridica, motiv pentru care se zvârcolea neputincioasă, bietei femei i se ridicase fusta până aproape de chiloți, dând la iveală cea mai colosală grăsime pe care o văzuse Abdulah vreodată. Iată, așadar, de ce îi era rușine și nu o ajuta. Plecă apoi rapid mai departe, uimit de sine și de lume în general. Senzația stranie de déjà-vu îl urmări însă, fidelă, lucru care lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Mă uitam la ea cum mănâncă, cum ridică cu mâna ei tremurândă lingura din care o parte din supă căzuse din nou în farfurie; îi priveam obrajii gălbui, nasul înroșit ca un morcov din cauza supei calde; vedeam cum își linge grăsimea de pe buze după fiecare înghițitură și o uram amarnic pentru toate acestea. Simțindu-mi privirea, mama ridică spre mine ochii ei căprui blânzi și apoși, puse lingura jos și, îndemnată de atenția mea, mă întrebă: - E bună? Pronunță aceste cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
oamenii; în tinerețe, aceștia par la fel, apoi se schimbă în funcție de ceea ce îi preocupă. Sunt bulevarde pe care câte un gard din bârne încrucișate înconjoară un bazin cu pete de ulei pe maluri, un bazin ca o farfurie murdară de grăsime în care s-a turnat apă și pe deasupra căreia plutesc nori zbârliți de stropi când trece o barcă; nu departe de apă, într-o cutie mare, dar foarte joasă, fără fund și fără acoperiș, foiesc copii plini de nisip roșcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
filet pe interior, realizându-se presarea și reglajul. Boabele erau uscate și prăjite și, prin presare, se obținea „oloi” gros, foarte hrănitor și spornică la gătit diferite mâncăruri. „Oloiul” completa, în anumite perioade ale anului, dieta oamenilor care, altfel, foloseau grăsimile animale. În satul Lunca aveau „oloinițe” Gheorghe Iftimie Cucu, Sidor Teleagă și Gheorghe Ilie Pintilescu. Și în satul Fruntești, familia Popa, în perioada interbelică, a avut o presă de ulei, în partea de sat numită Ruseni - Rusești. Nu avem date
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de la răchita răsădită” cu „ochiul ei de foc”, este necesar să se folosească „un leac”, „un medicament”; din această cauză se zice că acest descântecă se face în turtă. Turta se face din: săpun de casă, ceapă, praz, untdelemn sau grăsime, cimbru și se îngroa cu făină de grâu. Turta se pune pe locul dureros! O variantă de descântecă „de beșică” este descântecul „de păr”, tot o bub rea, o infecție dureroasă care se trece greu: „Păr de mâță, păr de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
încercările repetate cu unele alimente (frunze, flori, tulpini, tuberculi, semințe, fructe, carne, lapte, miere etc.) i-au oferit prilejul să observe că unele alimente sunt mai ușor de digerat, sunt mai sănătoase decât altele: uleiurile vegetale conținute în semințe, față de grăsimile animale, deși, trebuie să reamintim o realitate uitată din diferite motive, că omul și-a dezvoltat creierul tocmai datorită consumului de carne, care conține și grăsimi, fără de care organismul uman nu poate trăi. Mentalul colectiv a păstrat imaginea oamenilor mai
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ușor de digerat, sunt mai sănătoase decât altele: uleiurile vegetale conținute în semințe, față de grăsimile animale, deși, trebuie să reamintim o realitate uitată din diferite motive, că omul și-a dezvoltat creierul tocmai datorită consumului de carne, care conține și grăsimi, fără de care organismul uman nu poate trăi. Mentalul colectiv a păstrat imaginea oamenilor mai demult, care se țineau drepți ca stejarii, sănătoși, de te și miri cum de au trecut în lumea celor drepți. Cei care au văzut în moșneagul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
momentul oportun, ceva cu care să înlocuiască materiile prime tot mai rare, uneori cu prețul unor operațiuni militare sau printr-o deplasare a „inimii”. Așa au putut fi depășite succesiv dispariția terenurilor cultivabile din Flandra, a mangalului din Anglia, a grăsimii de balenă în Atlantic, a cărbunilor din întreaga Europă. Acoperirea orașelor cu bălegar de cal, de care se temea lumea la sfârșitul secolului al XIX-lea, nu a fost niciodată un fapt real. în ultima sută de ani, mediul înconjurător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
lată, la pălărie. Ba chiar și batista era tivită cu negru. Veșmintele lui triste sugerau că a pierdut într-o singură catastrofă și ultima rudă pe care o mai avea pe lume, chiar și verii de-al doilea prin alianță. Grăsimea lui și obrajii roșii și durdulii făceau ca doliul să arate puțin nefiresc. Era o cruzime a naturii că până și nefericirea lui extremă avea în ea un aer de bufonerie. Mi-a spus că s-a hotărât să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dar care era de partea bună, aici unde poți face să curgă sângele și să-l bei fără ca asta să deranjeze pe cineva. Hotelul fiind închis, și-a stabilit cartierul la Bassepin care închiria câteva camere și vindea cărbuni, ulei, grăsime și proiectile pentru mortiere tuturor regimentelor ce treceau pe acolo. Cei mai buni ani din viața lui Bassepin au fost în timpul războiului! Vindea la cele mai mari prețuri lucruri cumpărate de la mare depărtare, își umplea buzunarele, muncea zi și noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nu mai făcuse niciodată, aproape atingându-ne fețele, privindu-mă în ochi și-mi vorbi cu voce scăzută, în timp ce eu vedeam toate venele plesnite de pe chipul său, pliurile pielii, neregularitățile, negii minusculi și primeam în față respirația lui mirosind a grăsime și a ceapă, izurile de vinuri scumpe, aromele de carne și cafea amară. — Nu s-a întâmplat nimic, mă auziți? Nebuna asta a visat... Fantezii, povești, delir de bețiv, vedenii! Nimic, înțelegeți? Și vă interzic să-l deranjați pe domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și cu filozofările, și cu orice diagnostic... și-atunci i-a zis cu voce tare Tinei: vă spun eu că analizele sunt bune, n-aveți nici măcar o infecție cât de mică, inflamațiile astea de pe genunchi sunt, de fapt, depozite de grăsime, ați pățit ceva în ultimul timp?, ați avut vreo supărare, ceva?, v-ați schimbat casa, serviciul, mediul?... sau, poate, problema e de aici, și îi arată capul... vorbea doctorul meu ca la carte, că de-aia-i profesor doctor, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
drum. Principala caracteristică a tipului spătos părea a fi o nemărginită siguranță de sine, contrabalansată de o uriașă plictiseală față de tot ce-l Înconjura. Partea feței ițită de sub ochelari dădea impresia că e ceea ce se numește „puternică“. Niște colaci de grăsime, nu neapărat caraghioși, i se stratificaseră sub bărbie. Undeva deasupra lor era o gură mare, cu buze subțiri și o imitație necizelată de nas roman. Mai jos, umerii Îi cădeau fără rețineri, pe pieptul și trunchiul puternic. Era Îmbrăcat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
rasismului, instigării la război. Lui Hans nu‑i vine altceva mai bun în minte decât să se dea cu pomadă în părul lucios, cu briantină, care‑i dă mamei alte angarale - și anume spălatul fețelor de pernă; sunt pete de grăsime care ies greu, de altfel cu orice pată se întâmplă cam la fel. Dar acest lucru e menit să‑i sporească șansele la o viață mai frumoasă, cu ajutorul unei înfățișări mai frumoase. O fată cât mai grozavă cu putință, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
trecut de treizeci de ani, judecând după aspectul pielii. Vorbea chiar cu acea voce fină și tremurătoare, un pic graseiată, pe care o auzisem la interfon, fără ca fața să-i trădeze cea mai mică emoție, fără Îndoială din cauza colăceilor de grăsime care Îi Îngreunau gâtul și obrajii. Îmi oferi un scaun În stil postmodernist italienesc, care probabil costase o căruță de bani. Porcușor Îmi pregăti o ceașcă de ceai. Mai văzusem cești de ceai asemănătoare cu acelea de aici la directorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
deschis niște uși de sticlă și s-a dat la o parte. Am pășit într-o cameră de zi care părea să fie parțial și birou, iar ușile s-au închis în urma mea. Femeia era trupeșă, ca o orhidee cărnoasă. Grăsimea îi atârna gelatinoasă pe fața și brațele de culoarea piersicii, făcând-o să arate precum câinii ăia stupizi care sunt crescuți astfel încât să aibă o blană de câteva ori mai mare decât corpul. Propriul ei câine stupid era una peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
-mi-l pe-o coadă ruptă, Ruptă și de lingură, Să colinde singură Toate vămile pustii Unde fierb, la pirostrii, În ceaun cu apă vie, Nărăviții la curvie; În zemi acre și amare Câți au râs de fată mare; În grăsime și colastră, Câți smintiră vreo nevastă. Buhuhù, uhù, de zor Și-înc-o dată, prin mosor, Doar i-o da mai mult îndemn Coadei lingurii de lemn (Lemn de leac) Doar l-o-ntoarce berbeleac, Doar l-o duce vălătuc Pe ibovnicul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
îi trage ața Și sorii zornăie bănet Prin Risipitul Proxenet. Să prohodim și mai afund. Sunt un duhovnic trist și scund Ce cântă pînă-o va-ngropa: Pa, vu, ga, di, che, zo, ni, pa. Unicu-mi dascăl, să-l mai caut? Grăsime neagră l-a-necat S-a făcut urs și din bîrloage Îmi bate toaca-n două doage. Oh, fapta secii lui de minți Cum tună-n piept și dă prin dinți Din bețe, doage și Nimica Ce rugă pentru Răsturnica
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
lut ars smălțuit, pline cu caș și brânză proaspătă, ceapă și ce era mai important, o oală mare din argilă arsă, frumos colorată cu motive florale, plină cu zamă de cocoș. Era o ciorbă fierbinte, deasupra căruia pluteau steluțe de grăsime ce-i dădea o aroma și un gust deosebit. Restul de carne o făcuse friptură la care adăugase niște cartofi pregătiți în același cuptor, odată cu pâinea. Mai adăugă pe masă borcanul cu hrean răzuit și conservat în oțet diluat cu
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]
-
lut ars smălțuit, pline cu caș și brânză proaspătă, ceapă și ce era mai important, o oală mare din argilă arsă, frumos colorată cu motive florale, plină cu zamă de cocoș. Era o ciorbă fierbinte, deasupra căruia pluteau steluțe de grăsime ce-i dădea o aroma și un gust deosebit. Restul de carne o făcuse friptură la care adăugase niște cartofi pregătiți în același cuptor, odată cu pâinea. Mai adăugă pe masă borcanul cu hrean răzuit și conservat în oțet diluat cu
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360991_a_362320]
-
poate că... Să‑l întreb acum, poate că e mai bine...” - Domnu’ Marin, mă iertați că vă deranjez, a îndrăznit el într‑un târziu, fixând cu privirea nasturele metalic al buzunarului de la veston sub care se vedeau câteva pete de grăsime. - Ei, deranj pe dracu’! Spune băiete, ce te roade? s‑a arătat subofițerul amabil, întinzând mâna după alt păhărel cu țuică. - Mă gândeam, știu și eu..., mă gândeam că poate este posibil să nu mă ia anul acesta și la
CHEMAREA DESTINULUI (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361118_a_362447]
-
de brad, în cerdacul plin de flori, de mușcate și crăițe multicolore, stau la taifas cu starețul Teofil. Cei îndrituiți cu grija animalelor, stau pe scăunele, ascunși sub burțile vacilor, storcând din ugerele pline laptele curat și bun a cărui grăsime se așterne pe șiștar. Apoi oamenii hrănesc și adapă animalele și se aude zornăitul lanțului cu care sunt legate de stâlpul staulului. Se închid ușile grajdului. Călugării merg spre chiliile lor, pregătindu-se de vecernie, după care toaca îi cheamă
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]