7,204 matches
-
dumneata, căpitane? Întrebă Încet, dând impresia că vorbea de cu totul altceva. Sau pe mine? Alatriste, cu fereală, aruncă o iute ocheadă spre perechea aceea. Păreau a fi potere, sau spadasini năimiți. Simțindu-se observați, se Întoarseră pe jumătate, fără grabă. — Aș zice că pe mine, don Francisco. Dar cu domnia voastră și cu versurile domniei voastre, nu se știe niciodată. Poetul se uită Încruntat la stăpânul meu. — Să presupunem c-ar fi vorba de dumneata. E ceva grav? — S-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
din Coreea de Nord și tot așa mai departe, și tot așa, până la sațietate. După ce își notă, totuși, într-un carnețel, câteva din cele mai aiuristice și mai artistice mesaje, Bart își goli cana cu ceai, apoi scrise și el fără mare grabă câteva replici ironice la adresa celor care îl precedaseră și le expedie pe net, semnându-le cu pseudonimul său simpatic - D’Artagnan. Pentru că era singurul utilizator la acea oră matinală și nu se aștepta la reacții imediate, dădu să iasă puțin
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
cum îi luceau ochii verzi și atât de masculini nu se putu abține să nu i se așeze pe genunchi și să-l cuprindă drăgăstos cu brațele pe după gât. Din casă, ceasul cu pendulă începu să bată rar și fără grabă, marcând sfârșitul acelei dimineți frumoase de primăvară. * Mănăstirea Cernica îi era cunoscută mai bine lui Bart, așa cum mănăstirea Pasărea era, s-ar fi putut într-un fel spune, fief-ul lui Arm. La Cernica își petrecuse Bart câteva dintre vacanțele
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
o vrajă, cu gândul la un lucru care îl preocupa de câtva timp și despre care nu găsise încă ocazia să discute cu ea pe îndelete: Arm, te-am auzit pomenind de mai multe ori de karma, glăsui el fără grabă. Să nu mi-o iei în nume de rău..., dar tu chiar crezi în așa ceva?... Spune-mi sincer! Arm dădu din cap cu aerul unei persoane care are toată înțelegerea față de neștiința unora dintre semeni: asta era, nu toți oamenii
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
care îi alunecau spre nări din cauza transpirației, iar când isprăvise într-un târziu voise să știe de unde copiase el toate năzbâtiile de acolo. Nu le-am copiat de nicăieri, tataie, le-am scris eu, din capul meu! protestase el în grabă, cu un aer ușor contrariat și cu ceva mândrie rănită. Atunci bunicul se arătase oarecum satisfăcut că avea un nepot cu atâta doxă, care se gândise să se ocupe de jurnalistică și să scoată așa, o gazetă de capul lui
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
dăduse ortul popii în noaptea nunții, apoi cu odrasla unui bancher cunoscut, mare dandy, opioman și heterosexual, cu care o dusese tot numai în scandaluri, până când individul decisese, într-o bună zi, să-și schimbe sexul și să divorțeze în grabă și irevocabil, pentru a se recăsători, în Olanda, cu un foarte frumos și viril metis de prin Insulele Capului Verde. Cât despre fostul tovarăș Mandache, tatăl Cameliei, onorabil director în Ministerul de Externe pe relația Vest, de la Corneliu Mănescu până la Sergiu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
școală. Luă niște sandviciuri la întâmplare și le întinse fetiței. Aceasta bolborosea mulțumiri în neștire, lucru care o încurca și mai rău pe Crăița. Scotoci prin rucsac și scoase dulciuri, sucuri, ciocolată. Le deșertă în poalele fetiței și plecă în grabă. Chipul ei, uluit, înfometat și murdar, avea să-i stăruie în minte multă vreme... Colega ei nu comentă și nu o întrebă nimic. Era și ea uluită. O mașină le claxonă. Era cel care, la intrarea în sat, le spusese
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
și-a amintit un învățător tânăr - Ceasornicarul lăsase pe masa din atelier două terfeloage deschise: uitându-se peste paginile aflate la vedere, nu recunoscuse nici măcar o literă: erau scrise într-un grai necunoscut... Ceasornicarul ascundea ceva! Se vedea și din graba cu care încerca să-și expedieze clienții, parcă nici nu-l mai interesau. „Vrea să facă un ceas cum n-a mai fost!” au decretat, ironici, cei ce iscodiseră prin atelier și vestea s-a întins, zglobie, peste târg. „O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
cu linia, or, așa, orbește, era foarte greu și G. dorea cu tot dinadinsul ca nimeni să nu observe, în vreun fel, situația incredibilă în care se afla. La slujbă, se străduia să treacă prin dreptul ferestrelor doar în mare grabă, iar pentru toaletă urca la etaj, unde nu exista nici o oglindă. Nu mai folosea nici tramvaiul cu cai; prefera să meargă pe jos, fiindcă în vagon, în mod sigur, din pricina geamurilor, lumea ar fi observat ceea ce el nu dorea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
rapid: după încă douăzeci și trei de zile va fi iarăși acasă! S-a uitat prin geamul din spate, parcă pentru a măsura drumul. S-a săltat în genunchi pe banchetă, pentru a privi mai bine. Apoi a coborât în grabă. Așa ceva era imposibil! În urma automobilului, șoseaua parcă nu existase vreodată. Sub roțile mașinii, era intactă; a încercat-o întâi cu piciorul, apoi cu mâna. A întors capul. În direcția de mers, panglica de asfalt se întindea ca o linie ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
pe ecran: un repertoriu de efecte în care timpii morți trebuie să lipsească, iar prim-plnurile trebuie scurtate. Ultima trăsătură este cinefilia, fenomen pe care trebuie să-l înțelegem mai puțin ca pasiune dedicată emisiunilor, videoclipurilor sau reclamelor, cît mai de grabă ca o manie frizînd dependența. Și astfel, cinefilia devine cinemanie, iar cinemania se preschimbă în cineviziune, adică în singura viziune pe care oamenii o mai au despre lume. Cu alte cuvinte, reprezentarea pe care oamenii și-o fac despre univers
Cu mintea scăldată de ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7843_a_9168]
-
facă o favoare;/ Să se oprească-o clipă din marea-i frământare,/ Să-și tacă șuieru^ și ropotele multe/ Și să coboare molcom suspinul să-mi asculte.// Când auzit-a vântul ce-i cer cu neobrăzare,/ M-a măsurat în grabă din cap până-n picioare/ Și-a năvălit asupră-mi, cu gând să mă doboare/ Urlând în toată zarea că asta e sfidare.// -Ascultă, pământene! - îmi zise plin de ură -/ Tu crezi că măreția-mi de oameni se îndură?/ Nu te-
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7859_a_9184]
-
poreclit în copilărie Ion Torcălău, pentru că torcea lînă la rînd cu fetele, dar va ajunge la maturitate Popa Smîntînă. Personajele lui I. L. Caragiale au diminutive și porecle dintre cele mai interesante și mai hazlii. Agammemnon devine familiar Agamiță și, în graba lui Trahanache, Gagamiță. Telemac e degradat la Mache și este confundat cu Bibicul, așa cum își alintă Mița amantul. Ștefan Tipătescu e firesc Fănică și, pentru opozanți, Vampirul (Bampirul conform lui Pristanda), iar Zoe - Joițica pentru toți, mari și mici. Farfuridi
Personajele Porecle și diminutive by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7864_a_9189]
-
de un sistem politic cel puțin bizar. Era o mare sărăcie. Atunci s-a născut aproape spontan o formă de apărare, o nepăsare a boemei", își amintește Mălăele. Astăzi nu avem boemi actuali. Actorul spune "nu-i pot pipăi, pentru că graba și isteria de acum nu ne mai permit o stare de adevărată boemă".
Horațiu Mălăele, de la timidul om, la marele actor by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/78723_a_80048]
-
ei o bortă pe care n-o sesizezi, la un moment dat ceva se dereglează și nu se mai drege. Un regim simili-fantastic, lipsit, însă, de orice solemnitate, e, deci, numitorul comun al acestor romane intrate la apă păstrînd, în graba lor, doar niște repere lingvistice aruncate anapoda, ca să le recunoști și să te întrebi ce caută acolo, într-o viitură care a rupt ce-a apucat din malurile literaturii. Puțină metafizică și astronomie afirmă întîietatea alfabetului surdo-mut, adevărata muzică a
Dupa masa lui Grummer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7879_a_9204]
-
poate fi un sport plăcut și sănătos, dar nimeni nu a făcut un tabel cu numărul de calorii consumate. Pe internet însă, circulă un astfel de tabel care îți arată exact câte calorii consumi, de exmplu, atunci când te îmbraci în grabă, știind că tatăl ei așteaptă la ușă.
Află câte calorii consumi în timpul unei partide de sex () [Corola-journal/Journalistic/70003_a_71328]
-
mai-mult-ca-literatură? Formula, lansată fericit de Mircea Martin, e atât de exactă încât își inhibă eventualele nuanțări. Problema vine din tipul de critică literară pe care, inventând-o, Raicu o adoptă. Unul fără izbucniri de panică, fără presiunea termenului limită, fără graba verdictului. Practic, nu există metronom pe masa lui de lucru. Paginile, parcurse fiecare după gradul ei de interes, sunt îndeajuns pentru a norma intervalele trăirii, ale mărturisirii și, mai ales, ale interpretării. Pur și simplu, Raicu citește scriind. Ceea ce reprezintă
O cale de acces by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7011_a_8336]
-
publicului, și împărțim." Vai! Statul nu are decât o prea mare înclinație să urmeze diabolicul sfat; căci el e compus din miniștri, din funcționari, din oameni, în sfârșit, care, ca toți oamenii, au la inimă dorința și profită întotdeauna cu grabă de ocazia de a vedea mărindu-li-se bogățiile și influența. Statul înțelege deci repede partea pe care poate să o tragă din rolul pe care publicul i-l conferă. Va fi arbitrul, stăpânul tuturor destinelor; va lua mult, deci
Frédéric Bastiat - Statul by Bogdan C. Enache () [Corola-journal/Journalistic/7395_a_8720]
-
Editura Humanitas Educațional, 2000). Întâmplarea despre care va fi vorba se datoreaza nu numai "relaxării" în actul de comunicare, ci, cred, în mare măsură, pe de o parte, abandonării bunului obicei de a colabora până la "bunul de tipar" cu autorul, grabei, pe de altă parte, cu care se pune în lucru și se finalizează o carte, după ce luni și uneori ani ea a tot fost amânată, libertății pe care și-o ia, uneori cu totul nejustificat, redactorul de carte. Vom fi
Comunicare și corectitudine by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6858_a_8183]
-
suspectă pentru că falsifică prezentul (perpetuu), pentru că încearcă a-i acorda un alibi intenabil: „Da ce e cu grija asta suspectă față de curgerea timpului? / Nevoia asta grabnică de eternitate / care erodează mai tare memoria Sfinxului / decît tot nisipul mileniilor?" Manifestăm o grabă păguboasă de-a înregistra evenimentele zise istorice, de-a le polei, de-a le tabuiza, dilatînd nepermis timpul secund, social-politic, în dauna celui geologic, deoarece „încă nu știm exact cine scrie această istorie, / cine scrie istoria unui cristal de pe fundul
Impactul cu istoria by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6756_a_8081]
-
Magda Mihăilescu, mmihailescu La conferințele de presă trăim tot felul de stări. De curiozitate, de nerăbdare, de amuzament, de admirație, uimire, grabă, mai rar de emoție. Poate doar nou sosiții care cred că l-au prins pe Dumnezeu de un picior dacă îl văd pe Leonardo DiCaprio în carne și oase. Am trecut și eu pe acolo, cu mulți ani în urmă
Cannes, 2013 - Michael Douglas: ”Nu am jucat pentru premii. Mi-am făcut doar meseria” by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/78962_a_80287]
-
de dinamica spațiului public, dar și titlul insolit al grupajului său publicistic capătă, măcar de la distanță, o explicație mulțumitoare. În ciuda pozițiilor de multe ori intransigente, Liviu Ornea nu e un radical. Se îndoiește de beneficiile sistemului Bologna, adoptat cu nemotivată grabă în învățământul nostru superior, se oripilează de soluțiile călduțe prin care ministerul reglementează desfășurarea bacalaureatului, se revoltă în fața in-culturii științifice a multora dintre oamenii inte-li-genți ai momentului, se opune tonului apocaliptic paseist al celor care deplâng modernizarea vitroasă a centrului
De fapt, un debut by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7906_a_9231]
-
e doar spaimă și premeditare. // abia a doua poate mărturisi ceva, / însă despre ea nu se știe nimic, / pentru că ea nu se petrece-n istorie, / deci nu poate fi vorbită." Desigur, nici aceste rânduri ce par a fi scrise în grabă nu sunt lipsite de nota specifică stilului și poeticii lui Ioan Es. Pop. Însă, privind un poem ce apare la câteva pagini distanță - text-pilon în volumul de debut Ieudul fără ieșire - diferența de implicare a sensibilității este evidentă : "nu știu ce l-
Poeți de vânzare by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7429_a_8754]
-
vîrsta de armată. După încă vreo cîteva zile, tinerii hingheri adunaseră de pe străzi majoritatea cîinilor fără proprietar declarat. Dar nu izbuteau să-l prindă pe Leuțu. Cînd dădeau să apropie de el, ziua, îi mîrîia de la distanță și fugea fără grabă pe vreo stradă lăturalnică. Iar dacă hingherii se țineau după el ieșea din oraș, pe cîmp. Și atunci chiar o lua la fugă, dar nu de frica urmăritorilor, ci din instinctul lui de corcitură de cîine de vînătoare, pe care
Leuțu lui Neli by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7443_a_8768]
-
cărți și de scris despre ele. Cu mult umor și finețe scrie Gabriel Dimisianu despre lipsa de inspirație, acea migrenă a creatorului de care nu cred să fie cineva care să nu fi fost lovit când îi era lumea mai grabă: Am de făcut un articol pentru Lettre Internationale și amân, mereu amân să încep. De ce? Pasă-mi-te pentru că nu găsesc pixul cu pastă neagră. Unde s-o fi rătăcit? Caut acel pix și nu-l găsesc, amânând cu această
Martorul necesar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7933_a_9258]